Sursa foto: Pixabay
România nu sprijină războiul lui Putin împotriva Ucrainei prin exporturi false către țările satelit ale Moscovei, cum fac multe țări europene, dar există anumite semne mari de întrebare când vine vorba despre anumite categorii de exporturi, unde deși cifrele sunt mici, România se încadrează în trendul negativ al câtorva țări UE. Asta este concluzia unei analize pe datele comerciale anuale din ultimii 5 ani cu Rusia și țările din Asia Centrală și regiunea Caucazului, transmise de Institutul Național de Statistică (INS) la solicitarea Economedia.
După cum am arătat anterior, aici, mai multe țări europene suplinesc prăbușirea comerțului direct cu Rusia prin exporturi către Kazahstan, Belarus, Uzbekistan, Armenia și alte câteva țări din jurul Rusiei. Vorbim despre bunuri, mărfuri și produse care sunt facturate de fapt de agenții lui Putin și apoi sunt re-exportate din statele vecine către Rusia. Vorbim despre bunuri de lux precum autoturisme scumpe sau produse și tehnologii europene importante precum componente și piese pentru aeronave, componente auto, echipamente și sisteme optice și de navigare, senzori, microchip-uri sau turbine energetice.
Mai mult, în tranzitul prin Rusia către aceste țări, unele bunuri își pierd pur și simplu urma. Situația a fost documentată și de Financial Times, care a găsit exporturi UE de peste 1 miliard de dolari care au „dispărut” pur și simplu în drumul către țările de destinație: Kazahstan, Kârgâstan și Armenia.
Robin Brooks, senior fellow la Brookings Institution și până recent directorul și economistul-șef al Institute of International Finance (IIF), arată că exporturile UE către țările din Asia Centrală și regiunea Caucazului au înregistrat o creștere masivă de la începerea războiului rusesc împotriva Ucrainei. Acestea sunt exporturi vitale pentru economia de război a Rusiei. Mai mult, creșterea exporturilor către aceste țări contrabalansează complet scăderea exporturilor directe post-invazie către Moscova, iar cumulat cu exporturile chineze tot mari și prețul ridicat al barilului de petrol, explică reziliența economiei rusești și faptul că aceasta nu s-a „prăbușit”, cum anticipau toți analiștii și șefii de state și de guverne în 2022.
Țările din Asia Centrală și regiunea Caucazului sunt practic simple paravane pentru comerțul european cu Rusia, care are nevoie de piese și bunuri specifice pentru producția uzinelor abandonate de marile firme europene și naționalizate de Moscova după prima parte a lui 2022. De exemplu, în decembrie 2022, Uniunea Europeană a documentat bunuri exportate către Kazahstan în valoare de 1,44 miliarde de dolari. În același timp, autoritățile vamale din Kazahstan afirmă că în interiorul granițelor lor au intrat bunuri UE de doar 1,1 miliarde de dolari.
Totodată, circa jumătate din exporturile germane către Kârgâzstan nu ajung niciodată în țara de destinație, în timp ce exportul nemțesc de vehicule motorizate și piese către această țară a crescut cu 5500% de când Rusia a invadat Ucraina. Suma totală din spatele acestui flux comercial ilegal este în mod evident mult mai mare de 1 miliard de dolari. Per total, din martie 2022 încolo, exporturile din țările UE către Asia Centrală și țările din regiunea Caucazului au crescut lunar cu peste 1,5 miliarde de euro.
Dincolo de China, marii contributori la sprijinirea producției de război din Rusia sunt țările din UE. Germania, Italia, Polonia, Cehia și țările baltice ies în evidență, iar singura explicație plauzibilă pentru o asemenea explozie a comerțului cu aceste țări din Asia Centrală și regiunea Caucazului este re-exportul către Rusia, în ciuda celor 13 pachete europene de sancțiuni împotriva Rusiei.
Care e situația exporturilor românești și unde sunt semnele de întrebare
În mod natural, având în vedere relația comercială ascunsă, încă prietenoasă a multor companii europene cu firmele din Rusia, am dorit să vedem cum s-au schimbat relațiile comerciale ale României cu Rusia și apoi cu țările din jurul Rusiei, pentru a analiza dacă există categorii de export „suspecte”, unde sancțiunile ar putea fi evitate. Chiar dacă valorile pot părea mici comparativ cu exporturile pre-război, adunate ele devin relevante pe anumite zone.
Per total, comerțul românesc cu Rusia a scăzut cu 92% la capitolul importuri, de la 3,8 miliarde euro la 324 milioane euro, din care jumătate este petrol brut. În același timp, în 2023, exportul a scăzut la 236 milioane de euro, de la 400 de milioane în 2022 și 1,02 miliarde de euro în 2021.
Din nou, re-exportul de bunuri din Vest către Moscova este realizat în special prin Georgia, Kârgâzstan și Armenia – aceasta din urmă are o creștere a exporturilor către Rusia, post-invazie, de 430%.
Cu aceste țări România înregistrează o creștere mare a exporturilor, în special ca procente, cu toate că, la nivel absolut, sumele nu sunt foarte mari. Totuși, ele ridică anumite semne de întrebare.
Comerțul cu Armenia de exemplu, țară cu care exportul per total a crescut de 3 ori față de anul 2021, pre-război. Sau cu Georgia, la capitolul autoturisme și alte autovehicule, unde, la fel, exportul a crescut de 3 ori. Aceeași dinamică se înregistrează și la capitolul anvelope, unde tentația foarte mare este să spui că există clar o substituție a exportului către Rusia, care s-a prăbușit după începutul războiului.
Totodată, dacă până în 2021 România nu exporta părți și accesorii de autovehicule către Kârgâzstan, acum exporturile pe această categorie au apărut în mod formidabil. Chiar dacă sumele nu sunt mari, ele sunt relevante pentru simplul fapt că Kârgâzstanul este epicentrul importurilor pentru re-export de vehicule motorizate și piese auto din Europa: ca exemplu, undeva la jumătate din exporturile germane către Kârgâstan nu ajung niciodată în țara de destinație, în timp ce exportul nemțesc de vehicule motorizate și piese către această țară a crescut cu 5500% de când Rusia a invadat Ucraina. Mai mult, exportul nemțesc lunar total din februarie 2024, către Kârgâzstan, a fost de 74 de milioane de euro – cu 1.500% mai mare față de februarie 2022, înainte de război.
Ce spun datele comerciale și analiza de fond: cele mai interesante categorii suspecte sunt autoturismele, piesele auto și anvelopele
Dacă exportul românesc către Azerbaidjan, Belarus, Rusia și Uzbekistan a scăzut în 2022 și 2023, cel cu Armenia, Georgia, Republica Kârgâzstan și Kazahstan a crescut. Procentual, a crescut chiar foarte mult, inclusiv din cauza bazei mici la care este raportată creșterea, dar la fel s-a întâmplat și în cazul altor țări europene.
De exemplu, Armenia. În 2022, deci după debutul războiului împotriva Ucrainei, exporturile românești către Armenia au crescut cu 298% față de 2021. La nivel de sume absolute, vorbim de o creștere de la 3,85 milioane de euro în 2021 la 15,3 milioane de euro în 2022. În 2023 acestea au scăzut cu 12% la 13,4 milioane de euro. Dar în 2020, exporturile României către Armenia au fost în sumă de doar 6,02 milioane de euro, respectiv 3,92 milioane de euro în 2019.
La nivelul categoriilor de produse exportate, ies în evidență exporturile de autoturisme și alte autovehicule. Acestea sunt printre bunurile cel mai des aflate pe lista exporturilor europene cu creșteri inexplicabile, post-război, alături de cele de piese auto.
În cazul exporturilor românești, suma exporturilor de autoturisme și alte autovehicule este de 1,33 milioane de euro în 2023. Din nou, chiar dacă valoarea este mică, ea este relevantă pentru că înainte nu se făceau astfel de exporturi românești către Armenia: înainte de 2022, conform datelor transmise de INS, care merg înapoi în timp doar până în 2019, România nu a exportat în niciun an autoturisme sau autovehicule către Armenia.
În cazul exporturilor către Georgia, vorbim de o creștere procentuală a exporturilor de 95%, în 2022 față de 2021 – de la 152,7 milioane de euro, la 297,1 milioane de euro. Doar că pe relația România – Georgia, exporturile au fluctuat extrem de mult în ultimii ani, deoarece mare parte din exporturi (constant peste 80% în perioada 2019-2022) sunt exporturi de țiței.
Cu Georgia, la categoria autoturisme și alte autovehicule, avem un export de 4,5 milioane de euro în 2023 și 3,89 milioane de euro în 2022. Mult peste anii 2021 (1,33 milioane de euro) și 2020 (1,09 milioane de euro), dar aproximativ în linie cu 2019 – 3,94 milioane de euro pe această categorie de exporturi.
Pe de altă parte, la capitolul anvelope tentația este să spunem că există clar o substituție a exporturilor, confirmat de valorile de pe această categorie: înainte de război (2021, 2020 și 2019), exporturile de anvelope către Rusia au fost constant la o valoare de 21 milioane de euro, iar în 2023 au scăzut la 3,23 milioane de euro. Totodată, exporturile de anvelope către Georgia au fost de circa 3,6-3,7 milioane de euro în 2021 și 2020, doar ca apoi să crească la 14,2 milioane de euro în 2022 și 10,9 milioane de euro în 2023.
Michelin România, Continental Automotive Products și Pirelli Tyres România sunt producătorii mari de anvelope din România.
În același timp, la capitolul importuri, vorbim de îngrășăminte minerale sau chimice azotate la un procent de 90% din valoarea totală a importurilor.
Este și cazul Kârgâzstanului: aici inclusiv importurile au crescut foarte mult după începutul războiului, nu doar exporturile. Importurile au crescut de la 0,3 milioane de euro la 19,3 milioane de euro în 2023. Dar 99% din creștere vine din importul de cărbune (huilă), brichete de formă ovoidală sau alți combustibili similari obținuți din huilă. Cu toate astea, categoria exporturilor s-a extins de la 14 grupe de export în 2020 la 98 în 2022 și 116 grupe de export în 2023. Per total, exporturile către Kârgâzstan din 2023 au fost cu 368% mai mari decât în 2021: la 10,3 milioane de euro (2023) față de 2,2 milioane de euro în 2021.
La exporturi, post-2021, categoria auto iese din nou în evidență. Vorbim de părți auto și accesorii de autovehicule. Chiar dacă sumele sunt mici per total: – 567.290 euro în 2023 și 863.580 euro în 2022. Interesant este că, înainte de 2022, nu s-au făcut exporturi din România către Kârgâzstan de piese și accesorii auto.
Aceeași situație apare și în relație cu Kazahstanul, unde în 2023 s-au făcut exporturi de 2,43 milioane de euro pe categoria părți și accesorii de autovehicule, în condițiile în care înainte de război astfel de exporturi către Kazahstan erau dacă nu chiar la zero, extrem de aproape de zero.
- O altă categorie care iese în evidență în relație cu Kârgâzstanul, prin prisma schimbărilor valorice, este cea de mobilier și părti ale acestuia (excluzând mobilierul medical). Cu toate că în mod evident nu vorbim despre o categorie de export importantă pentru Rusia, avem o scădere către Rusia de la 4 milioane de euro în anii de dinainte de război la 0,4 milioane de euro în 2022 și 0,05 milioane de euro în 2023, în timp ce exportul de mobilier către Kârgâzstan a crescut de la 2.200 de euro în 2022 la 2,3 milioane de euro în 2023. Vorbim aici de mobilier de lux.
Pe relația de export România-Kazahstan avem o creștere procentuală de 114% în 2023 față de 2022, iar valorică de la 50 de milioane de euro la 107 milioane de euro. Mare parte (39 milioane de euro) provine însă din livrarea unor nave de transport construite la Brăilă de grupul norvegian Vard, nave contractate în 2016 de companii ce operează în câmpurile petroliere din Kazahstan.
Cu toate acestea, față de 2021, creșterea exporturilor în 2023 este de 552%, de la 16,4 milioane de euro în 2021 la 107 milioane de euro în 2023. În anul anterior, adică în 2022, mare parte din exporturile noi către Kazahstan au fost exporturi de pompe de aer sau de vid, compresoare de aer sau de alte gaze și ventilatoare (15,2 milioane de euro), care înainte erau aproape la zero în relația cu Kazahstan, dar relativ ridicate (11-12 milioane de euro în 2021 și 2020) în relația cu Rusia. Apoi, exporturile pe această categorie au scăzut pe relația cu Rusia la 3,1 milioane de euro în 2022 și 0,32 milioane de euro în 2023.
De notat că, înainte de război, piesele auto erau în topul produselor livrate de România către Rusia, în condițiile în care uzina Renault din Rusia folosea piese produse în România. În mai 2022, Renault și-a vândut activitățile din Rusia, iar la uzina din Moscova a fost reluată producția de mașini „Moskvitch”. Desigur, valoarea totală a pieselor auto românești trimise către Rusia era mult mai mare înainte de război, dar cum operațiunea rușilor se extinde în multe țări UE există posibilitatea ca anumite piese să nu poată fi comandate din altă parte decât din România.
La fel ca Renault, alte companii europene s-au retras din Rusia și rușii încearcă să mențină funcționale liniile de producție prin importul de piese din țările UE. Unde nu se poate direct sunt utilizate țări de destinație ca Armenia, Georgia, Belarus, Kârgâzstan și așa mai departe.
- Pe relația cu Kazahstan s-au mai făcut în 2023 exporturi de instrumente și aparate pentru măsurarea sau controlul debitului, nivelului, presiunii lichidelor sau gazelor (de exemplu debitmetre, indicatoare de nivel, manometre, contoare de caldură) în sumă de 2 milioane de euro, care, la fel, în trecut erau aproape de zero. În același timp, exporturile românești de asemenea instrumente și aparate către Rusia au fost la zero în 2023 și la 0,7 milioane de euro în 2022, în scădere masivă de la 7,2 milioane de euro în 2021, 3,1 milioane de euro în 2020 și 4,1 milioane de euro în 2019.
Însăși existența unor exporturi românești este problematică dacă bunurile și produsele se duc către sprijinirea producției economiei rusești. În mod logic, o firmă nu importă ceva de care nu are nevoie.
Pe de altă parte, anumite importuri din țările din Asia Centrală și regiunea Caucazului au crescut masiv pentru că au trebuit înlocuite importurile din Rusia, iar aici vorbim în special de cele de țiței. Țițeiul a început astfel să curgă mai mult din Kazahstan și Azerbaidjan pentru a suplini lipsa petrolului rusesc (grupul rusesc LukOil are o rafinărie în România la Ploiești, care se hrănea cu țiței din Rusia) derivatelor din petrol și gazelor naturale.