Sursa foto: Colaj Economedia
Ministrul Investițiilor și Proiectelor Europene, Dragoș Pîslaru, a explicat într-un interviu pentru Economedia că pierderea a 7 miliarde de euro din cele 28 de miliarde de euro alocate României prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) face parte dintr-o problemă mult mai amplă: România a supracontractat proiecte de circa 100 de miliarde de euro, în timp ce resursele reale sunt la jumătate. El vorbește despre astfel despre un „model economic falimentar”, care este necesar să fie schimbat, astfel încât să poată fi urmărit transparent progresul fiecărui proiect.
Ministrul a criticat modelul folosit în ultimii ani, bazat pe contractarea simultană a multor proiecte, fără bani pentru a le duce la capăt.
„Global suntem undeva la 100 de miliarde de euro angajamente, față de resurse care sunt probabil la 50 și ceva de miliarde de euro. în timp ce resurse reale avem de 50. Acest model de a începe de toate și a nu termina prea multe este un model falimentar”, a declarat Pîslaru.
El a comparat acest model cu cel al creșterii economice bazate pe creșteri salariale, promovat în era Liviu Dragnea.
„Am avut acum câțiva ani modelul acela cu creșterea bazată pe salarii, wage-led growth, acum a fost acest al doilea pariu teoretic făcut în laboratoarele partidelor, de investment-led growth (creștere bazată pe investiții, n.r.). Nu e neapărat o idee greșită, dar contează cum o implementezi și ce posibilități ai. Dacă te duci pe investiți, nu poți fi populist, deci nu poți arunca banii cu elicopterul și în același timp să crezi că o să ai și banii pentru toate investițiile”, declarat Dragoș Pîslaru.
Ministerul urmează să lanseze, în septembrie, un „tablou de bord” public, care va permite monitorizarea transparentă a tuturor proiectelor din PNRR și, ulterior, și din fondurile de coeziune, astfel încât să existe o imagine și prioritizare clară a proiectelor.
„Vrem să lăsăm moștenire acest mecanism, astfel încât fiecare cetățean să poată vedea ce se face cu banii europeni în propria localitate. Ce ne dorim este transparență, predictibilitate și un sistem de monitorizare foarte eficient. Asta este cheia succesului ca să poți într-un an ce nu s-a făcut în patru”, a spus ministrul.
Fragmentul din interviu (urmărește pe Economedia interviul integral):
Economedia: S-au pierdut totuși 7 miliarde de euro pe PNRR. Cine răspunde pentru pierderea tuturor acestor bani?
Dragoș Pîslaru: Rolul pe care îl am la Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene nu este să stau să judec ce au făcut cei de dinaintea mea sau să caut vinovați. Rolul meu este să repar lucrurile pe care le aveam de reparat. De aceea a trebuit să repunem pe făgaș întreg PNRR-ul, pentru că altfel nu doar că pierdeam 7 miliarde de euro, aveam un potențial de până la 12 miliarde să nu mai putem să să continuăm ca finanțare.
Din perspectiva mea, problema este una sistemică. Modelul pe care l-a ales România pentru câțiva ani a fost un model de a arunca bani în investiții, punându-le pe toate pe masă în același timp și a nu termina nimic pentru că te-ai împrăștiat prea tare.
Nu este vorba doar de PNRR, ci de toată supracontractarea pe Anghel Saligny, supracontractarea pe PNRR, supracontractare pe anumite axe de coeziune. A fost o vrie de contractare de proiecte în care Ministerul de Finanțe părea că nu este foarte mult implicat. La un moment dat, Ministerul de Finanțe închisese robinetul când a început să vadă că deficitul se duce foarte sus. Și atunci actorii se păcăleau între ei: ministerele contractau, evident, inclusiv în context electoral, Finanțele spuneau că nu au bani și nu mai dau plăți, iar proiectele nu avansau pentru că nu erau plătiți antreprenorii.
Ca ordin de mărime v-am dat numai pe PNRR, dar global probabil că suntem undeva cumulat la 100 de miliarde de euro. O cifră care este ieșită din comun față de resurse care sunt probabil, dacă stăm să însumăm, la 50 și ceva de miliarde de euro.
Noi avem, cel mai realist cu putință, undeva la 50 de miliarde de euro de promisiuni și contracte de finanțare care au fost puse puse pe masă, inclusiv stadioane.
Acest model de a începe de toate și a nu termina prea multe este un model falimentar, care nu ține numai de o persoană sau de cealaltă, e vorba de un model economic.
Cum am avut acum câțiva ani modelul acela cu creșterea bazată pe salarii, wage-led growth, acum a fost acest al doilea pariu teoretic făcut în laboratoarele partidelor, de investment-led growth (creștere bazată pe investiții, n.r.). Nu e neapărat o idee greșită, dar contează cum o implementezi și ce posibilități ai. Dacă te duci pe investiți, nu poți fi populist, deci nu poți arunca banii cu elicopterul și în același timp să crezi că o să ai și banii pentru toate investițiile.
România încă are investiții de bază pe care trebuie să și le facă. Multe din investițiile pe care le avem acuma și rămânem cu ele în aer sunt investiții necesare. Avem toată țara cu apă-canal, toată țara cu utilități, avem infringement-urile pe mediu, avem zona de energie, zona de transport. Avem foarte multe proiecte pe care trebuia de 30 de ani să le facem și da, trebuiau puse pe masă. Dar nu a existat o logică elementară în sistematizarea și prioritizarea proiectelor.
Este un rol crucial pentru MIPE și pentru mandatul pe care îl am. Parteneriatul cu finanțele este unul clar. Finanțele se ocupă de buna gestiune a banului public și să ne ajustăm deficitul, iar MIPE acum are resursele externe pe care să le folosim judicios pentru un pachet de stimul.
În luna septembrie, odată ce punem pe tapet toate proiectele și știm exact care sunt și care este stadiul lor de implementare, ne uităm deja la o adunare foarte simplă între ce avem de implementat pe PNRR de acum până în august 2026, plus ce vine pe coeziune în materie de absorbție.
Și având în vedere că noi am avut investiții efective de vreo 4,5 miliarde și trebuie să ajungem la 21,5 miliarde, iar pe coeziune se adaugă și acolo niște miliarde, suntem între minim 15 și 17 miliarde de euro care vor intra într-o perioadă de 12 luni, ceea ce este absolut fără precedent.
Se discuta în spațiul public de ideea unui pachet de stimul. Pe de o parte, ai măsuri fiscale care sunt prociclice, în condițiile în care economia încetinește, mai dai un ciocan în cap cu taxe. Nu arată foarte bine. Iată: 15-17 miliarde de euro minimal care ar trebui să intre în următoarele 12 luni vor face ca economia să repornească 100%. Cu inflație. Dar e vorba de sectorul de construcții, sectoarele de servicii, sunt o mulțime de lucruri în ecosistemul economic care vor beneficia de niște sume absolut considerabile.
Am văzut, de exemplu, industria de construcții care se plânge că pică multe proiecte din cele multe semnate. Pe de altă parte, decât să ai multe semnate și să nu faci pe ele mai nimic pentru că nu se plătesc la timp, mai bine să ai aceste 17 miliarde de euro și știi că ai fluxurile financiare asigurate.
Economedia: Pe scurt, de acum încolo va exista un mecanism prin care veți urmări lunar, trimestrial, progresul tuturor proiectelor care vor fi incluse în PNRR.
Dragoș Pîslaru: La fiecare două săptămâni. PNRR și nu numai, și coeziune. Începem cu tabloul de bord pe PNRR și vom avea și pe coeziune imediat după.
Economedia: Acest mecanism ar trebui permanentizat.
Dragoș Pîslaru: Îl vom lăsa moștenire. Este mecanismul pe care aș vrea să-l avem ca bună practică, astfel încât să se înțeleagă de toată lumea că PNRR-ul nu este al MIPE sau al unui ministru sau al Guvernului, este al întregii țări. Lumea să poată să vadă în localitate ce proiecte PNRR are sau ce se face din PNRR. A fost acest mit de la început că nu știm ce e în PNRR. După aceea s-a contractat în neștire și nu mai știam ce se finanțează în PNRR. Tot timpul a existat această imaginea absconsă legată de PNRR, o opacitate. Acum ce ne dorim este transparență, predictibilitate și un sistem de monitorizare foarte eficient. Asta este cheia succesului ca să poți într-un an ce nu s-a făcut în patru.
