Sursa foto: Facebook / RWEA - Asociatia Romana pentru Energie Eoliana
Prețurile energiei electrice ating niveluri record în Europa. Gazul natural a urcat marți la un vârf de 294 EUR/MWh pe bursa din Austria.„Energia eoliană offshore ar putea fi unul din răspunsurile pe termen lung la numeroase provocări climatice și economice”, constată Claudiu Cazacu, Consulting Strategist în cadrul XTB România.
Producția de energie ar urma să crească cu 47% până în 2050. În SUA, petrolul și gazele naturale ar urma să continue să fie sursa principală de producție.
Piața energiei eoliene se concentrează, în continuare, pe energia eoliană onshore (terestră): 81% din instalațiile noi din Europa au fost onshore.
La nivel global, creșterea masivă a sectorului se estimează a veni după investiții cumulative de aproape 1 trilion de dolari în 2031.
Capacitatea globală instalată ar urma să crească de aproape 10 ori în 11 ani, până în 2031, până la 330 GW.
Valul de investiții ar urma să fie condus de China, Marea Britanie, SUA și Germania.
România are în plan dezvoltarea energiei eoliene offshore în Marea Neagră.„România ar putea utiliza o parte din resursele PNRR pentru a sprijini dezvoltarea sectorului, ținând, însă, seama și de amplasarea potrivită pentru a respecta constrângerile de mediu” se mai arată în analiza casei de brokeraj pe burse internaționale XTB România.
Prețurile energiei electrice ating în Europa niveluri record, în timp ce gazul natural a urcat marți la un vârf de 294 EUR/MWh pe bursa din Austria, închizând sesiunea la 275,3 EUR/MWh, de asemenea, un nivel maxim istoric pentru seria de prețuri de închidere.
Problema energiei capătă astfel o dimensiune și mai presantă, cu toate că răspunsurile pe termen scurt și cele pe termen lung trebuie să ia în calcul variabile și incertitudini diferite.
Prețurile foarte ridicate din prezent urcă, însă, și valorile pentru scadențe mai îndepărtate, sporind atractivitatea unor proiecte cu timp îndelungat de realizare.
Energia eoliană offshore, cea produsă în grupuri de turbine eoliene situate în mări și oceane, în apropierea coastelor sau mai departe de țărm, ar putea fi unul dintre răspunsurile pe termen lung la numeroase provocări climatice și economice.
Nevoia de energie mondială a fost într-o susținută și continuă creștere în ultimele decenii, traseu întrerupt doar pe perioada pandemiei.
Foamea de energie din țările emergente, cu investiții masive în producție industrială și infrastructură, nu a fost contracarată de optimizări tehnologice comparabile.
Potrivit EIA, producția de energie ar urma să crească cu 47% până în 2050. În SUA, petrolul și gazele naturale ar urma, la orizontul aceluiași an, să continue să fie sursa principală de producție.
Energia eoliană offshore folosește forța vântului pe mare, acolo unde nu este diminuată de obiecte și bariere, fie ele naturale sau construite, oferind astfel o resursă regenerabilă eficientă.
Costul investiției tinde să fie foarte mare, pentru că instalarea unor structuri uriașe pe mare este o procedură complexă și, în general, sunt preferate grupuri de putere mare.
Potrivit asociației Wind Europe, în medie, fermele sunt instalate la o adâncime de 27,1 m și la o distanță de 33 de km de coastă.
Impactul vizual și acustic este diminuat de distanța față de așezările locuite, iar specificul transportului naval permite dimensiuni mai generoase decât cele disponibile cu ușurință în modul de transport terestru.
Pe de altă parte, organizațiile de mediu atrag atenția că instalațiile offshore nu sunt lipsite de costuri: ele fragmentează și reduc habitatul unor specii marine, iar turbinele pot reprezenta un pericol major pentru păsări.
În plus, traficul marin este amplificat, iar turbinele sunt deseori realizate cu fibre de carbon sau kevlar, astfel încât nu pot fi reciclate în mod uzual.
Piața energiei eoliene se concentrează, în continuare, pe energia eoliană onshore (terestră): 81% din instalațiile noi din Europa au fost onshore.
Pentru perioada 2022-2026, Wind Europe estimează că doar un sfert din facilitățile nou construite de 117 GW vor fi offshore.
Totuși, la nivel global creșterea masivă a sectorului este estimată a veni după investiții cumulative de aproape 1 trilion de dolari în 2031, potrivit BNEF.
Capacitatea globală instalată ar urma să crească de aproape 10 ori, în 11 ani, până în 2031, până la 330 GW.
Valul de investiții ar urma să fie condus de China, Marea Britanie, SUA și Germania. Cei mai mari producători de turbine eoliene pentru piața europeană sunt Siemens Gamesa și Vestas.
În plan global, în afara Chinei, Siemens Gamesa are o cotă de piață de 13%, în timp ce Vestas și GE au aproximativ 4% fiecare.
Competiția dinspre producătorii chinezi se va intensifica însă, în anii următori.
Pe primele locuri în China se află Goldwind, cu 11,38 GW instalați în 2021, Envision cu 7,81 GW și Windey cu 7,64 GW.
În comparație, Europa are o capacitate totală de 28,4 GW și în prima jumătate a anului a conectat doar 30 MW offshore, deși alte 7 proiecte sunt în construcție, și creșterea în anii următori se așteaptă a fi puternică, în special în perioada 2027 – 2030.
După Marea Britanie, Germania, Danemarca, Olanda și Polonia sunt așteptate a fi cele mai active în domeniul noilor instalări.
Pe de altă parte, potrivit Wind Europe, nivelul planificat este insuficient pentru a atinge țintele climatice asumate. Doar pe segmentul offshore, Europa ar avea nevoie de o capacitate anuală nouă de 8 GW în medie.
Cel mai mare proiect în construcție, Hornsea din Marea Britanie, are o capacitate de 1,38 GW, obținuți cu 165 de turbine Siemens Gamesa, și ar urma să fie gata în 2023.
Coreea de Sud are în plan un giga-proiect de 8,2 GW, estimat a fi gata în 2030, la un cost de 36 de mld. dolari – care probabil va fi mult depășit având în vedere tendințele inflației globale.
Între companiile care dezvoltă parcuri eoliene, 18 din 25 sunt firme de utilități diversificate. Dintre acestea, 6 sunt focalizate doar pe proiecte regenerabile: Acciona, Apex Clean Energy, Invenergy, RES Group, RWE, și China Suntien Green Energy.
În Europa, EDF Renewables, Enel, Ørsted și Vattenfall sunt dezvoltatori parțial sau integral deținuți de stat. Dezvoltarea pieței a atras atenția giganților din domeniul petrolului. Equinor din Norvegia are ambiția de a fi unul dintre jucătorii globali majori în 2030, vizând 12-16 GW.
Unele proiecte ar merge în tandem cu extracția de petrol, de exemplu în cazul studiului pentru ansamblul care ar oferi energie pentru operațiunile din regiunea Troll în 2027.
TotalEnergies are în consrucție 6 GW de proiecte offshore, din care 2GW ar fi disponibili până în 2025. Shell are deja 4,3 GW de proiecte și plănuiește alte unități de 16,7 GW. BP are în plan 3 GW în apropierea Irlandei și 4,4 GW în SUA.
Cu eficiența îmbunătățită și experiență în gestionarea fluctuațiilor economice, giganții din industria petrolului resimt în pus presiunea impusă energiei obținute din combustibili fosili, iar prețurile mari din prezent le oferă posibilitatea de a face rezerve ample de cash pentru investiții viitoare.
România are în plan dezvoltarea energiei eoliene offshore în Marea Neagră.
Capacitatea plănuită de WPD din Germania pentru cele două proiecte din Marea Neagră este de 1,9 GW.
Dacă prețul energiei rămâne ridicat, nivelul așteptat al costului de producție de 80 EUR/MWh va fi unul deosebit de profitabil.
La începutul săptămânii, pe OPCOM, energia depășea 500 EUR/MWh.
Potrivit Băncii Mondiale, România ar avea un potențial de 76 GW energie eoliană offshore, din care 22 GW pe platforme de până la 50 de m adâncime (cu cât adâncimea e mai mare, cu atât costurile sunt mai ridicate) – restul pe platforme plutitoare.
Nevoia de opțiuni alternative pentru producția de energie este imensă, și accentuată de planul-cadru de reducere a emisiilor de carbon.
Deși chiar în procesul de fabricație, transport și instalare, turbinele eoliene aduc un anume nivel de emisii, iar stocarea lor după perioada de utilizare implică, de asemenea, costuri de mediu, procesul este unul ce va fi luat tot mai mult în seamă, având în vedere costul de mediu, dar și economic, al combustibililor fosili.
Situația actuală de pe piața energiei pune un reflector încă și mai puternic asupra nevoii de surse noi, iar România ar putea utiliza o parte din resursele PNRR pentru a sprijini dezvoltarea sectorului, ținând, însă, seama, și de amplasarea potrivită pentru a respecta constrângerile de mediu.