Sursa foto: Transelectrica
Mai mulți factori coroborați au făcut ca ieri, 23 martie, în jurul prânzului, România să înregistreze cel mai mare export net instantaneu de energie electrică din ultimii ani. La ora 12:43 exportul era de 2.833 MW, adică mai mult de 35% din producția de la acel moment – 7.651 MW și, atenție, 60% din consumul intern, care atingea doar 4.817 MW.
Ce s-a întâmplat ieri de am ajuns la această „performanță”? În primul rând, un consum foarte mic, nici 5.000 MW. A fost weekend, vremea s-a încălzit, instalații de încălzire nu mai funcționează, sistemele centralizate de termoficare, în mare parte, s-au oprit.
În al doilea rând, ieri a bătut și vântul foarte tare, a fost și soare. La 2.600 de MW produși în eolian s-au alăturat peste 750 MW din solar, totalizând o producție în regenerabile de aproape 3.400 MW, adică aproape 45% din toată producția. Acestea sunt cele mai ieftine surse de energie, fiind subvenționate de toți consumatorii români, prin sistemul certificatelor „verzi”. La un consum intern atât de mic, cum a fost ieri, surplusul de energie ieftină a fost masiv exportat la vecini. Prețurile sunt foarte mici, apropiate chiar de 0 lei/MWh, pentru că excesul de energie regenerabilă prăbușește prețul de piață al curentului.
Urmărește mai jos producțiile video ale Economedia:
- articolul continuă mai jos -
Se poate pune întrebarea de ce nu consumăm intern această energie ieftină. În primul rând, pentru că sunt alte surse care produc în bandă, cum ar fi Nuclearelectrica, sau au contracte pe termen lung ce trebuie onorate, cum ar fi termo, gaz și cărbune sau Nuclearelectrica și care nu pot fi scoase din consum pentru a lăsa locul regenerabilelor. În al doilea rând, dacă la noi nu există suficient consum, atunci energia produsă aici, mai ales că este ieftină, migrează către piețele cu un consum mai mare.
Se vede însă că situația de ieri rămâne una rarissimă în peisajul energetic românesc. Azi, când vântul nu prea mai bate și cerul este destul de înnorat, nu numai că nu mai exportăm curent, dar chiar suntem net importatori, cu peste 1.000 de MW ce vin de peste granițe.
Așa cum Economedia.ro a mai arătat, oscilațiile enorme din SEN, de la o zi la alta sau chiar de la intervale ale zilei la altele, ne fac să tragem două concluzii:
- Nu ne putem asigura consumul intern din surse interne, dacă avem cer înnorat și nu bate vântul
- Când exportăm, exportăm foarte ieftin, iar când importăm, importăm scump, având practic o „hemoragie” financiară din SEN românesc către cele din vecini.
Suntem în această situație pentru că avem un aport mic în mixul energetic al surselor clasice. Termocentralele pe cărbune au fost lovite dur, în ultimii ani, de ecotaxe, astfel încât mare parte s-au închis iar ce capacități au mai rămas funcționează „la avarie”, pentru că-și găsesc cu greu loc în piață, pentru că produc la prețuri necompetitive. Termocentralele stau ceva mai bine, dar și ele produc la capacitate doar când este cea mai mare nevoie de ele, anume în situații de ger. Nuclearelectrica funcționează în bandă, pentru că așa produc reactoarele nucleare, la capacitate, ele neputând fi pornite și oprite funcție de condițiile de piață.
Cea mai mare „dezamăgire” vine de la Hidroelectrica. De aproape un an, compania, care operează cea mai mare capacitate instalată din țară – hidrocentrale de 6.400 MW nu reușește să producă mai mult de 1.500, rar 1.600 MW zilnic. Are două mari probleme: seceta de anul trecut, care a generat niveluri reduse ale râurilor interioare și Dunării, și probleme de la Porțile de Fier 1, cea mai mare hidrocentrală, a țării, unde mai multe hidroagregate s-au stricat, făcând ca unitatea să funcționeze la jumătate din capacitate. Vineri, compania a anunțat că a efectuat reparațiile necesare, ceea ce ar face ca hidrocentrala să înceapă să producă din nou la capacitate. Deocamdată însă, acest lucru nu se vede în diagrama producție/consum a Transelectrica.
