Comuna Saschiz din județul Mureș, al cărei centru istoric este cuprins în patrimoniul mondial UNESCO alături de Biserica fortificată ‘Sfântul Ştefan’, construită în secolele XIV-XV, străjuită la Vest de Cetatea Ţărănească din secolul al XIV-lea, complet restaurată, şi la nord-est de Cetatea Uriaşilor, care era locuită în jurul anilor 2500 îHr – 1800 îHr, a intrat în finala competiţiei Destinaţia Anului 2025, transmite Agerpres.
“Avem veşti foarte bune! Saschiz a ajuns în finala Destinaţia Anului 2025, la categoria ‘Sat de Poveste’, iar destinaţia de ecoturism Colinele Transilvaniei, din care facem parte, e finalistă la categoria ‘Tărâmuri fermecate’. Putem duce Saschizul pe podium împreună! Între 4 şi 25 martie 2025 votează Saschiz şi Colinele Transilvaniei”, a postat Primăria comunei Saschiz pe Facebook.
O competiţie de interes naţional organizată în parteneriat cu Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului şi Turismului, Alianţa Pentru Turism, Institutul pentru Oraşe Vizionare (IOV), Asociaţia Cred în România, Federaţia Industriei Hoteliere din România (FIHR), Federaţia Asociaţiilor de Promovare Turistică din România (FAPT), RoBoost Antreprenoreşti, Re-Patriot, Urlaub in Rumanien, Academia de Studii Economice Bucureşti, Asociaţia de Ecoturism din România (AER), Mamaia – Susţinător principal al staţiunilor turistice româneşti.
Destinaţiile câştigătoare în anii trecuţi au beneficiat de creşteri majore în intenţia de vizitare, fie că au fost regiuni, oraşe, staţiuni, sau atracţii.
Administraţia comunei Saschiz consideră că există suficiente argumente ca Saschiz să fie Destinaţia Anului 2025, la categoria “Sat de Poveste”, având în Patrimoniul UNESCO situl săsesc cu biserica fortificată “Sfântul Ştefan” din Saschiz, a cărei construcţie a început în anul 1493, cu o fortificaţie construită între secolele al XIV-lea şi al XV-lea, cu ziduri înalte până la 9 metri, din care se mai păstrează doar o parte.
Biserica este construită în stil gotic, iar turnul de apărare are niveluri cu guri de tragere şi seamănă cu Turnul cu Ceas din Sighişoara.
Pe lângă acesta, Saschiz mai deţine Cetatea Ţărănească a cărei ridicare a început în 1347 şi s-a terminat în secolul al XIV-lea, care se întinde pe o suprafaţă de 5000 de metri pătraţi, în jurul căreia s-au ţesut o serie de legende.
“Ceea ce se vede şi azi, Cetatea Ţărănească din Saschiz este o cetate de apărare, care servea drept refugiu pentru localnici în caz de invazii, dar, în acelaşi timp, şi pentru păstrarea alimentelor întrucât asigura un regim termic adecvat. Legendele spun că ar exista un gang secret subteran care face legătura cu biserica din centrul satului”, a spus primarul comunei Saschiz, Ovidiu Şoaită.
Primarul a spus că a fost descoperit un pasaj prin care se poate ieşi în spatele cetăţii şi că este posibil să fi existat un al doilea pasaj secret către o altă biserică, care a existat în apropiere.
De asemenea, Cetatea Uriaşilor sau Huhnenburg, cum îi spuneau saşii, este situată la 4 kilometri nord de comuna Saschiz, într-o zonă de păşunat denumită de localnici Volsoc, existenţa ei fiind confirmată de cercetări arheologice efectuate în 1949.
Cercetările au scos la iveală că Cetatea Uriaşilor are o formă circulară, este situată pe un platou înalt de 681,5 metri, epistolar, are diametrul de 60 de metri, iar la 150 de metri mai jos de vârf, aceasta este înconjurată de o terasă bine păstrată pe laturile de sud-vest şi nord-vest. În Monografia comunei Saschiz se menţionează că Cetatea Uriaşilor fost cercetată de o echipă de arheologi din Cluj în anul 1949, care a scos la iveală fragmente de ceramică de tip Coţofeni, specifică anilor 2500 – 1800 înainte de Hristos, dar că aşezarea datează din preistorie.
Pe lângă numeroasele legende ţesute în jurul acestei cetăţi, în anul 2015 în Saschiz a fost deschis un atelier de ceramică, în care a fost reînviat meşteşugul olăritului într-o tehnică specifică acestei zone, sgraffito, care a fost abandonată pe la mijlocul anilor 1700 şi se numea “ceramica albastră de Saschiz”.
