Sursa foto: Dreamstime
Cercetătorii de la Universitatea Berkeley din California şi University College London au descoperit că politicile băncilor centrale cu privire la aspectele ce ţin de climă sunt puternic corelate şi influenţate de politicile naţionale, iar la nivel practic, politicile naţionale au o influenţă mai mare decât datele ştiinţifice şi cele financiare, transmite agenția de știri Bloomberg, citată de Agerpres.
Urmărește mai jos producțiile video ale Economedia:
- articolul continuă mai jos -
“Am găsit dovezi limitate că riscurile economice care au legătură cu clima sunt asociate cu comportamentul oficialilor băncilor centrale”, spune Esther Shears. Aceasta susţine că, în studiul său cu privire la modul în care băncile centrale abordează managementul riscurilor climatice, a descoperit că în loc să ţină cont de riscuri precum pierderea valorii activelor într-o lume modificată de încălzirea globală, este mult mai probabil ca oficialii băncilor centrale să se concentreze pe teme care “sunt asociate în mod semnificativ cu politicile climatice interne”.
Aceste concluzii par să fie confirmate de recentele evenimente. În SUA, unde Administraţia Trump a eliminat politicile pro-climă, Rezerva Federală s-a opus eforturilor globale pentru ca băncile centrale şi autorităţile de supervizare financiară să ţină cont de riscurile climatice.
În schimb, în Marea Britanie, unde Guvernul condus de Keir Starmer a confirmat planurile ţării vizând ajungerea la emisii zero, divizia din cadrul Băncii Angliei care supervizează băncile şi companiile de asigurări tocmai le-a spus instituţiilor creditoare să fie mai ambiţioase cu privire la obiectivele climatice.
De asemenea, în Uniunea Europeană, Banca Centrală Europeană a încorporat aspectele ce ţin de climă şi natură în politica sa monetară şi activitatea sa de supervizare. Chiar dacă Europa este presată de unele dintre cele mai mari state membre să îşi simplifice reglementările de mediu, Pactul Verde rămâne intact, iar BCE a fost foarte vocală cu privire la importanţa luării în calcul a mediului înconjurător.
Aceste evoluţii “reflectă abordările foarte diferite pe care băncile centrale le-au adoptat cu privire la managementul riscurilor climatice”, spune Jonas Meckling, profesor la Universitatea Berkeley. “Dar subliniază, de asemenea, importanţa ca aceste standarde internaţionale să îi preseze pe cei care au rămas în urmă, cum este Rezerva Federală americană, să înceapă să ia măsuri”, a adăugat Meckling.
În comentariile publicate la începutul anului în The Wall Street Journal, guvernatorul Băncii Naţionale a Belgiei, Pierre Wunsch, a spus că oficialii băncilor centrale “nu ar trebui să fie activişti”, în timp ce viceguvernatorul Băncii Angliei, Sarah Breeden, a declarat, la o conferinţă organizată recent de Financial Times, că oficialii băncilor centrale “ar trebui să rămână în culoarul lor” şi să nu intervină în discuţiile oficialilor aleşi cu privire la politicile care vizează ajungerea la emisii zero.
Motivele pentru prudenţă sunt numeroase. Dincolo de retorica lui Trump există dovezi că politicile climatice pot veni cu un cost economic pe termen scurt.
Un studiu recent al Bundesbank cu privire la impactul pe termen scurt al tranziţiei verzi asupra portofoliilor de împrumuturi ale companiilor a descoperit că pierderile potenţiale “nu sunt neglijabile” şi că firmele cu emisii intensive “au o expunere semnificativă la creştere puternică” a riscurilor de credit.
