sursa foto: Facebook/ OMV Petrom
Anunțul privind deschiderea investiției OMV Petrom în exploatarea gazului din Marea Neagră a determinat ziarele germane să scrie despre greșelile Europei în regiune și despre importanța României în independența energetică a UE, arată o analiză Deutsche Welle.
- „Producţia estimată este de aproximativ 30 de ori mai mare decât cererea anuală, care acoperă 4,3 milioane de gospodării. Veniturile estimate ale statului român ar fi 20 de miliarde de euro. Neptun Deep este un pas foarte important pentru strategia noastră 2030, care îşi propune să sprijine tranziţia energetică a României şi a regiunii”, a declarat joi Christina Verchere, CEO OMV Petrom, potrivit Agerpres.
Marea Neagră a fost ani la rând un subiect strict local. Apelurile politicienilor din zonă, români sau ucraineni sau bulgari sau georgieni, au fost mereu trecute cu vederea de omologii din Vest. Românii au rămas cu dilema anuală: vacanță la Cap Aurora sau la Cap Kaliakra? Eventual germanii din fostul est sovietic al Republicii Federale mai păstrau ceva amintiri despre verile din copilărie petrecute cu părinții la Nisipurile de Aur, așa că agențiile de turism le mai oferă pachete all inclusive la bulgari. Sunt mai ieftine decât în orice altă destinație.
Mai nou e o problemă: în nordul micii Mări Negre este război. Dar bulgarii speră să revină cu turismul la nivelul de dinaintea pandemiei. Nu contează de unde vin turiștii. Să vină.
Mare Clausum sau ignoranță?
Altfel, Marea Neagră a fost, după cum observă Frankfurter Allgemeine Zeitung într-o analiză publicată astăzi, o „Mare Clausum”, o mare pe care Occidentul a perceput-o ca fiind închisă între interesele stricte ale Rusiei și Turciei: „Invadarea Ucrainei de către Rusia a pus în evidență o zonă pe care europenii aproape că au uitat-o. Occidentul a neglijat regiunea din punct de vedere militar, politic și economic.”
Rusia își exportă petrolul supus sancțiunilor internaționale prin Marea Neagră. Kazahstanul are nevoie de această rută pentru vânzările sale de petrol. Ucraina pentru vitalele livrări de cereale. Feriboturile către Georgia oferă Drumului Mătăsii o alternativă la traseele rusești. Iar Azerbaidjanul vrea să furnizeze energie electrică prin cabluri submarine. În fine, tocmai a fost anunțată o investiție de patru miliarde de euro într-un zăcământ de gaze offshore românesc.
Când cinci dintre țările riverane – România, Bulgaria, Ucraina, Georgia și Turcia – sunt într-un fel sau altul legate de Uniunea Europeană și de NATO, e greu de înțeles această atitudine a Vestului, punctează FAZ. Mai ales că efectele economice și strategice ale agresivității rusești asupra regiunii au putut fi observate încă din 2014.
La mâna și orgoliul lui Erdogan
În acest moment, riscul cel mai mare vine din negocierea cu Rusia a exporturilor de cereale ucrainene. Moscova are voie și ea să exporte cereale dar are probleme de natură financiară, din cauza sancțiunilor internaționale – „și tocmai asta vrea să negocieze”, observă FAZ, amintind că Vladimir Putin nu mai are de gând să prelungească după 17 iulie acordul negociat de Turcia și ONU. Alternativa fluvială, cu extinderea porturilor din Delta Dunării, sau cea feroviară către Vest nu a putut compensa pierderile de pe traseele maritime. În plus, am asistat și la furia fermierilor din Polonia, Ungaria, Slovacia și România, generată de prețurile scăzute ale importurilor din Ucraina.
„Occidentul neputincios nu va fi dispus să relaxeze sancțiunile. Tot ce poate aștepta este să își pună speranțe în Recep Tayyip Erdogan, pentru care închiderea coridorului de tranzit al cerealelor ar însemna un eșec și i-ar afecta imaginea de negociator de succes. Nici Putin nu ar avea vreun interes să pună în pericol echilibrul economic, militar sau politic din raporturile cu Turcia. Dar Erdogan va veni la omologii săi occidentali cu o notă de plată. Care, până la urmă, va fi tot consecința unei lungi delăsări față de această zonă periferică, perioadă în care Uniunea Europeană s-a purtat ca un simplu spectator.”
Și, conchide FAZ, „sunt destule motive pentru o politică europeană mai activă la Marea Neagră. Cu idei noi și un plan care să includă Ucraina și Turcia. Nu e de ajuns doar o atitudine reactivă, cum a fost inițiativa celor trei mări, inițiată de România, Polonia și Statele Unite pentru a îndepărta influența chineză în Europa de Est.”
Climat investițional neatractiv și jocurile Rusiei
Marea Neagră este și subiect în Neue Zürcher Zeitung, care, sub titlul „Mai mult gaz pentru Europa din România”, relatează, în secțiunea sa economică, despre miliarde investite de OMV în infrastructura de exploatare și transport a resurselor energetice. Și ziarul elvețian vorbește despre eșecurile politicilor europene, care au dus, în contextul abordat de NZZ, la dependența de gazul rusesc. Printre acestea, „s-a neglijat exploatarea mai rapidă a bogatelor zăcăminte din Marea Neagră”.
Europa are nevoie de alternative, iar proiectul amânat de mult timp pare să avanseze, după ce compania austriacă a anunțat că va investi patru miliarde de euro împreună cu partenerul român Romgaz în extragerea gazelor din zăcământul offshore Neptun Deep din Marea Neagră. „Se spunea cândva că volumul de gaz exploatabil este în jur de 80 de miliarde de metri cubi. OMV Petrom vorbește acum despre 100 de miliarde de metri cubi. Aproximativ o zecime din aceasta va fi exploatată în fiecare an, adică 10 miliarde de metri cubi, cu 20 până la 25% mai mult decât necesarul anual al Austriei. Desigur, doar o mică parte va curge într-acolo – dacă, până la urmă, va fi livrat gaz și către Austria. OMV susține că din 2027 Europa de Sud-Est și UE vor fi alimentate cu gaz din Marea Neagră”. România, care mai are și alte câmpuri exploatabile de gaz, devine cel mai mare producător din Uniunea Europeană iar aceasta îi crește suplimentar semnificația strategică, în sectorul energetic de data aceasta, după ce a devenit, odată cu războiul din Ucraina, unul dintre partenerii militari foarte importanți ai Statelor Unite, remarcă Neue Zürcher Zeitung.
Sigur, se întreabă ziarul elvețian, ce motiv a avut Europa să neglijeze această resursă atâta vreme? OMV a așteptat peste zece ani până s-a decis să deschidă zăcămintele din România. „Compania sugerase în repetate rânduri, e drept, destul de vag, că în România climatul investițional este neatractiv. În 2018, postcomuniștii aflați atunci la guvernare au modificat la repezeală un proiect de lege care a redus interesul investitorilor. Un punct de dispută a fost atunci modul în care ar trebui impozitată afacerea cu gaze. O nouă lege, aprobată anul trecut, a dat suficientă claritate cât să determine OMV să investească”.
Pe de altă parte, mai scrie ziarul elvețian în încheierea articolului, „au existat întotdeauna zvonuri că Rusia face tot ce poate pentru a torpila proiectul Neptun Deep. Această poveste se potrivește cu suspiciunea că Rusia a dejucat și proiectul conductei Nabucco, proiectul abandonat în 2013 care ar fi trebuit să aducă gaz din Azerbaidjan în Europa Centrală. Conducta ar fi binevenită astăzi”.
OMV, legată de Gazprom
Un posibil răspuns pentru întrebarea din Neue Zürcher Zeitung vine de la Frankfurter Allgemeine Zeitung, într-un al doilea articol pe care ziarul conservator german îl dedică României, în secțiunea de afaceri: „OMV a fost criticată pentru legăturile sale cu furnizorul rus Gazprom, care acoperă o mare parte din cererea de gaze a Austriei. Guvernul (de la Viena – n.red.) a promis că va spori utilizarea surselor alternative. Cu toate acestea, OMV este legată de un contract care expiră abia în 2040, pe care Gazprom îl îndeplinește pe deplin de la sfârșitul anului 2022.”
FAZ explică beneficiile exploatării gazului din Marea Neagră. Anunțul OMV privind începerea investiției a săltat cu două procente valoarea acțiunilor gigantului petrolier cu sediul la Viena. Perimetrul Neptun Deep transformă România în cel mai mare producător de gaz din UE, o sursă sigură de energie pentru regiune. Iar pentru OMV, profitul ar urma să crească, până în 2030, cu jumătate din cifra actuală, adaugă ziarul care apare la Frankfurt și care, de asemenea, amintește despre contradicțiile dintre concernul de stat din Austria și oficialitățile de la București pe subiecte precum taxarea și impozitarea, care au contribuit la tergiversarea proiectului energetic.
Grijile ecologiștilor
Există și critici ecologiste. Grupurile de protecția mediului, cum este Greenpeace, susțin că „proiectul ar amenința biodiversitatea din Marea Neagră și ar alimenta criza climatică. „În loc să finanțeze proiecte fosile, OMV ar trebui să facă investiții neutre din punct de vedere climatic și în economie circulară. OMV”, adaugă FAZ, „vrea să reducă producția de petrol și gaze cu o cincime până în 2030. Proporția de gaz va crește, înainte de acea dată, până la mai mult de 60 la sută”.
Anunțul începerii investiției din România este reflectat și de presa austriacă: „OMV dezgroapă comoara din Marea Neagră”, scrie Kurier, ziarul liberal care apare la Viena. Jurnaliștii austrieci constată și ei că au trecut 11 ani de amânări până când investiția prinde în sfârșit contur, cumva forțată de războiul din Ucraina. „Pentru Greenpeace, viitoarea producție de gaz este o fărădelege fosilă și va produce la fel de multe gaze cu efect de seră cât toată Austria în doi ani”, comentează Kleine Zeitung, ziarul bulevardier care apare la Viena și care mai notează că, pentru OMV, „exploatarea de gaze este o etapă de tranziție spre energii curate, dar și materie primă cheie pentru o gamă largă de produse chimice, nu în ultimul rând pentru materiale plastice”.