Sursa foto: Pixabay
Propunerea de Regulament a Comisiei Europene privind prețurile energiei în UE insistă asupra coordonării măsurilor între statele membre și vizează menținerea integrității pieței interne de energie și a fluxurilor trans-frontaliere, în vreme ce măsurile românești aduse prin OUG 119 au o notă “vădit autarhică și izolaționistă”. Aceasta este concluzia unei lucrării realizate de Energy Policy Group (EPG), think-tank specializat în politici energetice și strategie energetică, care a analizat propunerile UE și gradul de aliniere al prevederilor OUG 119/2022 (privind plafonarea și compensarea prețurilor energie) cu măsurile propuse de Comisia Europeană.
Propunerea de Regulament privind prețurile energiei în UE se bazează pe un efort de reducere coordonată a cererii de electricitate la orele de vârf cu 5%, pe plafonarea veniturilor așa-numiților generatori inframarginali de electricitate și pe impozitarea profiturilor suplimentare ale companiilor de combustibili fosili, sintetizează analiza semnată de Radu Dudău și Alina Arsani și transmisă pentru Economedia.
“Ca notă generală, propunerea de Regulament insistă asupra coordonării măsurilor între Statele Membre, preocupată de menținerea integrității pieței interne de energie și a fluxurilor trans-frontaliere, în vreme ce OUG 119 are o notă vădit autarhică și izolaționistă”, notează analiza.
Specialiștii consideră dă prima măsură, de reducere obligatorie a consumului de energie electrică la orele de vârf de sarcină cu 5%, poate fi realizată în România relativ ușor în condițiile stabilite prin OUG 119, chiar dacă aceasta nu specifică instrumentul licitațiilor pentru evitarea consumului de energie, destinat în special consumatorilor flexibili noncasnici – în fapt, consumatori industriali a căror activitate economică este afectată de prețurile ridicate ale energiei. “IMM-urile, firmele din industria alimentară și instituțiile publice beneficiază de plafonarea la 1 leu/MWh doar pentru 85% din consumul mediu lunar, ceea ce este consonant cu propunerea Comisiei de raportare la 80% din vârful de consum din ultimii cinci ani pentru IMM-uri, nivel pentru care se pot aplica măsuri de sprijin. Pentru consumatorii casnici, politicienii români se feresc să îndemne la economisire, deși o campanie de informare despre cum poate fi evitată risipa de energie fără sacrificarea confortului ar fi fost extrem de necesară”, menționează cei de la EPG.
Celelalte două măsuri din propunerea de Regulament – plafonarea veniturilor pentru producerea de energie electrică din tehnologii inframarginale și contribuție temporară de solidaritate din partea companiilor de țiței, gaze naturale, cărbune și rafinare – acestea ar avea un echivalent aparent în prevederile OUG 119 legate de așa-numita contribuție pentru Fondul de Tranziție Energetică (FTE). “Cu toate acestea, spre deosebire de propunerile europene, forma în care această contribuție este aplicată participanților la piață alții decât producătorii de energie electrică impune o impozitare atât de oneroasă încât blochează de facto activitățile de import și export de energie și face foarte de dificilă valorificarea producției de energie regenerabilă din cauza costurilor excesive cu profilarea și echilibrarea”, arată analiza EPG. Aceaasta propune, în schimb, ca profitul companiilor energetice să nu fie impozitat cu mai mult de 90%.
Un alt element important este că OUG 119/2022 introduce un plafon de preț pentru compensarea furnizorilor de energie electrică, “ceea ce reprezintă, în fapt, o formă de expropriere a veniturilor și riscă să cauzeze un blocaj sistemic pe piața de energie, contrar recomandărilor explicite din propunerea de Regulament”, consideră specialiștii de la Energy Policy Group.
Un alt mare minus ține de transparență.
Propunerea de Regulament solicită trasabilitatea și transparența utilizării veniturilor obținute din plafonarea veniturilor și contribuția temporară de solidaritate, în timp ce OUG 119/2022 nu prevede canale clar definite și transparente de realocare a veniturilor astfel colectate.
“În ciuda unor asemănări de suprafață, descrise în termeni generali, între propunerile de Regulament și prevederile OUG 119, detaliile de implementare ale celei din urmă îndepărtează actul normativ românesc de principiile menținerii integrității pieței interne de energie a UE și ale formării competitive a prețului energiei, în favoarea unei abordări izolaționiste și generatoare de obstacole și blocaje în funcționarea sistemului energetic național”, concluzionează echipa EPG.
Câteva întrebări și răspunsuri despre legislație în criză energetică din analiza EPG
- De ce este important obiectivul de reducere a consumului la orele de vârf?
Pentru că, în general, prețul marginal este atunci stabilit de centralele pe bază de gaze naturale cu costuri de producție ridicate datorită prețului gazelor naturale. Potrivit fundamentării Regulamentului, reducerea cu 5% a consumului de energie va duce la o reducere estimată a consumului de gaze la nivelul UE de circa 1,2 miliarde metri cubi într-o perioadă de patru luni, ceea ce reprezintă circa 3,8% din consumul de gaze pentru generarea de energie electrică în aceeași perioadă. În acest fel, această reducere a cererii ar scădea și presiunea asupra prețului gazelor naturale în UE.
Totodată, coordonarea Statelor Membre în realizarea unui obiectiv comun de reducere a consumului este importantă pentru buna și echitabila funcționare a pieței europene de energie.
- Ce înseamnă introducerea unui plafon asupra veniturilor de pe piață pentru producerea de energie electrică cu tehnologii inframarginale?
Demersul vizează recuperarea din „veniturile excedentare” de la producătorii cu costuri marginale mai mici, cum sunt sursele regenerabile, energia nucleară și lignitul (tehnologiile inframarginale).
- Ce diferențe mari sunt între propunerile UE și cele românești?
“Mult mai adânci sunt însă diferențele în privința celor două tipuri de impozitare suplimentară: plafonul pe venituri, respectiv contribuția de solidaritate, în propunerea de Regulament, versus cele două forme ale așa-numitei contribuții la Fondul de Tranziție Energetică (CTE) din OUG 119. Pe de o parte, propunerea de plafonare a veniturilor producătorilor de energie din tehnologii inframarginale la 180 euro/MWh oferă spațiu pentru profit operațional și pentru investiții, limitarea privind doar producătorii de energie. Pe de altă parte, OUG 119/2022 impune în România impozite pe întreg lanțul valoric: producători, agregatori, traderi, furnizori.
Pentru producătorii de energie electrică, OUG 119 introduce o formulă de calcul a contribuție pe baza diferenței dintre prețul lunar de vânzare al energiei și nivelul fix de 450 lei/MWh, adică 90 euro/MWh – valoare situată exact la jumătatea plafonului pe venit impusă de Regulament pentru producătorii inframarginali. Pentru ceilalți participanți la piața angro, OUG 119 instituie un profit reglementat de doar 2% din prețul mediu de achiziție, procentul încasat de stat crescând direct proporțional cu prețul mediu de vânzare al energiei electrice – putând astfel trece de 99% din valoarea diferenței dintre cele două prețuri. Pentru exporturi, impozitul instituit cu titlul de contribuție la Fondul de Tranziție Energetică este practic de 100%. Aceste valori blochează efectiv activitățile de import și de export de gaze, întrucât nu permit acoperirea costurilor financiare pentru realizarea operațiunilor”.
- Ce efecte negative ar putea avea noile măsuri?
“Dincolo de ciudata decizie de a îngreuna până la blocaj aproape complet importurile și exporturile de energie atât de necesare în perioada prezentă și imediat următoare, OUG 119 contravine principiului enunțat în mod repetat în propunerea de Regulament ca măsurile luate să nu afecteze bunul mers al pieței integrate de energie a Uniunii Europene. Or, Guvernul României a decis nu doar diminuarea, ci de facto blocarea cvasi-completă a fluxurilor transfrontaliere de energie electrică“.
“Poate una dintre cele mai brutale și mai neeconomice moduri de intervenție în piață a OUG 119 este fixarea unui plafon de preț de 1.300 lei/MWh până la care statul recunoaște cheltuielile de achiziție de energie ale companiilor de furnizare. O astfel de obligație de vânzare a energiei cu mult sub costurile de operare (într-adevăr, prețurile pe PZU sunt și de 2-3 ori mai mari decât acest nivel) reprezintă, în fapt, o formă de expropriere a veniturilor furnizorilor”.
“Arieratele de miliarde de euro acumulate de luni de zile în compensarea cheltuielilor deja efectuate de furnizori cu clienții casnici, criza de lichiditate și epuizarea limitei specifice de credit în sectorul bancar fac ca unul dintre cele mai mari riscuri proxime în sistemul energetic românesc să fie intrarea în incapacitate de plată a unei mari companii de furnizare. Este neclar dacă statul român are un plan de urgență pentru un astfel de scenariu”.
Analiza integrală EPG poate fi consultată AICI
Pe aceeași temă, citește și:
Vezi și: