Foto: Inquam Photos / George Călin
Începând cu jumătatea anului, România a reintrat într-o etapă de inflație ridicată, cea mai mare inflație din Europa în contextul actual, menționează într-o analiză vice-guvernatorul Băncii Naţionale a României (BNR), Cosmin Marinescu. Inflația a atins un vârf de 9,9% în august și septembrie, apoi 9,8% în octombrie. Ce urmează? “Ne așteptăm să persiste la un nivel ridicat și în lunile următoare, dar pe o traiectorie descendentă”, notează acesta. Cu toate acestea, momentan, o reducere a dobânzii de politică monetară ar fi, cel puțin din perspectiva riscurilor pe termen scurt, practic ruptă de realitatea financiară cotidiană.
Urmărește mai jos producțiile video ale Economedia:
- articolul continuă mai jos -
Marinescu menționează că saltul recent al inflației are în principal resorturi administrative, nu atât monetare, fiind cauzat de scumpirea energiei electrice, în iulie, și de majorarea impozitelor indirecte, începând cu luna august.
“Bineînțeles că aceste evoluții ale prețurilor conțin și o anumită componentă psihologică. Comercianții au recurs la soluții de protejare a marjelor și de a preîntâmpina, eventual, noi înrăutățiri ale condițiilor de piață. Iar consumatorii se raportează la noile prețuri, mai mari, pentru aproape toate categoriile de bunuri, dar mai ales pentru servicii, prin reducerea considerabilă și previzibilă a consumului”, arată analiza.
Prognoza BNR prefigura încă din vară aceste vârfuri ale inflației, cu riscurile aferente, în special pe termen scurt. În ciuda acestor presiuni inflaționiste, Consiliul de administrație al BNR a decis în 2025, în ședințele din 8 august, 8 octombrie și, recent, în 12 noiembrie, menținerea ratei dobânzii de politică monetară la nivelul de 6,5%. La acest nivel a fost redusă dobânda de referință în 2024, de la 7% anterior, în condițiile în care inflația intrase, la jumătatea anului 2024, pe un ușor trend de descreștere, însă doar temporar, așa cum aveam să observăm peste doar câteva luni.
De ce nu a acționat BNR preventiv, înăsprind politica monetară?
“Apar astfel, firesc, o serie de întrebări sau poate nedumeriri, care vin în cascadă. Încă din prima parte a anului curent, devenise clar faptul că, în această toamnă, vom asista la noi vârfuri de inflație. Atunci, ar spune aceste întrebări, de ce BNR nu a acționat preventiv, chiar din august, sau măcar în octombrie sau noiembrie, înăsprind politica monetară? Nu este oare prea lung acest wait-and-see și, mai exact, ce presupune? În primul rând, trebuie înțeles clar faptul că abordarea actuală de tip wait-and-see în politica monetară nu este nicidecum un scenariu al pasivității, ci unul prospectiv, de tip forward-looking, de monitorizare atentă a condițiilor macroeconomice și monetare, iar instrumentele aflate la dispoziția băncii centrale sunt în totalitate pe „masa deciziei””, explică Marinescu.
Acesta adaugă că înțelegerea și comunicarea condițiilor care trebuie să stea la baza deciziilor de politică monetară sunt deosebit de importante, cu precădere în contextul actual, când efectele contracționiste ale programului de ajustare bugetară devin realitate.
Edificatoare sunt contracția PIB cu 0,2%, semnalată pentru trimestrul III, dar mai ales intrarea economiei în zona unui deficit de cerere consistent încă din 2025, și mult mai semnificativ în 2026, când proiecțiile arată o deviație a PIB către -3,5%, output-gap negativ comparabil cu situația crizei financiare din 2009 și cu valorile din anii pandemiei.
“Obiectivul fundamental al BNR vizează stabilitatea prețurilor, iar pentru îndeplinirea acestuia, mai ales în prezent, este nevoie de credibilitate și de capacitate de adaptare. Întreaga planetă se află de câțiva ani buni sub impactul unei „constelații de șocuri”. Subscriu acestei caracterizări din dezbaterea contemporană pe scena băncilor centrale. Christine Lagarde, președintele BCE, sau Ben Bernanke, fost președinte al Fed, admit intensitatea și frecvența nemaiîntâlnită a șocurilor, mai ales a celor de ofertă, șocuri ce au lovit în ultimii ani și continuă să genereze provocări pentru întreaga economie globală. Pandemie, conflicte armate, criză energetică, inflație, război comercial, toate se suprapun unor evoluții structurale de ordin demografic, tehnologic sau climatic. Pe fondul acestui vârtej de transformări, politica monetară trebuie să rămână credibilă și eficientă. Strategiile de politică monetară trebuie analizate și revizuite atent, iar instrumentarul să fie adaptat corespunzător pentru asigurarea stabilității prețurilor”, menționează Marinesc.
“Lumea de astăzi este tot mai incertă, iar această stare de fapt explică și natura mult mai volatilă a inflației. Este evident că frecvența și magnitudinea șocurilor sunt astfel mult mai mari, cu efecte în ambele sensuri. De exemplu, analizele arată că firmele și-au adaptat strategiile, ajustând mai des prețurile și contribuind la volatilitatea inflației. De aceea este nevoie ca politica monetară să ia în considerare riscurile prin abordări contextuale și prospective, nu doar prin corelații deterministe. Un exemplu este șocul energetic generat de invazia Ucrainei. Scenariile de risc bazate pe mecanisme complexe au avut capacitatea să proiecteze, prin lentilele modelelor specifice, evoluții complicate și cuprinzătoare, pe care analizele de senzitivitate standard nu le surprind adecvat”, mai arată analiza.
Ce spune Marinescu despre opțiunile BNR privind politica monetară
Raportul BNR asupra inflației, precum și concluziile raportului de țară al FMI, ambele documente publicate pe 14 noiembrie, evidențiază o suită de argumente și conferă, totodată, o imagine prospectivă, pe termen mediu, asupra stance-ului politicii monetare. Înțelegerea amănunțită a cauzelor dinamicii prețurilor și a activității economice, precum și a cadrului regional și global, acestea sunt elementele radarului informațional al BNR, unul complex, dar și adaptabil.
Opțiunea de a menține rata dobânzii de politică monetară, anume de a rămâne încă în abordarea wait-and-see, este o reacție perfect justificată ce încorporează cântărirea atentă a prognozelor și a spectrului de riscuri, spune Marinescu. Iar pentru a o înțelege, trebuie, de fapt, să ne uităm la toate opțiunile de politică monetară de care dispun membrii CA al BNR.
Momentan, o reducere a dobânzii de politică monetară ar fi, cel puțin din perspectiva riscurilor pe termen scurt, practic ruptă de realitatea financiară cotidiană. Este drept, ne confruntăm și urmează un deficit de cerere și mai amplu, însă o reducere a dobânzii de referință ar fi pe contrasensul mandatului BNR, și s-ar repercuta nu doar în planul prețurilor, cât mai ales în cel al riscului de dezancorare a așteptărilor pe termen mediu.
Un astfel de scenariu nedorit ar afecta credibilitatea băncii centrale, care ar fi ulterior constrânsă, pentru a readuce inflația în intervalul țintei, să ia măsuri mai bruște și mai restrictive pentru activitatea economică decât ar fi normal în alte circumstanțe.
Astfel, rămâne de analizat de ce nu este justificată nici majorarea dobânzii de referință. Conform proiecțiilor, în lipsa unor șocuri imposibil de previzionat, ne așteptăm ca inflația să marcheze o corecție abruptă, cu aproximativ 5 puncte procentuale la jumătatea anului 2026, odată ce efectele măsurilor fiscale sunt absorbite în sistemul prețurilor.
Tocmai caracterul temporar al avansului prețurilor din prezent explică opțiunea actuală de status-quo. Astfel, după reducerea ratei dobânzii din 2024, evităm plasarea politicii monetare într-un carusel de volatilitate cu reacții anuale în dinți de fierăstrău, adică „jos-sus-jos”, ceea ce ar fi perturbat credibilitatea și predictibilitatea atât de necesare.
Totodată, analizând contextul decizional, realizăm că avansul prețurilor se suprapune cu frânarea economiei. Aceasta după ce, în 2024, în pofida expansionismului fiscal și a derapajului bugetar record, economia încetinise, contracția investițiilor cu 2,5% fiind dublată de un avans cu 4,7% al consumului, dar acoperit în bună parte de importuri.
Acum consumul este în principal afectat, sugestive fiind contracția din august cu 4% a comerțului cu amănuntul, doar parțial recuperată în septembrie, și cu 7,3% a serviciilor de piață, în sincron cu scăderea cu -5% a câștigului salarial real. Nici industria nu dă semne clare de redresare, după ce în trimestrul III a marcat o comprimare de 1,9% față de trimestrul II. Și construcțiile au înregistrat o reducere anuală în august, cu -2,1%. Iar o înăsprire monetară ar fi încorsetat și mai mult resursele financiare aflate la dispoziția firmelor și a consumatorilor.
Analiza integrală poate fi citită AICI
