Flavius Jakubowicz, președinte al Asociației Analiștilor Financiar-Bancari din România (AAFBR)
În contextul tensionat al consolidării fiscale și al presiunilor bugetare tot mai intense, Guvernul României propune o serie de măsuri menite să crească veniturile statului, dintre care iese în evidență prin potențialul său impact sistemic instituirea unui nou impozit asupra băncilor. Discuțiile inițiale au fost de aplicare a unei cote de impozitare majorate, de 29%, aplicată profitului impozabil al băncilor, pe lângă impozitul pe cifra de afaceri de 2% deja existent, iar un document ulterior prevede o majorare a impozitului pe afaceri de la 2% la 4%.
Urmărește mai jos producțiile video ale Economedia:
- articolul continuă mai jos -
„Taxarea suplimentară a băncilor reprezintă un instrument pe care alte state europene l-au aplicat sau îl analizează, în special în perioade de constrângeri bugetare semnificative. Totuși, o analiză riguroasă trebuie să țină cont și de implicațiile mai puțin vizibile”, spune Flavius Jakubowicz, Președintele Asociației Analiștilor Financiar-Bancari din România (AAFBR), în newsletterul lunii iunie.
Potrivit datelor disponibile, sistemul bancar românesc a înregistrat un profit net record de 14,2 miliarde lei în 2024. Impozitul pe profit a adus în bugetul statului circa 3 miliarde lei, iar cel pe cifra de afaceri – aproape 1 miliard de lei. În aceste condiții, statul consideră că există spațiu pentru o taxare suplimentară. Totuși, vocea profesioniștilor în economie atrage atenția asupra implicațiilor mai profunde.
„O taxare suplimentară abruptă riscă să afecteze planurile de creditare ale băncilor și costul finanțării în economie”, avertizează Jakubowicz.
Un alt efect posibil ține de capacitatea băncilor de a se recapitaliza în conformitate cu cerințele de adecvare a capitalului.
„Reducerea profitului net disponibil pentru capitalizare poate limita capacitatea băncilor de a susține activ creditarea, reducând astfel fluxurile de finanțare disponibile pentru companii și populație”, punctează președintele AAFBR.
În lanț, această situație ar putea antrena riscuri macroeconomice.
„Aceasta poate determina, în mod direct, o scădere a investițiilor private, încetinirea ritmului de creștere a PIB și, într-un context deja marcat de încetinire economică, poate mări semnificativ riscul de recesiune”, avertizează el.
Structura pieței bancare este un alt argument esențial în această ecuație.
„Primele cinci bănci generează circa două treimi din profitul sistemului bancar”, notează Jakubowicz.
În acest context, taxarea uniformă ar avea un impact disproporționat.
„Băncile mari dispun de mai mult capital și pot absorbi mai ușor șocul fiscal, însă băncile de talie mică și medie, care concurează pentru nișe de piață sau segmente geografice mai puțin bancarizate, vor resimți mai acut presiunea reducerii profitului reținut.”
O variantă alternativă, cu impact mai redus asupra sistemului financiar, ar fi fost negocierea cu băncile pentru sprijinirea finanțării deficitului prin achiziția de titluri de stat.
„O direcție alternative, cu potențial de distorsiune semnificativ mai redus, ar fi putut consta într-un acord între autorități și sectorul bancar pentru susținerea finanțării deficitului bugetar prin achiziții suplimentare de titluri de stat”, propune Jakubowicz.
Aceasta ar putea contribui și la diminuarea presiunii bugetare cauzate de dobânzile tot mai ridicate.
„Probabil cea mai dinamică componentă a cheltuielilor bugetare este reprezentată de plățile cu dobânzile”, adaugă el.
În plus, climatul de incertitudine fiscală riscă să afecteze întreaga piață financiară, inclusiv cea de capital.
„Astfel de modificări pot descuraja investițiile pe piața de capital și pot limita opțiunile de finanțare pentru companii alternative la piața bancară”, avertizează președintele AAFBR, referindu-se la propunerile de majorare a impozitului pe câștigurile de capital.
Reformele fiscale trebuie să aibă în vedere impactul macroeconomic extins.
„Orice reformă fiscală, cu atât mai mult una care introduce o taxare suplimentară a unui sector strategic precum cel bancar, trebuie fundamentată pe o analiză atentă a efectelor de dinamică macroeconomică”, spune analistul.
Mai mult, direcția corectă a politicii fiscale ar trebui să vizeze sustenabilitatea, nu doar echilibrarea pe termen scurt a bugetului.
„Scopul final al politicii fiscale nu trebuie să fie doar creșterea rapidă a veniturilor bugetare pe termen scurt, ci consolidarea sustenabilă a bazei de impozitare.”
În final, Jakubowicz trage o concluzie de fond. „Stabilitatea reprezintă un bun public”, afirmă acesta, adăugând că „România nu se rezumă doar la o sumă de cifre bugetare – reprezintă o comunitate de oameni și de afaceri care are nevoie de încredere, colaborare și echilibru.”
