Parc fotovoltaic. Foto: Economedia
Statul român a plătit până acum subvenții totale de 30 de miliarde de lei în contul schemei de plafonare/compensare a facturilor la energie. Însă de acești bani se puteau face investiții strategice care să permită scăderea naturală a prețurilor și menținerea lor la nivel mic pentru mai mult timp. De fapt, prin această plafonare, statul nu a făcut decât să ascundă gunoiul sub preș și, patru ani mai târziu, problemele sunt tot acolo, fără să fie luate măsuri care să scadă în mod real prețul la energie.
Urmărește mai jos producțiile video ale Economedia:
- articolul continuă mai jos -
Statul a decontat aproximativ 30 de miliarde de lei din bugetul de stat către furnizorii de energie, potrivit unei declarații din luna august a ministrului de resort, Bogdan Ivan. Sunt sume plătite tot de consumatorii de energie, dar nu direct, prin factură, ci indirect, prin impozitele și taxele pe care le plătim statului.
„Ceea ce este foarte important este faptul că o astfel de schemă nu se poate duce la infinit, pentru că este incorectă”, a subliniat ministrul.
Plafonarea facturilor a fost aplicată timp de aproape patru ani, din noiembrie 2021 până în iulie 2025.
În acest timp, facturile au fost plafonate la 0,68 lei/kWh pentru un consum mai mic de 100 kWh pe lună, la 0,8 lei/kWh pentru un consum între 100 și 300 kWh pe lună și la 1,3 lei pentru un consum mai mare de 300 kWh pe lună.
Mai precis, statul român a creat, prin plafonarea prețurilor la energie, o iluzie de protecție pentru consumatori. Timp de patru ani, facturile plătite au părut mai mici, însă diferența față de prețul real nu a dispărut: ea doar a fost mutată dintr-un buzunar în altul.
În loc să plătească direct prețul real al facturilor, românii au plătit ulterior indirect, prin taxe și impozite, cele 30 de miliarde de lei pe care furnizorii le-au susținut inițial ca să ofere facturi mai mici.
Cu alte cuvinte, statul a scăzut în mod artificial prețurile, dar factura reală tot a fost plătită, într-un mod sau altul. Consumatorii au fost făcuți să creadă că energia este ieftină, deși adevăratul cost a fost suportat ulterior din bugetul public alimentat tot de românii plătitori de taxe.
În loc să direcționeze bani către investiții care ar fi redus structural prețurile – adică efectul s-ar fi văzut mai greu, dar ar fi fost sustenabil și de lungă durată – statul român a alocat bani pentru a susține temporar un mecanism care a ascuns problema, fără să o rezolve.
Ce ar fi putut construi statul cu 30 de miliarde de lei (6 miliarde de euro)?
Cu aceiași bani dați de la bugetul de stat pentru compensarea facturilor, statul ar fi putut construi centrale de producere a energiei pe gaze cu o putere totală de aproximativ 6.000 de MW. Aceasta având în vedere că un MW instalat pentru turbine pe gaze în ciclu combinat este de aproximativ un milion de euro.
Investițiile în centrale pe gaze ar fi fost benefice în condițiile în care, din 2027, va începe producția în zăcământul uriaș de gaze Neptun Deep, deci ar fi fost asigurată local materia primă. În plus, acest tip de centrale sunt flexibile și ajută la back-up pentru centralele din surse regenerabile.
Tot aproximativ 1 milion de euro costă și investiția într-un MW de energie fotovoltaică, așadar cu acești bani s-ar fi putut ridica parcuri fotovoltaice de 6.000 de MW.
În ceea ce privește energia eoliană, costurile sunt mai mari, de 1,5 milioane de euro pe MW. Cu 6 miliarde de euro ar fi putut fi construite parcuri eoliene de circa 4.000 MW.
Rețelele au nevoie de investiții uriașe
Rețelele electrice de distribuție și transport au și ele nevoie de investiții uriașe. Potrivit Federației Asociațiilor Companiilor de Utilități din Energie, este nevoie de investiții în rețele de 11,5 miliarde de lei până în 2030 pentru modernizarea și extinderea rețelelor electrice de distribuție din România. Aici intră și investițiile în digitalizare și contorizare inteligentă.
Transelectrica are și ea un necesar de investiții de peste 9 miliarde de lei până în 2033, potrivit planului de dezvoltare a rețelei de transport.
Iată așadar că banii dați de stat pentru compensarea facturilor ar fi acoperit și aceste investiții.
Investițiile în rețele sunt importante pentru siguranța în aprovizionare și pentru a reduce costurile cu mentenanța.
Măsurile de eficiență energetică, dar și stocarea în baterii, ajută la reducerea facturilor
Investiții la fel de importante pentru români sunt și cele în bateriile de stocare. Acestea sunt necesare pentru reducerea vârfurilor de preț, care pe piața angro apar în special în orele de seară. Atunci ar putea fi folosită energia stocată în baterii, fără ca prețurile să fie mai mari în acea perioadă.
Spre exemplu, o baterie de 100 MW / 400 MWh, adică poate furniza 100 MW timp de patru ore, necesită o investiție de circa 120 de milioane de euro, potrivit costurilor din piață.
Măsurile de eficiență energetică sunt de asemenea foarte importante dacă vrem să ne reducem facturile. Astfel, izolarea blocurilor, a școlilor, spitalelor și altor instituții publice va duce la diminuarea consumului final.
Acestea sunt doar câteva exemple de investiții eficiente care, dacă ar fi fost începute în 2021 cu acești bani, ar fi finalizate sau în curs de finalizare până acum și ar fi avut drept impact reducerea facturilor în mod real, nu doar artificial printr-un mecanism de compensare plătit de stat tot din banii contribuabililor.
