După ce a primit 30 de miliarde de dolari de la Fondul Monetar Internațional (FMI) și Banca Mondială, Argentina se află din nou în pragul falimentului. Aceasta ar fi a patra incapacitate de plată sau restructurare a țării în ultimii 25 de ani. Mediul economic mondial încearcă să înțeleagă cum a ajuns Argentina în această situație și care sunt învățămintele care pot fi desprinse de aici, subliniază Radu Puiu, analist financiar XTB România.
Urmărește mai jos producțiile video ale Economedia:
- articolul continuă mai jos -
Cum a evoluat economia Argentinei de la venirea lui Milei?
Părea că, de la victoria lui Javier Milei în alegerile generale din decembrie 2023, economia țării s-a îmbunătățit considerabil. De fapt, investitorii străini au salutat schimbările. Pe măsură ce economia s-a îmbunătățit, Milei a permis și libera circulație a capitalului în și din Argentina, ceea ce a ridicat încrederea investitorilor în economia țării.
Indicele bursier al țării, numit Merval, a fost cel mai performant din lume în 2024, crescând cu 130% raport la cursul de schimb cu dolarul, în timp ce fondurile de investiții au luat în considerare includerea obligațiunilor argentiniene printre produsele lor. Dar, în ultimele săptămâni, totul a mers negativ. Totuși, care au fost cele mai importante repere în cei doi ani de mandat al lui Javier Milei?
Reducerea inflației
Creșterea prețurilor în ultimii ani a rămas aproape de 100%. La momentul victoriei sale electorale, inflația ajunsese la 211%, iar în aprilie a atins un maxim de 294%. Cu toate acestea, de atunci a reușit să se stabilizeze la 30% și se așteaptă ca în octombrie să confirme tendința descendentă, cu o creștere de „doar” 25%.
Creșterea economică
Economia Argentinei a crescut cu 6,3% în al doilea trimestru al acestui an față de aceeași perioadă a anului trecut, depășind recordul din primul trimestru. Aceasta reprezintă cea mai rapidă rată de expansiune din al doilea trimestru al anului 2022, determinată de o puternică revenire a sectorului agricol, pe măsură ce efectele unei secete istorice care a afectat grav producția de cereale au început să se estompeze, subliniază Radu Puiu.
Rata sărăciei
Rata sărăciei din Argentina a scăzut brusc în a doua jumătate a anului 2024, după ce măsurile de austeritate și reducerile cheltuielilor publice au împins inițial milioane de oameni în dificultate. Rata a scăzut de la 52,9% în prima jumătate a anului trecut la 38,1%.
Balanța comercială
Balanța comercială a Argentinei a fost unul dintre principalele obiective ale lui Milei. Rezultatele au fost pozitive, arătând semne de îmbunătățire în 2025 față de anii precedenți. Argentina a acumulat un excedent comercial de 5,071 miliarde de dolari, o dinamică pozitivă, deși mai mică decât în anul precedent, când țara a încheiat 2024 cu un excedent istoric de 18,928 miliarde de dolari. Comerțul exterior menține un excedent susținut, impulsionat de exporturile din sectorul agroalimentar și energetic, chiar și într-un context de prețuri internaționale relativ stabile, în timp ce creșterea importurilor reflectă o economie internă mai dinamică. Totuși, imaginea nu este perfectă: în relația cu China, Argentina menține un deficit structural de aproape 100 de miliarde de dolari în ultimele cinci guverne.
Deficit fiscal
Politica emblematică a lui Milei este excedentul fiscal. Pentru a-l realiza, el a aplicat „ferăstrăul cu lanț”: reduceri în educație, lucrări publice și subvenții; concedieri în sectorul de stat; și fuziuni de ministere. De asemenea, a lansat o reformă fiscală care a eliminat 19 taxe, a redus tarifele pentru bunurile de capital și a creat Regimul de stimulare a investițiilor mari (RIGI), cu scutiri și amortizări accelerate. El a folosit dreptul de veto pentru legi care extindeau pensiile sau ajutoarele sociale, apărând „deficitul zero” ca prioritate, mai arată analistul financiar XTB România.
Rezultatul: în august 2025, excedentul primar acumulat era egal cu 1,3% din PIB. O schimbare fără precedent pentru o țară obișnuită să cheltuiască mai mult decât încasează.
De ce Argentina se află în criză?
Milei a realizat progrese semnificative în domeniul fiscal și al reglementării de când a moștenit haosul economic al peronismului în decembrie 2023. El a echilibrat bugetul și a eliberat mii de antreprenori de birocrație. Dar investițiile nu au venit așa cum se aștepta, iar creșterea economică a încetinit. Vina, ca întotdeauna, revine îndoielilor cu privire la banca centrală și instabilitatea peso-ului.
Timp de peste un an, Argentina a menținut controlul capitalului guvernului anterior, iar banca centrală a utilizat un curs de schimb fix cu dolarul sub rata inflației pentru a susține peso-ul. Prea mulți peso care urmăreau prea puține bunuri la un curs de schimb supraevaluat i-au făcut pe argentinieni să se simtă mai bogați decât erau în realitate, încurajând importurile în valută străină. De fapt, argentinienii au cumpărat din străinătate frigidere de marcă sau carne de vită (produsul de export emblematic al Argentinei) care, din cauza acestor distorsiuni ale cursului de schimb, este mai ieftin decât versiunea locală. Pentru exportatori, vânzarea în străinătate este mai puțin profitabilă, deoarece primesc dolari la un curs de schimb depășit, generând un deficit extern, opusul obiectivului lui Milei.
Guvernul știa că trebuie să lase piața să găsească adevărata valoare a peso-ului. În aprilie, banca centrală a anunțat că va menține moneda într-o bandă de fluctuație, iar acest lucru a funcționat o perioadă. Dar când Trezoreria a încetat să emită bancnote pe termen scurt cu cupoane mari către bănci, clienții au început să înlocuiască peso-ul cu dolari. La început, a fost doar un pic. Dar când Milei a obținut rezultate slabe la alegerile provinciale din Buenos Aires – unde locuiește aproape 40% din populație – temerile privind revenirea peronismului au crescut. Argentinienii au lansat o nouă rundă de vânzări de peso.
Peso-ul a scăzut cu aproape 10% în 15 zile, atingând limita inferioară a benzii de fluctuație adoptate în aprilie, când Milei a relaxat controlul strict al capitalului din Argentina după ce a obținut un împrumut de 20 de miliarde de dolari de la FMI.
În mod normal, o bancă centrală ar majora ratele dobânzilor pentru a reduce creditarea și a consolida moneda, atrăgând capitalul în peso și descurajând dolarizarea. Dar o majorare prea mare a ratelor dobânzilor în Argentina înseamnă o sufocare și mai mare a familiilor și întreprinderilor deja împovărate de costuri ridicate, mai subliniază Radu Puiu.
Deoarece argentinienii au trecut prin mai multe crize, ei știu că peso-ul ajunge întotdeauna să se devalorizeze. Dacă nu văd rate ale dobânzilor atractive sau nu au încredere în politica fiscală, ei fug de peso.
Și exact asta s-a întâmplat. Investitorii locali au început să se teamă că guvernul va trebui să renunțe la banda de fluctuație și să devalorizeze peso-ul, alimentând și mai mult cererea de dolari. Banca centrală a cheltuit 1,1 miliarde de dolari în trei zile, iar aceste vânzări de dolari, la rândul lor, i-au neliniștit pe deținătorii de obligațiuni, care se temeau că guvernul își epuizează rezervele limitate – estimate la sub 5 miliarde de dolari – provocând prăbușirea prețurilor obligațiunilor.
Îl poate salva America pe Javier Milei?
„Hemoragia” s-a oprit abia după ce Trezoreria SUA a anunțat luni pe Twitter că va prelungi ajutorul financiar, iar guvernul Milei a anunțat suspendarea temporară a taxelor la export. Bessent a declarat că Washingtonul va lua în considerare achiziționarea de monedă argentiniană sau de datorie suverană prin intermediul unui fond controlat de Trezoreria SUA, adăugând că „toate opțiunile” sunt pe masă. El a evocat cuvintele lui Mario Draghi, fostul președinte al BCE în timpul crizei Zonei Euro, spunând că SUA va face „tot ce este necesar” pentru a susține piețele financiare din Argentina.
Peso-ul s-a recuperat după promisiunea de sprijin a lui Bessent, apreciindu-se cu 6%. Indicele Merval a înregistrat o creștere puternică, iar randamentul obligațiunilor argentiniene în dolari a scăzut la aproximativ 15%. Cu toate acestea, ele rămân departe de a oferi siguranță investitorilor. Următoarele obligațiuni cu cel mai mare risc de pe piețele emergente, precum cele din Ecuador sau Angola, se tranzacționează la „doar” aproximativ 11%.
Înainte de fiascoul de la Buenos Aires, Milei plănuia să atingă randamente de o singură cifră anul viitor, suficient de mici pentru a emite noi obligațiuni. Acest lucru va depinde de recuperarea lui Milei în alegerile naționale de la jumătatea mandatului, data cheie fiind 26 octombrie.
Ar fi dolarizarea soluția?
Pe de o parte, ar elimina riscul devalorizării peso-ului și tentația politică de a tipări bani pentru a acoperi deficitele, iar inflația ar putea fi stabilizată rapid. Dar, pe de altă parte, Argentina ar pierde suveranitatea monetară și ar depinde de politica Rezervei Federale. Dacă dolarul se apreciază, prețurile interne devin mai scumpe la nivel global, exporturile scad, balanța comercială se înrăutățește, iar Argentina pierde competitivitate – exact opusul a ceea ce are nevoie.
Mai mult, pentru a dolariza, Argentina are nevoie de rezerve reale nete în dolari pentru a le schimba cu peso în circulație, ceva ce nu are astăzi (rezervele sale nete sunt extrem de scăzute). Deși s-a vorbit de rezerve de 20 de miliarde de dolari, acestea includ de fapt linii de credit și alte pasive care nu pot fi lichidate cu ușurință. Calculele actuale sugerează aproximativ 5 miliarde de dolari, față de o masă monetară totală de aproximativ 40 de miliarde de dolari, insuficientă pentru a dolariza economia.
Prin urmare, în acest moment, singura opțiune viabilă pare să fie stabilizarea peso-ului și câștigarea încrederii investitorilor, atât locali, cât și internaționali. Acest lucru ar putea fi realizat cu un excedent fiscal permanent. Întrebarea este dacă Milei va reuși să realizeze acest lucru sau dacă va avea suficient timp, mai spune Radu Puiu.
