Sursa foto: WWF
90% din bazinele hidrografice studiate în diferite țări ale UE nu vor atinge o stare ecologică bună până în 2027, arată un studiu publicat de WWF și Coaliția Living Rivers Europe. Pentru această ediție, WWF a evaluat opt noi proiecte de planuri de management din Polonia, România și Spania, dintre care niciunul nu este clasificat ca fiind „bun”.
Acest lucru înseamnă că majoritatea țărilor nu vor reuși să atingă obiectivul obligatoriu din punct de vedere juridic al UE de a reface ecosistemele afectate încât apele dulci să revină la starea bună până în 2027.
Noul raport arată că doar două dintre cele 21 de bazine hidrografice analizate – ambele în Finlanda – ar putea fi în stare bună de sănătate până în 2027. Cu toate acestea, chiar și planurile pentru aceste două bazine conțin lacune, în special în ceea ce privește finanțarea.
Progres lent, multe derogări, informații insuficiente
În România au fost analizate proiectele planurilor de management bazinale pentru fluviul Dunărea, Delta Dunării, spațiul hidrografic Dobrogea și apele costiere (DDDC) și bazinul hidrografic al râului Jiu, ca afluent al Dunării. Progresul în vederea atingerii obiectivelor de mediu este lent, cu nenumărate derogări, fără justificări suficiente.
În perioada 2016-2021, în DDDC doar 18,80% din măsuri au fost implementate, iar 69,64% din corpurile de apă sunt în stare bună. Proiectul planului de management bazinal menționează 307 presiuni hidromorfologice potențial semnificative, cum ar fi baraje, diguri etc., fără a oferi informații detaliate. Este prezentat și un catalog cu măsuri de restaurare și atenuare, însă fără un program de măsuri finalizat cu finanțarea necesară pentru investiții prin care să se îmbunătățească calitatea apelor din toate râurile.
În proiectul planului de management pentru râul Jiu, 19 corpuri de apă sunt afectate în mod semnificativ de presiunile exercitate de bariere. Punerea în aplicare a măsurilor de asigurare a debitelor ecologice în instalațiile hidroenergetice este întârziată, din cauză că se așteaptă finalizarea studiilor tehnice ale Hidroelectrica.
Proiectele din planul pentru Jiu se referă la modernizarea barajelor, dar nu este clar ce înseamnă această modernizare și cum va contribui la gestionarea integrată a apei. Proiecte precum Acumularea Valea de Pești, prezentate ca proiecte de modernizare, implică regularizarea Jiu Vest, cu impact semnificativ asupra hidromorfologiei și ecosistemelor. Mai mult, cazul construcției hidroenergetice de pe Jiu, Bumbești-Livezeni, este menționat ca fiind un proiect ce urmează a fi implementat, deși a fost atacat în instanță, din cauza neîndeplinirii obligațiilor legale de mediu, printre altele.
Un element pozitiv este faptul că proiectul de plan prevede în mod explicit că noile microhidrocentrale nu vor beneficia de subvenții de stat până în 2030 și nu sunt prevăzute noi centrale în zonă.
„Această etapă în managementul bazinelor hidrografice, pe lângă câteva orientări îmbucurătoare ce țin de evitarea unor lucrări hidrotehnice în râuri, cum ar fi microhidrocentralele, și măsurile care vizează refacerea ecosistemelor acvatice pentru reducerea riscurilor la inundații, necesită un angajament mult mai ambițios din partea Guvernului României, în primul rând prin finanțare și implicarea diferitelor ministere, cum ar fi Ministerul Agriculturii, pentru a îmbunătăți calitatea tuturor râurilor până în 2027, așa cum specifică Directiva Cadru pentru Apă”, spune Camelia Ionescu, Coordonator național departament ape dulci la WWF România.
În Europa, problemele sunt similare, indiferent de țară
Șase proiecte de planuri de management evaluate au o clasare slabă, inclusiv cele două planuri italiene, cele două planuri germane, planul olandez pentru Rin și planul internațional Odra.
Majoritatea bazinelor hidrografice suferă din cauza lipsei de buget național alocat gestionării apei, a integrării insuficiente a protecției apei în alte politici – în special în domeniul energiei, al agriculturii și al infrastructurii – și a multiplelor utilizări abuzive ale derogărilor – toate acestea fiind probleme care au fost deja semnalate în concluziile din cadrul evaluării din 2019 a Directivei Cadru pentru Apă (DCA) și care au fost subliniate în mod repetat de atunci.
Performanța proiectelor de planuri de management ale bazinelor hidrografice este „slabă” pentru aproape jumătate dintre indicatorii analizați, inclusiv poluarea, exploatarea intensivă a apei, barierele transversale precum barajele, gestionarea deficitară a inundațiilor și a secetei, agricultura, energia hidroelectrică, mineritul cărbunelui și lipsa măsurilor de refacere a naturii. Țările UE – care au termen până la sfârșitul acestui an pentru a-și publica planurile finale, în conformitate cu DCA – trebuie să remedieze deficiențele identificate în proiectele de planuri pentru a schimba viitorul apelor noastre dulci și pentru a îndeplini obiectivul stabilit pentru 2027.
WWF și partenerii săi sunt, de asemenea, foarte îngrijorați de faptul că, în septembrie 2021, cel puțin nouă state membre (Bulgaria, Croația, Cipru, Grecia, Irlanda, Portugalia, Slovenia, unele bazine hidrografice din Spania și Regatul Unit – unde DCA a fost transpusă în legislația națională înainte de BREXIT) nu își prezentaseră încă proiectele de planuri de management pentru toate bazinele hidrografice.