Sursa foto: Dreamstime
De la coastele însorite și încă calde ale Atenei până la piețele alimentare antice din Palermo, The Guardian prezintă șase dintre cele mai bune escapade urbane de toamnă din Europa, pentru o doză excesivă de cultură și mâncare fabuloasă.
Urmărește mai jos producțiile video ale Economedia:
- articolul continuă mai jos -
Atena
Golfuri stâncoase și plaje nisipoase alcătuiesc amestecul strălucitor care este Riviera Atenei. Atena oferă ceva ce alte orașe europene nu pot: o coastă de peste 60 km presărată cu plaje pe care multe insule grecești le-ar invidia.
În afara sezonului, țărmurile Atticăi au încă o atracție magnetică, așa cum am descoperit înotând spre un soare ce apunea, peste golful Vouliagmeni. Pentru cei care caută reînnoire în apele albastre marine, pregătite să se coloreze în portocaliu-roz la apus, o baie pe una dintre plajele publice sau private ale Rivierei nu dezamăgește.
În afara sezonului, țărmurile Atticăi au încă o atracție magnetică, așa cum vei descoperi înotând spre un soare ce apune, peste golful Vouliagmeni. Pentru cei care caută reînnoire în apele albastre marine, pregătite să se coloreze în portocaliu-roz la apus, o baie pe una dintre plajele publice sau private ale Rivierei nu dezamăgește.
Cu sarea mării încă pe piele, te poți așeza la Sardelaki, o tavernă a cărei mâncare mediteraneană e la fel de bună ca și priveliștea spectaculoasă a golfului pe care se află. Într-o trimitere la vremuri trecute, meze-ul este servit pe tăvi mari de lemn.
Atena este la fel de celebră pentru dealurile ei cât și pentru coastă: înălțimi naturale, vizibile dinspre Acropole, care o fac o comoară pentru plimbăreți când temperaturile sunt mai blânde. Pentru cei care vor să scape de metropola ce se întinde pe aproape 500 km pătrați, aceste stânci – purtătoare de nume fabuloase precum Dealul Nimfelor sau Dealul Muzelor – sunt de neratat.
Această capitală antică este și cea mai plină de suflet și sublimă din Europa. Dacă urci pe vârful Muntelui Lycabettus, cel mai înalt punct al orașului, fie pe jos, fie cu funicularul, răsplata este o priveliște spectaculoasă asupra întregului Golf Argo-Saronic și a insulelor dincolo.
Dacă vrei să stai central, cartierul antic Plaka rămâne cea mai bună bază. Hotelul Adrian, în stil clasic, are camere duble cu vedere la fața nordică a Acropolelui de la aproximativ 120 lire sterdline cu mic dejun. În aceeași zonă, Zorbas este un restaurant preferat de localnici și servește cele mai fragede cotlete de miel. Cu vedere la Acropole, restaurantele pe acoperiș din Atena sunt de o atmosferă minunată și perfecte pentru serile calde de toamnă – pentru un adevărat răsfăț, mergi la Kuzina sau la Macris, cu stea Michelin.
Palermo
Crezi că pizza margherita napolitană e supremă? Gândește-te din nou. La Palermo, oamenii preferă sfincione, un dreptunghi moale, bine crescut din aluat, acoperit cu un sos intens de roșii cu multe cepe și presărat cu brânză caciocavallo și oregano. Sărat, sățios și reconfortant, se vinde în brutării, chioșcuri și căruțe peste tot prin oraș (Via Maqueda, în centrul istoric, are de obicei mai mulți vânzători).
Îl poți încerca la un chioșc din Piazza della Kalsa. Panineria Chiluzzo are adesea cozi lungi, dar ele se mișcă repede, tinerii servind felii de sfincione, precum și arancini și panelle (chiftele din năut). Sunt câteva mese sub copaci afară, dar poți mânca în timp ce te plimbi pe străduța îngustă Via Alloro. Plăcut într-o zi de octombrie, dar nu mereu: valurile de căldură de vara aceasta au adus în Palermo temperaturi de peste 40°C la umbră, iar la sfârșitul lui iulie un colț dogoritor a atins un record de 70°C la nivelul solului.
Toamna, cu temperaturi ce urcă la 24°C după-amiaza, poți cutreiera orașul și savura cum istoria sa lungă este scrisă pe străzi. Trecând pe lângă palate baroce și art nouveau și Casa Stagnitta, cea mai veche prăjitorie de cafea a orașului, poți admira cupolele arabo-normande ale bisericii San Cataldo din secolul XII; Piazza Pretoria, cu fântâna din secolul XVI, instalată sub stăpânirea spaniolă; și impunătoarea catedrală, construită pe locul unei moschei din secolul IX.
La întoarcere poți face un ocol prin piața Vucciria, ale cărei origini se întind și ele pe mai bine de 1.000 de ani. Unii deplâng turistificarea ei, dar încă e zgomotoasă și teatrală. Dacă ești curajos poți încerca un tradițional pani câ meusa (sandviș cu splină), surprinzător de acceptabil, cu „carnea” ușor dulce completată de brânză rasă. Vânzătorul va fi deosebit de mândru de intestinele de capră la grătar.
Te poți întoarce la liniștita La Kalsa, fostul cartier arab din est, bombardat în al doilea război mondial și lăsat în paragină decenii, până a fost revitalizat în acest secol. Maison Butera (camere cu vedere la mare de la 161 euro cu mic dejun) e un B&B cu patru camere și multe locuri interesante în apropiere. Pe aceeași stradă se află Palazzo Butera, un edificiu baroc din secolul XVII, restaurat și redeschis în 2021 pentru a găzdui colecția de artă Valsecchi, cu lucrări de Gilbert & George și Andy Warhol.
Poți merge până la Grădina Botanică din Palermo, cu smochinul său record, cu mai multe trunchiuri. Păsările cântă din răsputeri sub soarele ce strălucește.
Viena
Poți jeli sfârșitul verii la baruri de plajă și în locuri de scăldat de pe afluenții Dunării. Viena este un oraș al parcurilor și grădinilor îngrijite, al pajiștilor întinse și al brâielor de pădure, care își schimbă aureola de smarald într-o strălucire ruginită de chihlimbar și ocru pe care austriecii o numesc Goldener Herbst (toamnă de aur).
Dacă lași în urmă arhitectura grandioasă și străzile pietruite ale centrului istoric, la sud-vest, Parcul Schloss Schönbrunn se deschide din fosta reședință de vară a Habsburgilor, unde poleiala nu e rezervată doar interiorului, și se întinde în coridoare de garduri vii bronzate și terase arcuite de copaci care duc spre palatul galben unt.
La est, în Parcul Prater al orașului, te poți plimba sub castanii Hauptallee, o alee de aproape trei mile și veche de secole. La marginea parcului, hotelul Superbude Prater în stil retro (camere duble de la 78 de euro cu mic dejun) este un refugiu perfect plasat.
Într-un oraș cu sute de ferme urbane (mulțumită unui angajament de lungă durată pentru promovarea spațiilor verzi și întărirea spiritului comunitar), toamna aduce o sărbătoare a produselor proaspete în meniuri. Supa cremă de dovleac este elementul de bază sezonier – cel mai bine savurată într-un Beisl (gastropub vienez) cu lambriuri de lemn, cum e Am Nordpol 3, împodobit cu artă – și urmată de un șnițel vienez.
Puțini știu că Viena este singura capitală europeană care cultivă vin în limitele orașului, cu 700 de hectare de podgorii. Există 14 trasee de drumeție urbane desemnate, cunoscute ca Stadtwanderwege. Traseul 1 te poartă prin ținuturile viticole ale Nussdorf. Așază-te într-un Heuriger de pe deal, cum e Wieninger am Nussberg, sorbind un grüner veltliner citric alături de o Brettljause (platou cu mezeluri și brânzeturi), în timp ce absoarbeți priveliștea sublimă a orașului.
Zilele devin mai scurte, dar acum este momentul perfect să rătăcești printre palatele impunătoare, muzeele și locuințele istorice ale Vienei – o recoltă culturală în aripi aurite de galerii, oglindind spectacolul naturii de afară.
Budapesta
După căldura și aglomerația verii înalte, toamna aduce o atmosferă mai puțin intensă la Budapesta, și este anotimpul în care cel este cel mai plăcut să vizitezi orașul. Soarele se domolește, frunzele verzi se scurg spre auriu, iar o bucătărie care este despre mâncare de confort își intră cu adevărat în drepturi. Chiar și cuvântul maghiar pentru toamnă – őszi – are un sunet comod și relaxat.
Asta nu înseamnă că e un loc unde să te retragi în casă. Puține capitale se potrivesc mai bine pentru plimbare, iar începutul toamnei promite un punct dulce „Goldilocks” de temperaturi, nici prea fierbinți, nici prea reci. Este o bucurie să rătăcești pe străzile pavate ale Cartierului Castelului fără să ocolești turiști, să urmezi promenada Dunării fără să te topești și să te plimbi printre copacii de culoarea whisky-ului pe Insula Margareta.
Multe dintre hotelurile de cinci stele – precum elegantul Kimpton BEM și Hotelul Dorothea, cu oaza sa de restaurant în curte – oferă oferte accesibile în extrasezon. Dar dacă nu ai nevoie de prea multe facilități, încearcă Giselle Vintage Doubles (camere duble de la 87 de euro doar cazare), un conac regal din secolul al XVIII-lea, lângă Podul Elisabeta, plin de eleganță de altădată și surprinzător de prietenos cu portofelul.
De aici, Budapesta e a ta. Te poți îndrepta spre Hala Pieței Centrale, o capodoperă impunătoare a arhitecturii industriale din secolul al XIX-lea, cu tarabe care vând produse maghiare precum vinul dulce tokaji și fețe de masă din dantelă. Casa Muzicii Ungariei din Parcul Orașului (el însuși minunat pentru o plimbare de toamnă) conduce vizitatorii într-o călătorie captivantă prin patrimoniul muzical al țării. Și băile Széchenyi din apropiere sunt preferate mele pentru o baie după aceea: bazinele exterioare sunt deosebit de atmosferice pe măsură ce aerul se răcește și aburul se ridică din apa termală.
Sunt și festivaluri și evenimente de toamnă din belșug. Festivalul Liszt (9–22 octombrie) la sala de concerte Müpa celebrează nu doar lucrările compozitorului maghiar, ci și muzica și dansul contemporan. Săptămâna Designului de la Budapesta (8–19 octombrie) prezintă creatori în bijuterii, modă și artă. Pentru ceva mai activ, programează-ți vizita pentru weekendul Maratonului Budapesta (11–12 octombrie) sau mergi la patinaj în umbra castelului de basm Vajdahunyad la Patinoarul în aer liber din Parcul Orașului (deschis din noiembrie mijlociu).
Dar o atracție cheie este mâncarea delicioasă de confort, din abundență în această perioadă a anului: tocane de gulaș, clătite sărate și sosuri cu paprika din belșug. Café Kör, într-o clădire veche cu tavane boltite, și retro Menza sunt restaurante vechi care servesc clasice maghiare. Doar lasă loc pentru o felie de tort Dobos la Gerbeaud, pentru că nimic nu spune toamnă ca o felie cu caramel pe vârf de pandișpan umplut cu cremă de unt și ciocolată.
Zürich
Oamenii își fac o idee greșită despre Zürich și încă mai cred că cel mai mare oraș al Elveției este o destinație financiară plictisitoare. Se înșală. Băncile sunt încă o industrie majoră, dar străzile ordonate și împodobite cu copaci ale orașului sunt pline de oameni care se distrează.
Pentru cei care vin prima dată, marea surpriză este vastul și frumosul Zürichsee (Lacul Zürich), lat de două mile, lung de 25 de mile și traversat toată ziua de feriboturi vechi. Oriunde te afli în oraș, nu ești niciodată departe de apă.
O altă surpriză plăcută este abundența artei frumoase. Kunsthaus-ul somptuos al Zürich-ului este una dintre marile galerii de artă ale Europei (verifică noua extensie elegantă realizată de arhitectul britanic David Chipperfield), dar există și multe galerii comerciale mai mici, mai ales în Zürich West, un fost cartier industrial care a devenit noul hub creativ al orașului.
Stai la 25 Hours Zurich West (de la 230 franci elvețieni/214 lire sterline doar cazare), un refugiu funky în inima vibrantă a acestui cartier reînviat, sau la noul și cool Mama Shelter (de la 175 lire sterline doar cazare), deschis în zona animată Oerlikon vara aceasta, cu o terasă de grădină cu vedere la oraș și un bar și restaurant stilat.
Zürich a fost mereu un magnet pentru creativi și excentrici. James Joyce a scris mare parte din Ulysses aici (mormântul său este în cimitirul Fluntern din Zürich) și locul său preferat, șicul Café Odeon, este încă în funcțiune. Locul care rezumă spiritul rebel al Zürich-ului este Cabaret Voltaire, clubul de noapte anarhic unde s-a născut dadaismul, mișcarea modernă de artă multifacetată. Clădirea este încă o galerie și un spațiu de spectacole, precum și un muzeu.
Când copacii devin maro auriu, acest oraș compact arată deosebit de frumos. Cele mai bune priveliști sunt de pe vârful Uetliberg, la marginea verde a orașului. Uetlibergbahn, calea ferată montană a Zürich-ului (care se redeschide pe 5 octombrie după o renovare majoră), te duce la o scurtă plimbare de vârf.
Festivalul de film de la Zürich este unul dintre punctele culminante ale toamnei, dar cel mai atmosferic spectacol este pe apă. Între 30 octombrie – 13 noiembrie, flota de bărci de agrement a Zürich-ului găzduiește a 70-a ediție Expovina Weinschiffe, târgul anual de vin al orașului. Oricine poate cumpăra un bilet (de la 28 lire sterline) pentru a urca la bord și a degusta o gamă uriașă de vinuri din zeci de țări diferite (vinurile albe elvețiene, crocante și ușoare, sunt serios subestimate). Dacă preferi berea, mergi la Bierwerk Züri, o berărie modernă la modă, cu o clientelă tânără.
Restaurante noi se deschid tot timpul. Pentru bucătăria tradițională elvețiană, nu poți învinge Alpenrose, un refugiu istoric primitor la o scurtă plimbare cu tramvaiul din centrul orașului. Pentru bucătărie vegetariană, Haus Hiltl este un must. Decorul este destul de modern și meniul contemporan, dar a fost fondat de fapt în 1898, făcându-l (după unele relatări) cel mai vechi restaurant vegetarian din lume.
Lyon
Traboules, pasajele secrete ale Lyonului, trec prin case și curți, unind o stradă de alta, transportând plimbăreți curioși din Renaștere în modernitate printr-o scară de piatră și o arcadă gotică. Ele traversează Vieux Lyon și dealul Croix-Rousse unde, toamna, ai putea intra într-un traboule pe ploaie și să ieși lângă piața de pe bulevardul principal în plin soare.
La piața de dimineață din La Croix-Rousse, unde odinioară se aflau fabricile de mătase ale orașului, un șir gălăgios de tarabe de mâncare oferă pui fripți, saci zgomotoși de nuci și grămezi de dovleci supradimensionați, în contrast cu expunerile artistice de conserve și trufe de la hala de mâncare Halles de Lyon Paul Bocuse, în estul orașului. Este aproape sezonul trufelor, dar Lyon, „capitala gastronomică a lumii”, are delicii pe tot parcursul anului, incluzând brânza Saint-Marcellin, cârnații rosette și tarta cu praline.
Cu aromele lor bogate și porțiile consistente, preparatele tradiționale se potrivesc lunilor mai reci. Dacă ai nevoie să te încălzești, mergi la Le Garet, lângă opera, unul dintre tipicele restaurante bouchon din Lyon, care servesc picioare de porc, burtă și quenelle de brochet (gălușcă de știucă). Dacă te trezești flămând, Le Café du Peintre servește un mâchon (o selecție de carne de porc gătită cu un ulcior de beaujolais) de la 8.30 dimineața. Pentru ceva mai rafinat, Burgundy by Matthieu are una dintre cele mai bune crame din Franța. Este pe malurile râului Saône, lângă noua stație de ferry Navigône.
În zilele de miercuri, în weekend și de sărbători publice, autobuzul pe apă continuă până la spectaculosul Musée des Confluences, unde Saône întâlnește Rhône. Programul său din această toamnă include expoziții despre popoarele Amazonului, animale uimitoare și zombi.
Anul acesta marchează a 130-a aniversare a primului film al lui Auguste și Louis Lumière, Muncitorii părăsind fabrica Lumière, pe care l-au creat în timp ce locuiau la vila art nouveau a familiei din cartierul Monplaisir din Lyon. Acum face parte din Institut Lumière, care găzduiește cinematografe, precum și muzeul, și este centrul Festivalului Lumière anual. Filme și evenimente cinematografice au loc între 11–19 octombrie, cu aproape 450 de proiecții în tot orașul, incluzând două filme mute remasterizate din anii 1920 de Victor Sjöström – Le Vent (Vântul) și La Charrette Fantôme (Trăsura fantomă) – acompaniate de Orchestra Națională din Lyon.
Chiar înainte de începutul iernii, Fête des Lumières din Lyon (luminile, nu frații) are loc între 5–8 decembrie. Clădirile de patrimoniu ale orașului sunt iluminate, iar instalații de lumini sunt montate în piețe și pe malul râului. Poți privi din Place Bellecour și apoi să cobori spre apă unde localnicii așază felinare în ferestre pentru a sărbători solidaritatea și a se pregăti pentru frig.
Poți sta la Fourvière Hôtel (camere duble de la 139 euro doar cazare), un fost convent lângă ruinele romane ale orașului, care are piscină interioară încălzită, restaurant și priveliști minunate asupra orașului.
