În spatele acestei întrebări stă un principiu clar și intangibil al dreptului muncii: plată egală pentru muncă de valoare egală.

Urmărește mai jos producțiile video ale Economedia:

- articolul continuă mai jos -

Nu este vorba doar despre echitate, ci despre obligații legale. Atunci când doi angajați desfășoară aceeași activitate sau una comparabilă, dar sunt remunerați diferit pe baza unor criterii subiective, există riscul apariției unei forme insidioase de discriminare cu ramificații profunde asupra încrederii și echilibrului în relațiile de muncă.

Diferențele salariale nu sunt interzise. Dar trebuie să fie corecte

Analize Economedia

calcule buget
investiții, creșteri, acțiuni, bursă, taur, bull
cresteri, dividende, bursa, piata de capital
Dubai proprietati imobiliare
România-Ungaria steaguri
un programator lucreaza la un laptop
adrian-dragos-paval-dedeman
economie calcule
somer calculator
burse, piete, multipli
bani, lei, economie, finante, deficit, inflatie
armata romana, capu midia, romania, nato, militari, soldati, antrenament, exercitiu militar, himars, rachete, sisteme de aparare aeriana
auto, masina chinezeasca
om robot industria automotive
transport
studenti, universitate, academie, absolventi
Piața de curierat, România, Cargus, Sameday, Fan Courier, Profit net, Cifră de afaceri, Pachet
Fermier cu legume
linie asamblare Dacia
Imagine apa piscină
Job, căutare de job, șomeri, tineri șomeri
Knauf Insulation, fabrica vata minerala sticla
George-Simion-Nicusor-Dan (1)
Steaguri Romania si UE
bani, lei, finante, bancnote, euro, 5 lei
bec iluminat, becuri
piata auto, uniunea europeana, romania
recesiune
sua dolari drapel ajutor steag flag us bani karolina-grabowska-4386425
Piata 9 restaurant

Legea nu impune uniformitate salarială absolută, ci solicită ca orice diferență de remunerare să fie justificată prin criterii obiective, clare și lipsite de orice formă de discriminare.

Factori precum performanța individuală, experiența profesională sau vechimea în muncă pot constitui motive legitime pentru o diferență salarială. Astfel, un angajat cu rezultate constant peste așteptări sau cu un parcurs solid în domeniu poate fi remunerat mai bine decât un coleg aflat pe aceeași poziție, fără ca acest lucru să contravină dispozițiilor legale, atât timp cât diferența reflectă real factori profesionali, nu trăsături personale.

În același sens, diferențele rezultate în urma unei negocieri individuale la momentul angajării sunt permise. Legea nu sancționează variabilitatea rezultată din negociere, ci doar tratamentul inechitabil aplicat în absența unui temei legitim.

Totuși, în lipsa unor criterii explicite, transparente și aplicate în mod consecvent, ceea ce este prezentat ca o decizie de business poate fi interpretat ca o formă de tratament discriminatoriu. De aceea, este esențial ca diferențele salariale să fie încadrate într-un sistem coerent de remunerare, care să includă grile clare, reguli transparente și proceduri de evaluare bine definite și replicabile. Doar în acest cadru, diferențierea salarială poate fi susținută juridic și percepută intern ca echitabilă.

Poate un salariat din București să câștige mai mult decât omologul său din provincie?

O întrebare frecventă vizează posibilitatea angajatorului de a oferi salarii diferite unor salariați care ocupă funcții identice, în funcție de amplasamentul geografic al activității (e.g. un manager de sucursală în București comparativ cu unul din Miercurea-Ciuc).

Din perspectiva principiului echității salariale, simpla diferență de localizare nu constituie, în sine, un temei obiectiv suficient pentru a justifica un tratament retributiv inegal aplicat unei munci de valoare echivalentă. Atât legislația europeană, cât și cea română impun respectarea principiului egalității de remunerare pentru toți salariații aceluiași angajator, indiferent de orașul în care își desfășoară activitatea, atâta timp cât munca prestată este comparabilă ca valoare și conținut.

Desigur, în practică, multe companii acordă salarii mai mari în orașele unde costul vieții sau piața forței de muncă impun un nivel mai ridicat de salarizare, precum București, Cluj-Napoca etc. Un astfel de diferențial regional poate fi justificat prin factori obiectivi, precum costurile semnificativ mai mari cu chiria sau transportul într-un anumit oraș, dificultatea de a recruta personal calificat în anumite zone, diferențe reale în volumul de muncă sau în nivelul de responsabilitate al postului, în funcție de complexitatea unității locale.

În măsura în care acești factori sunt cuantificabili, independenți de caracteristicile personale ale salariaților și susținuți de analize interne riguroase din punct de vedere operațional, financiar sau al resurselor umane, această diferență salarială este justificată. Totuși, chiar și în asemenea situații, riscurile nu sunt complet eliminate.

Este necesară o analiză atentă a posibilelor efecte colaterale. De exemplu, dacă într-o unitate cu grilă salarială mai ridicată lucrează preponderent bărbați, iar în altele cu salarii mai mici, lucrează majoritar femei, se poate contura un risc de discriminare indirectă sau adiacentă pe criteriu de gen, chiar și în lipsa unei intenții deliberate.

Prin urmare, o companie care operează la nivel național trebuie să se asigure că nu plătește nejustificat mai puțin salariaților dintr-o regiune față de alții aflați în situații comparabile. O soluție prudentă ar putea fi implementarea unui sistem de coeficienți de ajustare regionali, bazați pe indicatori obiectivi, transparenți și aplicabili uniform, indiferent de persoana care ocupă postul.

În absența acestor mecanisme, pe lângă demotivarea angajaților slab plătiți, compania se expune unor riscuri juridice semnificative, inclusiv litigii costisitoare pe tema discriminării salariale.

Noua Directivă UE privind transparența salarială – ce schimbări aduce?

În acest context, nu este deloc întâmplător faptul că Uniunea Europeană a intervenit ferm, în 2023, prin adoptarea Directivei (UE) 2023/970 privind transparența salarială, un act normativ menit tocmai să scoată la lumină diferențele salariale nejustificate, în special cele bazate pe criterii de gen. Deși transpunerea acesteia în legislațiile naționale este prevăzută până în iunie 2026, mesajul transmis angajatorilor este clar, va deveni din ce în ce mai dificil să susții diferențierea salarială fără justificare solidă.

Potrivit noilor cerințe, remunerația acordată pentru muncă egală sau de valoare echivalentă va trebui să se bazeze exclusiv pe factori obiectivi, precum complexitatea postului, nivelul real de responsabilitate și competențele profesionale. Etichete precum denumirea funcției sau amplasarea geografică nu vor mai putea constitui, de sine stătător, argumente valide în analiza echității salariale iar accentul se va muta pe substanța muncii prestate, nu pe forma sau contextul în care aceasta este desfășurată.

În plus, angajatorii vor avea obligația de a răspunde, într-un termen limitat de două luni, solicitărilor angajaților referitoare la salariile medii pentru posturi comparabile, defalcate pe criteriul sexului. Vor fi interzise în mod expres clauzele contractuale care împiedică lucrătorii să își divulge propriile salarii, tocmai pentru a permite identificarea tratamentului inechitabil și corectarea acestuia.

Mai mult, pentru companiile cu peste 100 de angajați, diferențele salariale vor deveni nu doar o problemă internă, ci și o chestiune de raportare publică. În cazul în care diferențele de remunerație între femei și bărbați depășesc 5% și nu sunt justificate, compania va fi obligată să investigheze cauzele și să ia măsuri corective într-un termen de șase luni. În lipsa acestor măsuri, intervin sancțiuni și evaluări oficiale. Iar în eventualitatea unui litigiu, sarcina probei se inversează, în sensul în care angajatorul va fi cel care va trebui să demonstreze că nu a discriminat.

În mod evident, aceste reguli redesenează complet peisajul relațiilor salariale. Nu mai este suficient să plătești „în funcție de negociere” ci trebuie să poți demonstra raționalitatea diferenței. În joc nu mai sunt doar litera legii, ci și încrederea echipei, climatul organizațional, reputația companiei și costurile ascunse ale unor decizii netransparente.

Deși Directiva (UE) 2023/970 nu este încă aplicabilă în mod direct în România, aceasta oferă deja un reper valoros pentru revizuirea politicilor salariale. Alinierea voluntară la aceste standarde devine nu doar o dovadă de conformitate anticipată, ci și un atu strategic pentru încrederea angajaților și reputația organizației.


Georgiana Vlădescu este Senior Associate la PeliPartners. Cu un parcurs de peste 6 ani în domeniul dreptului muncii, Georgiana Vlădescu a oferit sprijin juridic companiilor locale și internaționale, din industrii variate, de la provocări cotidiene privind conformitatea HR, politici interne și măsuri disciplinare, până la inițiative strategice precum restructurări complexe, mobilitate internațională și investigații interne cu grad ridicat de sensibilitate. Printr-o abordare integrată și multidisciplinară, care îmbină expertiza din domeniul sănătății și securității în muncă, protecția datelor, drept comercial și imigrație, Georgiana reușește să livreze soluții clare, pragmatice și ancorate în realitățile mediului de afaceri.