Foto: Economedia
Folosirea tehnologiei și a Inteligenței Artificiale e inedită, dar actuală în cercetarea umanistă, spun specialiștii. Asta în condițiile în care instrumentele, tot mai multe și optimizate, pot reduce munca cercetătorului cu peste doi ani de zile. Facilitățile includ decriptarea și transcrierea documentelor, integrarea maselor de date care presupun un suport digital, formarea de rețele. Despre avantajele tehnologiei, Economedia a stat de vorbă cu Luminița Dumănescu, cercetător științific I la Centrul de Studiere a Populației al Universității Babeș-Bolyai începând cu martie 2008.
Urmărește mai jos producțiile video ale Economedia:
- articolul continuă mai jos -
„Cercetarea umanistă era până nu demult greu asociabilă cu orice însemna tehnologia”/ Ce înseamnă Digital Humanities?
„Digital Humanities este un concept care și-a făcut din ce în ce mai mult loc în cercetarea de tip istoric, în cercetarea umanistă, de unde și denumirea, și înseamnă folosirea tehnologiei în această zonă care altminteri era până nu demult greu asociabilă cu orice însemna tehnologia”, sintetizează Dumănescu.
„Se referă la folosirea instrumentelor digitale, folosirea platformelor, folosirea inteligenței artificiale mai nou, pentru decriptarea documentelor, transcrierea lor, analize sofisticate sau cel puțin pornirea unor analize mai sofisticate, integrarea maselor mari de date care presupun un suport digital, colaborarea instituțională, colaborarea între rețele, formarea de network-uri. Deci Digital Humanities este practic tot ce ne ușurează munca în sectorul acesta al umanioarelor și pe care sper că îl folosim cu destul de multă inteligență în ultimii ani”, spune Luminița Dumănescu.
„De la zi la zi apar noi și noi platforme”
Instrumentele tehnologice sunt deja folosite de cercetători de câțiva ani.
„Aici, la Centrul de Studiere a Populației, din 2014 noi avem HPDT-ul (Historical Population Database of Transylvania), baza de date a populației Transilvaniei, care este unul dintre cele mai folosite instrumente, cel puțin în zona de reconstrucție genealogică și demografie istorică. Alte instrumente cu care ajungem la astfel de platforme, la baze de date, sunt cele care astăzi fac furori, de genul Transkribus, de genul ChatGPT-ului sau a altor motoare de inteligență artificială, Handwriting OCR și altele asemenea. Practic, de la zi la zi apar noi și noi platforme care ne pot îmbunătăți performanța în muncă, Perplexity, Gemini, care apare acum dezvoltat de Google”, relatează cercetătoarea de la Centrul de Studiere a Populației UBB.
Alături de ChatGPT, chatbotul creat de OpenAI, Perplexity este un motor de căutare AI cu surse web în timp real, iar Gemini este un asistent AI multimodal (care procesează simultan mai multe tipuri de date: text, imagini, audio și video) dezvoltat de Google Deepmind.
Transkribus, o platformă bazată pe inteligență artificială, își propune să simplifice munca cu documentele istorice. Aplicația permite, printre altele, transcrierea manuală sau automată a documentelor, antrenarea de modele AI personalizate, adnotarea documentelor cu etichete, exportarea documentelor în diferite formate. Aceasta a fost dezvoltată în timpul a două proiecte de cercetare finanțate de UE și, din iulie 2019, a fost întreținută și dezvoltată în continuare de READ-COOP SCE
Dumănescu spune că facilitățile se îmbunătățesc în ultimii ani foarte mult – de pildă, cercetăoarea remarcă noutatea posibilității de a lucra cu formate tabelare și nu doar cu text.
Upgrade-urile periodice nu sunt lipsite de dezavantaje. „Partea proastă este că, după câte un update, anumite componente nu mai funcționează și durează săptămâni, uneori chiar luni, până când platforma își reia toată funcționalitatea. Părțile care nu funcționează sunt esențiale în procesul de transcriere și atunci poate deveni foarte frustrant să depinzi de aceste instrumente”, atrage atenția Dumănescu.
Cu toate acestea, „de regulă ei sunt foarte deschiși la toate sugestiile, la toate criticile și remediază cât de repede se poate”, mai observă ea.
Transcrierea de date cu Transkribus: acuratețea depinde de alfabetul în care este pus să lucreze
„Dacă vorbim de limba latină sau de limba germană, acuratețea merge spre 100%. Dacă vorbim de alfabete pe care le integrează mai recent, de tipul celui român cu caractere latine sau chirilice, atunci în acest moment rata de succes este ceva mai mică, sunt destul de multe erori”, evidențiază Luminița Dumănescu.
Alfabetele recent integrate pot ajunge în viitor și ele la o rată de succes comparabilă cu cele pe germană printr-un training care constă în câteva mii de pagini, adaugă cercetătoarea.
„Dacă altădată dura și peste doi ani de zile să completezi o mică bază de date, astăzi poți face același lucru doar în câteva săptămâni”
Cum vor modifica instrumentele digitale ocupația de cercetător în istorie?
„Doar în bine, pentru că dacă altădată dura și peste doi ani de zile să completezi o mică bază de date cu care să poți lucra, să îți transcrii documentele, să faci ordine în ele ca să poți să le pui efectiv să producă răspunsuri la întrebările de cercetare, astăzi poți face același lucru doar în câteva săptămâni. Practic scutești timp, timp care este prețios, care a fost folosit până acum în operațiuni repetitive, redundante, de genul transcris de documente, iar acum poți folosi acel timp într-un mod calitativ, respectiv să faci interpretarea de documente”, relatează Luminița Dumănescu.
„Aceste instrumente te ajută să le ai laolaltă, să le transcrii, să le cataloghezi, să le integrezi, într-o formă care să permită analiza și tot ce trebuie sa faci este să vii cu partea de interpretare, cu partea de input uman, pe care o face și artificialul, dar, să fim serioși, nu poate avea amploarea, cunoștințele, acea notă personală pe care o are cercetătorul care lucrează de ani de zile cu aceleași surse”, explică Dumănescu.
Interviul a fost realizat cu ocazia unui workshop desfășurat la Cluj în primăvară, ‘’Instrumente Digitale Pentru Istoria Socială – Aplicații cu suport AI’’.
