De aproape un deceniu, roboții colaborativi (coboții) de la Universal Robots sunt prezenți pe piața din România, transformând treptat mediul industrial. Totuși, adoptarea lor se lovește în continuare de obstacole, în special de frica angajaților față de nou și de reticența la investiții a firmelor mici și mijlocii.
Urmărește mai jos producțiile video ale Economedia:
- articolul continuă mai jos -
Într-un interviu pentru Economedia Răzvan Isac, Area Sales Manager South Central and East Europe la Universal Robots, a detaliat beneficiile coboților, de la costuri și eficiență, la soluționarea lipsei de forță de muncă calificată și eliminarea riscurilor ergonomice. El a explică de ce, la nivel național, suntem mult în urma statelor precum Polonia și Germania în ceea ce privește densitatea roboților.
Răzvan Isac: Noi am început activitatea în România în anul 2016, deci avem deja aproape un deceniu de prezență constantă pe piață. Observăm, însă că oamenii încă au o anumită reținere , bineînțeles, sunt și excepții, dar în general există o rezistență la schimbare. Una dintre temerile frecvente este aceea că roboții ar putea înlocui oamenii la locul de muncă sau că ar putea impune un mod diferit de lucru. În mediile de lucru toxice sau cu expunere la substanțe chimice, unde riscurile pentru sănătate sunt ridicate, roboții ar putea prelua sarcinile periculoase în locul oamenilor. În acest fel, munca ar putea deveni mai sigură, iar colaborarea dintre om și robot ar aduce un plus de eficiență și protecție.
Întrebare: Ați spus că sunteți de aproape 10 ani în România? Pentru companiile din România, de atâția ani lucrați împreună, care ar fi pentru ele principalele beneficii?
Răzvan Isac: Există beneficii și motivații diferite pentru fiecare companie. De exemplu, cel mai mare client al nostru din țară, din Sibiu, deține peste 200 de roboți. În cazul lor, principalul avantaj nu a fost colaborativitatea în sine, ci posibilitatea de a angaja tineri absolvenți și studenți și de a-i integra rapid în procesele de producție, datorită ușurinței în utilizarea roboților. Pentru o flotă de peste 200 de roboți, era nevoie de mult personal, iar avantajul acestor tehnologii era acela că puteau fi programate foarte ușor, chiar și de către studenți. Tocmai de aceea, compania a continuat să achiziționeze astfel de roboți, ajungând la acest număr impresionant. Pentru alte organizații, criteriul decisiv a fost cel financiar. Mulți manageri urmăresc optimizarea costurilor și creșterea profitabilității, iar în practică, investițiile în roboți colaborativi se amortizează, de regulă, în mai puțin de doi ani, generând profit ulterior.
Întrebare: Pentru firme care sunt dificultățile. Este vorba de o tehnologie scumpă, este reticența angajaților să lucreze cu tehnologie nouă, unde nu ați avut succes?
Răzvan Isac: În general, reticența este de două feluri. Prima este legată de costuri. Multe companii, în special cele mici și mijlocii, consideră că tehnologia este prea scumpă. Totuși, dacă ne raportăm la costuri reale, prețul unui robot colaborativ este comparabil cu cel al unei mașini standard, nu premium. Prin urmare, o firmă care își permite o flotă auto își poate permite, de fapt, și o investiție într-un robot. A doua reticență este legată de integrarea robotului sau de lipsa know-how-ului necesar. Acestea sunt, în esență, cele două mari obstacole: costul perceput și lipsa înțelegerii clare a modului în care tehnologia poate fi integrată eficient.
Întrebare: Îmi puteți da exemple de câteva din domeniile la care sunt folosiți coboții de către firmele din România. Că ați dat exemplul cu robotul care să tundă iarba.
Răzvan Isac: Avem un top trei al celor mai populare aplicații în România. Prima este sudura. Motivele sunt simple: sudorii calificați sunt tot mai greu de găsit, majoritatea au plecat în străinătate iar salariile pentru cei rămași sunt foarte mari. A doua aplicație este paletizarea, adică procesul prin care produsul este pus în cutie iar apoi cutia este așezată pe palet. Este o activitate care, din punct de vedere ergonomic, nu este recomandată. Legislația limitează numărul de ore în care un angajat poate efectua astfel de operațiuni repetitive, din cauza riscului crescut de afecțiuni, în special la nivelul spatelui.
A treia aplicație este cea din zona mașinilor-unelte. De exemplu, discutam recent cu cineva din domeniul stomatologiei, care folosește roboții pentru operațiuni de frezare și șlefuire a dinților sau a coroanelor dentare, cu ajutorul echipamentelor CNC (versiunea modernă a strungurilor clasice n.r.). Același tip de soluții este solicitat tot mai des și în industria auto, unde se impune o prelucrare cu precizie ridicată a componentelor metalice.
Întrebare: Cum stăm noi față de Europa?
Răzvan Isac: În România avem 46 de roboți la fiecare 10.000 de angajați, conform unui studiu efectuat în anul 2024, în Polonia, densitatea este aproape dublă, în jur de 85 de roboți la 10.000 de angajați. Iar în Germania, vorbim deja de peste 500 de roboți la același număr de angajați. Diferențele sunt semnificative și se explică printr-o serie de factori economici și structurali. Unul dintre principalele motive este lipsa de încredere în propriul nivel de pregătire tehnologică. În România, cea mai mare „competiție” nu o reprezintă alți producători, ci tendința de a amâna momentul schimbării. Întotdeauna apare un motiv pentru a amâna: un context economic incert, o criză, un război, o altă urgență.
Întrebare: Credeți că ăsta e un un semn de dezvoltare economică, de mentalitate sau de acces la finanțare?
Răzvan Isac: Eu cred că nu este o problemă de natură economică. De ce spun asta? Pentru că vedem tot mai mulți angajați veniți din Sri Lanka, Pakistan sau Bangladesh, care lucrează pe contracte de doi-trei ani și sunt plătiți doar puțin peste salariul minim. Acest lucru arată faptul că problema nu este lipsa banilor, ci mai degrabă modul în care alegem să investim. Avem exemple concrete în România: acolo unde lucrează angajați cu salariul minim pe economie și există cel puțin două schimburi, o investiție într-un robot colaborativ, într-o aplicație completă, nu doar în robotul propriu-zis, se poate recupera în termen de șase luni până la un an și jumătate, în funcție de cât de mult este utilizat robotul. În cazul în care robotul funcționează non-stop, 24/7, amortizarea se va face în șase luni. Până la urmă, totul ține de a învăța lucruri noi și de a schimba modul în care muncim. Este o schimbare de mentalitate care pentru unii durează câteva luni iar pentru alții chiar ani.
Întrebare: Cum colaborați cu inteligența artificială în domeniul acesta și unde vedeți piața coboților din România peste 10 ani?
Răzvan Isac: În ceea ce privește inteligența artificială, avem un parteneriat împreună cu cei de la NVIDIA, încă de anul trecut, care s-a concretizat prin dezvoltarea produsulu AI Kit, special creat pentru roboții Universal Robots. Practic, NVIDIA a venit cu partea de hardware, chipurile și infrastructura de procesare iar noi am asigurat partea de software și de integrare completă cu robotul nostru. Obiectivul nostru comun este extinderea capacităților și fliexibilității roboților, astfel încât aceștia să poată învăța să se adapteze mai ușor la diverse procese industriale. Produsul se află în prezent în faza de implementare pe piața din România.
Privind retrospectiv, în urmă cu zece ani, cu excepția câtorva centre tehnologice și a marilor companii din automotive, conceptul de robot colaborativ era aproape necunoscut. În prezent, există deja peste câteva mii de astfel de roboți instalați la nivel național, ceea ce demonstrează o creștere semnificativă a interesului pentru automatizare.
Deși România rămâne mult în urma altor state europene în adoptarea roboților colaborativi, viitorul automatizării locale depinde mai puțin de bani și mai mult de curajul companiilor de a depăși teama de schimbare și de a investi în tehnologie.
