Sursa foto: Facebook / RWEA - Asociatia Romana pentru Energie Eoliana
Danemarca, Germania și Marea Britanie au condus istoric trecerea la energia eoliană și sunt încă puteri în acest sector, pentru că au legi stabile și obiective clare, însă țări precum România, Bulgaria, Republica Cehă și Letonia trebuie să fie puse „pe harta dezvoltării”, scrie Euronews. Iată care sunt țările europene care conduc revoluția energiei eoliene și ce putem învăța de la ele.
Începând cu anii 1980, energia eoliană a devenit din ce în ce mai importantă în producția de energie electrică din Europa. De la primele parcuri eoliene construite la sfârșitul secolului al XX-lea, energia eoliană a furnizat în prezent 17% din consumul total de energie electrică al Europei în 2022.
Ideea este simplă: vântul rotește paletele unei turbine, iar această mișcare este transformată în energie electrică. În condițiile în care guvernele și corporațiile energetice sunt presate să treacă de la petrol și gaze la energie curată, ce rol poate juca vântul?
Recomandări Video
Articolul continuă mai jos
„Energia eoliană este poate cea mai importantă tehnologie pentru decarbonizarea Europei, în multe țări fiind cea mai ieftină și potențial cea mai mare sursă internă de electricitate care poate înlocui combustibilii fosili importanți volatili”, spune Paweł Czyżak, analist senior de date privind energia și clima la think tank-ul Ember…
Care sunt țările europene care conduc trecerea la energia eoliană?
Danemarca, Germania și Marea Britanie au condus istoric trecerea la energia eoliană și sunt încă puteri în acest sector.
Potrivit datelor grupului industrial WindEurope, Danemarca a ocupat primul loc anul trecut, cu cea mai mare contribuție a energiei eoliene la consumul de energie (55%). Irlanda s-a clasat pe locul al doilea (34%), Marea Britanie pe locul al treilea (28%) și Germania pe locul al patrulea (26%).
În ceea ce privește instalațiile viitoare, Germania este în continuare lider, deși alții recuperează din urmă. Suedia și Finlanda depășesc Germania în ceea ce privește energia eoliană terestră, iar Regatul Unit este de departe cea mai puternică piață pentru energia eoliană offshore.
Unul dintre motivele pentru care aceste țări se descurcă bine este faptul că au legi stabile și obiective clare pentru energia eoliană.
„Principala lecție pe care aș trage-o de la țări precum Danemarca, Germania și Regatul Unit este că trebuie să ai o strategie clară și stabilă și obiective ambițioase. Apoi, trebuie să aliniezi toate celelalte politici, precum și planificarea spațială, acordarea de autorizații, planificarea rețelelor etc. în acest sens”, a declarat Czyżak.
El menționează alte țări, cum ar fi Letonia, care au un potențial ridicat pentru energia eoliană, dar nu au obiective care să le transforme în realitate.
De asemenea, Italia se confruntă cu dificultăți, deoarece procesul de autorizare oferă autorităților puteri de veto. Acest lucru duce adesea la proiecte anulate și la un mediu incert pentru dezvoltatori, potrivit lui Christoph Zipf, purtător de cuvânt al WindEurope.
Pe lângă politică, o prezență industrială puternică poate contribui la stimularea dezvoltării eoliene, spune Po Wen Cheng, șeful departamentului de energie eoliană de la Universitatea din Stuttgart.
„Țări precum Germania, Danemarca și Spania au o industrie manufacturieră puternică, cu multe companii specializate în producția de turbine eoliene și alte tehnologii conexe. Pe de altă parte, Țările de Jos și Belgia au o industrie puternică în domeniul exploatării marine și offshore, ceea ce a dus la dezvoltarea de noi tehnologii pentru energia eoliană offshore”, explică el.
Mai mulți bani, mai multă energie eoliană
Inovarea în tehnologia eoliană plutitoare – turbine care nu sunt fixate pe fundul mării – a scos la iveală, de asemenea, ape noi și mai adânci, deschizând calea pentru mai multă energie eoliană în țări precum Portugalia, Spania și Grecia.
Între timp, țări precum Bulgaria, România, Republica Cehă și Letonia trebuie să fie puse „pe harta dezvoltării” și să fie mai bine recunoscute, potrivit lui Czyżak.
„Din ceea ce spune industria din aceste țări, este destul de greu să atragi atenția, să atragi investitorii, să obții finanțare. Cu atât de multe blocaje în ceea ce privește autorizarea în unele dintre cele mai mari țări, cum ar fi Germania, ar fi cu siguranță bine să folosim potențialul acolo unde nu este încă utilizat și unde nu există atât de multă congestie în rețea”, adaugă el.
Este esențial ca toate țările UE să contribuie la acest proces dacă Uniunea Europeană dorește să își atingă obiectivul privind energia regenerabilă pentru 2030.
„Blocul comunitar trebuie să adauge anual cu cel puțin 50% mai multă capacitate decât se preconizează – 31 GW față de 19-20 GW. Acest lucru este posibil doar dacă țările care nu și-au folosit încă întregul potențial, precum Estonia, Letonia, Lituania, România și Bulgaria, își intensifică jocul și implementează cantități mari de energie eoliană offshore”, spune Czyżak.
UE este pe cale să rateze obiectivele pentru 2030
Potrivit WindEurope, UE este pe cale să își rateze obiectivul pentru 2030. Pentru ca UE să o atingă, țările trebuie să implementeze peste 30 GW în fiecare an până în 2030. În 2022, au fost puși în funcțiune 16 GW și se așteaptă ca țările să continue să rămână în urmă.
Pentru a debloca cu adevărat potențialul energiei eoliene, țările din UE, chiar și cele care se descurcă bine, trebuie să abordeze procedurile lungi de autorizare. Acest lucru va deveni din ce în ce mai important pe măsură ce turbinele ajung la finalul duratei de viață și trebuie înlocuite cu altele noi, ceea ce se numește „repowering”.
De asemenea, țările europene trebuie să investească în rețelele lor electrice pentru a evita ca sursele de energie regenerabilă să fie refuzate din cauza lipsei de capacitate.
Chiar de Paștele trecut, compania energetică cehă a fost nevoită să deconecteze sute de panouri solare după ce acestea au generat mai multă energie decât putea suporta rețeaua.
„Investițiile în rețele au rămas adesea în urma producției de energie regenerabilă. Acest lucru a creat o serie de proiecte care așteaptă să se conecteze la rețea, ceea ce a dus la întârzieri și la pierderi de venituri pentru operatorii de energie regenerabilă”, spune Cheng.
Amândoi acești factori, plus lipsa de acceptare din partea publicului, înseamnă că multe țări și-au îndreptat atenția către offshore, dar energia de pe uscat va fi, de asemenea, necesară dacă Europa dorește să își reducă dependența de combustibilii fosili.
Europa a parcurs un drum lung din anii 1980, transformându-și industria eoliană într-un contribuitor semnificativ la rețeaua sa de energie electrică, dar mai are un drum lung de parcurs pentru a-și atinge obiectivele pentru 2030.