Piața muncii pentru profesorii debutanți. Cum arată începutul de carieră în învățământ și care sunt marile piedici: „Dacă aș sta în chirie, salariul meu deja ar fi pus sub semnul întrebării” / „Este foarte greu să prinzi un post”

Prima zi din anul școlar 2025-2026 începe sub amenințarea protestelor în numeroase unități de învățământ, după ce Guvernul Bolojan a decis să taie din veniturile profesorilor și să crească norma de predare, ca parte a primului pachet cu măsuri de austeritate pentru reducerea deficitului bugetar. În acest context, Economedia vă prezintă cum își descriu debutul de carieră câțiva tineri care au început să lucreze la catedră, pentru a vedea cum arată pentru ei viața și perspectivele de muncă și ce îi motivează, totuși, să lucreze în învățământ. Aceștia au povestit despre experiențele lor încă dinainte ca noile măsuri de austeritate să intre în vigoare.

Salarii la limita unui trai decent dacă ai de plătit chirie, dar mulțumitoare în cazul în care stai în cămin sau cu părinții, posturi greu de prins și navetă de zeci de kilometri pentru locul de muncă, luptă cu procedurile și birocrația – cam așa au descris profesorii debutanți hop-urile cu care se confruntă sau s-au confruntat la început de carieră.

Context. În luna mai s-au împlinit doi ani de la declanșarea grevei generale în sistemul de învățământ. Între timp, veniturile au crescut sensibil, fără a se ajunge însă la îndeplinirea condiției de suspendare a grevei ca un profesor debutant să aibă salariul mediu brut pe economie.

Analize Economedia

ANALIZĂ. Ce ar putea însemna majorarea capitalului social pentru firme: Măsură necesară, dar creșterea e prea bruscă. Noile înregistrări de firme s-ar putea reduce/ Cristian Bărcan, fondator REGnet: „Impactul ar fi resimțit mai ales de firmele mici, motorul economiei, care reprezintă peste 95% din totalul companiilor din România”

ANALIZĂ. Ce acțiuni de la Bursa de Valori București au „bătut” constant piața în ultimii cinci ani / Două companii din eșalonul doi se fac remarcate

ANALIZĂ Ce companii de la bursa românească au oferit în ultimii cinci ani cele mai consistente randamente ale dividendelor / Cum se schimbă topul dacă luăm în calcul și evoluția acțiunilor

Piața imobiliară din Dubai atrage românii, dar rămâne una de nișă / Este un recul pe piața din România, dar aceasta rămâne încă atractivă pentru investitori, spun agenții imobiliari/ Care este profilul investitorului român în imobiliarele din Dubai

ANALIZĂ Expansiunea discretă a Ungariei în România: companii și afaceriști apropiați de Viktor Orban cumpără business-uri românești

ANALIZĂ. Cei mai importanți angajatori IT din România au renunțat la sute de salariați într-un an. Compania care conducea topul din 2023 a rămas fără 1.000 de angajați în 2024

Imperiul Pavăl: de la un magazin modest în Bacău în 1992 la un gigant cu investiții de peste 20 de miliarde de lei în 2025 / De la bricolaj, imobiliare și construcții, la energie, agricultură, pharma și turism – ANALIZĂ Economedia

ANALIZĂ Economedia. Unde se va situa România în clasamentul european al taxării, după majorările anunțate de Guvern / Avertisment: Pierdem principalele avantaje și competitivitate, ce punem în loc?

ANALIZĂ Tablou în piața muncii: Rata șomajului a ajuns în primul trimestru al anului la cel mai ridicat nivel din 2020 încoace/ Numărul de persoane ocupate a scăzut cu aproximativ 323.000 în interval de un an. Ce urmează?

ANALIZĂ Bursa de la București, printre cele mai ieftine din regiune și cu dividende generoase / Ungaria ne-a depășit la randamentul dividendului și este chiar mai ieftină decât România

ANALIZĂ Băncile românești listate la bursă sunt mai ieftine în termeni de profitabilitate comparativ cu cele din regiune. La ce multipli se tranzacționează acțiunile BRD și Banca Transilvania comparativ cu bănci din Austria, Cehia, Croația, Grecia, Ungaria, Polonia și Slovacia

ANALIZĂ Ce industrie de apărare are România. De la scandaluri, politizare și subfinanțare, la noul context european, care aduce finanțări uriașe de Apărare pentru țările UE

ANALIZĂ Economedia: Tot mai multe mașini chinezești, și noi și rulate, pe șosele românești

Analiză. Turbulențele din industria auto se văd din plin în România: Sute de concedieri anunțate în interval de numai câteva săptămâni de către companii active în acest sector în țara noastră

Analiză. Transportatorii români iau locul celor polonezi pe piețele europene, cu flote mari și șoferi gata să călătorească în întreaga UE / Provocări din cauza stagnării economice și a crizei fiscale, care crește taxe și reduce avantajul de cost

ANALIZĂ Se pregătește sezonul de admiteri. Ce taxe de studii percep universitățile și cât costă cazarea la cămine în marile centre din țară?

ANALIZĂ Cum se schimbă topul companiilor de curierat din România după ce Sameday a cumpărat Cargus / Primele 10 firme au afaceri de peste 5 miliarde de lei

ANALIZĂ Produse românești în supermarketuri: Marile lanțuri de retail spun că au sute de parteneri locali. Care sunt produsele cu cea mai mare acoperire locală?

Analiză. Cum arată industria automotive din România, un sector marcat acum de turbulențe majore: Țara noastră are un număr mare de companii active, Germania e cel mai mare investitor străin/ Forța de muncă a scăzut, iar costurile sunt în creștere

Șantiere de vară: Piața piscinelor, în expansiune/ Cât costă un astfel de proiect?

ANALIZĂ Prăpastia dintre tinerii români și angajatori. De ce are România cea mai ridicată rată de șomeri până în 25 de ani din UE / Claudia Indreica, Psihoselect: „Companiile nu mai au timp să instruiască”

ANALIZĂ Primăvară cu fabrici noi: Care sunt companiile care au anunțat investiții în producție în România

ANALIZĂ Ce înseamnă procedura de suspendare a fondurilor UE dacă George Simion ajunge preşedinte / În cazul victoriei lui Nicuşor Dan există posibilitatea unei amânări a procedurii

ANALIZĂ De 9 Mai, ziua Europei. Cum a evoluat economia României, de 18 ani în “familia” UE: Salariile s-au triplat, PIB-ul pe cap de locuitor (PPP) a depășit Ungaria, țara noastră a primit peste 100 de miliarde de euro fonduri UE

ANALIZĂ. Care sunt efectele deprecierii leului și cine suferă

ANALIZĂ Marele blackout din Spania și Portugalia. Cele două țări iberice plătesc prețul dezvoltării exagerate din regenerabile și insularizării rețelei / Cum stă România

ANALIZĂ Efervescență pe piața dealerilor auto din România: de la consolidări la intrări străine surpriză

GRAFIC Schimbare nemaivăzută în istoria comercială a SUA din ultimii 100 de ani. Analiză Romanian Economic Monitor: Majorarea agresivă a tarifelor vamale de către SUA va avea un impact major asupra tuturor economiilor implicate. Date despre relațiile comerciale România-SUA și posibilele efecte în țara noastră

Analiză „la cald”. Ce impact vor avea taxele vamale americane pentru România?

ANALIZĂ Val de restaurante, cofetării și cafenele noi în România. Apar și food-hall-urile/ Piața devine mai competitivă, iar specialiștii se așteaptă să apară noi concepte, inclusiv francize internaționale

Dacă înainte de grevă salariul de bază al unui profesor debutant cu studii de lungă durată era de 2.400 lei, începând cu iunie 2024 ajunge la aproximativ 3.770 lei net, conform grilelor de salarizare furnizate de Ministerul Educației pentru anul școlar 2022-2023 și începând cu iunie 2024, la care se mai pot adăuga diferite sporuri. Rămâne încă sub câştigul salarial mediu net de 5.328 lei din ianuarie 2025, potrivit Institutului Național de Statistică.

La sfârșitul lui 2024, guvernul Ciolacu a adoptat ordonanța-trenuleț, prin care s-au luat măsuri de austeritate cu privire la salariile bugetarilor, pensii și mai multe facilități fiscale. În învățământ, printre altele, creșterile salariale pentru profesori au fost înghețate, concursul național de titularizare, cu excepția posturilor unice, a fost blocat, iar primele de carieră didactică și profesională condiționate de „decontarea integrală” din fonduri externe nerambursabile, conform Edupedu.ro.

Ulterior, guvernul a deblocat acordarea primelor didactice și profesionale.

Ministrul Educației și Cercetării, Daniel David, a declarat pe 15 ianuarie că la începutul anului ar mai fi fost necesare creșteri salariale de aproximativ 20-30% pentru ca salariile profesorilor debutanți să ajungă la nivelul venitului mediu brut pe economie, potrivit Edupedu.ro.

„Nu poți aduce tineri buni în sistem la un salariu de debutant care nu-i permite să trăiască de pe o lună pe alta. Mai ales un tânăr care, dacă vine în sistem, este în faza în care are nevoie să-și facă o familie, o casă”, a declarat Daniel David, ministrul Educației și Cercetării, în emisiunea Starea Nației, de pe 8 mai, scrie EduPedu.

Acum, profesorii sunt prima categorie profesională ale cărei venituri sunt scăzute de primul pachet cu măsuri de austeritate promovat de premierul Ilie Bolojan și promulgat de președintele Nicușor Dan, ca parte a planului Guvernului de a reduce deficitul bugetar. Printre măsurile promovate se numără majorarea normei didactice de predare cu 2 ore (ceea ce plasează România peste media UE), prin majorarea cu până la 6 a numărului de elevi într-o clasă, tăierea la jumătate a plății cu ora, prin desființarea școlilor cu mai puțin de 500 de elevi și comasarea lor cu altele, creșterea cheltuielilor cu naveta în cazul unora dintre profesori care pentru a-și face norma de 20 de ore pe săptămână aleargă la mai multe școli ca până acum, afectați de asemenea prin coborârea plafonului salarial de la 8.000 de lei net la 6.000 de lei net pentru a primi indemnizația de hrană, conform EduPedu.

Economedia a discutat cu trei profesoare, pentru a înțelege provocările cu care se confruntă un cadru didactic aflat la început de drum în integrarea în sistemul educațional.

De la job-ul la „insula” din mall la catedra de Fizică. Tânără suplinitoare: „Cu învățământul, de când am terminat liceul a fost un „no go””

Jessika Nadine Zimmermann a studiat ingineria autovehiculelor rutiere la Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad și este profesor de fizică cu predare în limba germană la Liceul Teoretic „Adam Müller Guttenbrunn” din același oraș. Ca studentă în ultimul an, a ocupat un post de suplinitor necalificat, în pregătirea susținerii examenului de titularizare.

Inițial, nu a luat în calcul opțiunea unei cariere în învățământ. „Cu învățământul, de când am terminat liceul a fost un ”no go” (opțiune respinsă, n.red.). O dată pentru că știam că sunt salarii mici, iar apoi pentru că consideram că generațiile noi nu mai respectă atât de mult profesorii și nu își mai dau foarte mult interesul pentru școală”, spune Jessika.

Aceasta povestește că în penultimul an de facultate resimțea deja anxietatea în legătură cu viitorul ei profesional de după absolvire. Și-a schimbat atitudinea cu privire la meseria de profesor după mai multe experiențe de job-uri nesatisfăcătoare.

„În anii II și III de facultate, am lucrat într-o corporație la call center pe limba germană, iar apoi am lucrat la o insuliță în mall. Programul de la ambele joburi mă epuiza, banii nu erau foarte mulți și, mai ales la job-ul de la mall, nu aveam multe zile libere, nu aveam weekend-uri libere, așa că am renunțat. Nici în corporație nu mă vedeam, nu mă regăsesc stând toată viața într-un birou, chestia asta nu e pentru mine”, relatează suplinitoarea.

Jessika Zimmermann consideră că s-a adaptat la profesia didactică, în ciuda dificultăților inițiale.

„Primele două săptămâni au fost mai grele, erau foarte multe hârtii la început, erau foarte mulți termeni necunoscuți pe care îi auzeam prin cancelarie. Acum lucrurile astea mi se par foarte, foarte ușoare. În primă fază, eram și foarte speriată, pentru că nu am mai lucrat cu copii. Mi-a luat cam trei luni să mă acomodez, după care nu am mai avut probleme să vorbesc în fața copiilor. De când sunt profesor, îmi e mult mai ușor să vorbesc în public în general”, povestește Jessika.

Și, în ciuda îngrijorărilor de la început, Jessika a ajuns să considere că această carieră chiar i se potrivește – merge cu plăcere la școală, iar copiii îi sunt foarte dragi. „Colegii se mai distrează de mine, pentru că uneori vinerea mai rămân peste program, doar pentru că îmi place mediul”, se amuză ea.

Experiență de profesor debutant: „Fiecare este pe cont propriu”

Daria-Andreea Jugan, absolventă a Facultății de Litere din cadrul Universității de Vest din Timișoara, a fost anul școlar trecut (încheiat în vară) profesor debutant de limba și literatura engleză la o școală gimnazială din municipiul Arad si a povestit atunci despre experienta ei. Acum, începe anul la o școală privată din Arad.

După părerea ei, integrarea în sistemul educațional este mai puțin facilă.

Unul dintre motive ar fi lipsa de sprijin pentru profesorii aflați la început de drum. „Nu avem un mentor, fiecare este pe cont propriu”, a constatat Daria la începutul experienței sale pe piața muncii.

Tânăra consideră că așteptările față de un profesor debutant nu sunt realiste și nu coincid cu ceea ce se învață în cadrul facultății.

„Cursurile din cadrul modulului pedagogic, urmate în paralel cu facultatea, ne învață cum am gestiona în teorie anumite situații în cadrul clasei de elevi, însă, fără partea practică, este foarte greu pentru un student să înțeleagă despre ce e vorba. Iar orele de practică în cadrul modulului pedagogic sunt foarte foarte puține. Eu, în cei trei ani de facultate, am făcut opt astfel de ore, patru pe limba engleză și patru pe limba franceză”, a spus profesoara de engleză.

Gestionarea întrebărilor dificile și emoțiilor unui elev, adaptarea cerințelor educaționale pentru clase diferite sunt exemple de probleme amintite de Daria, ca rezultat al insuficienței orelor de practică în timpul facultății.

Potrivit profesoarei, pentru a face față acestor provocări, profesorul ar trebui să poată da dovadă de adaptabilitate.

„Atunci când ajungem să dăm de realitate și să fim angajați într-o școală, avem nevoie de o doză foarte mare de adaptabilitate. E un cuvânt cheie în ceea ce mă privește și cred că în ceea ce privește orice profesor”, spune ea.

În opinia Dariei, integrarea este un proces de lungă durată.

„Într- o lună, două se poate vorbi de obișnuință, nu de adaptare. Pentru a te adapta în profunzime este nevoie de minim un an în care ai întâlnit tot felul de situații și deja poți să începi să anticipezi ceea ce ți se va întâmpla la clasă. Mereu vor apărea situații neprevăzute, însă deja ai o doză de anticipare”, menționează Daria.

După câteva luni de muncă, Alexandra nu se simțea încă integrată în sistem. „Pentru că, în general, sistemul educațional, din ce am observat eu, nu este pentru profesori tineri cu perspective noi de abordare a educației”, explică ea.

Naveta de 80 de km. „Am fost certată pentru că nu am știut că trebuie să semnez condica la sfârșitul zilei”

Alexandra Lupan, absolventă de istorie în cadrul „Universității Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca și profesor debutant de istorie și educație socială, face naveta la 80 de km de Cluj-Napoca, unde e masterandă.

Ea pune faptul că nu s-a integrat în sistem și pe seama unei lipse de sprijin din partea unei părți a colectivului de muncă.

„Nu e cel mai prietenos, nu te ajută să te adaptezi și să te familiarizi cu ceea ce înseamnă sistemul de învățământ. Mulți dintre ei se așteptau ca eu să știu cum merg lucrurile de la sine. Am fost certată pentru că nu am știut că trebuie să semnez condica la sfârșitul zilei, dar nu mi-a spus nimeni asta în primele două săptămâni. Iarăși, eram într-o panică constantă să nu cumva să treacă termenul depunerii dosarului de continuitate, pentru că inițial nimeni nu mă ajuta să găsesc actele, toată lumea îmi spunea să caut și să aștept”, relatează Alexandra.

Ea invocă și problemele în relația cu inspectoratul, după ce a încercat să se înscrie la examenul de definitivat. „Am fost rugată să-mi duc dosarul singură la Inspectoratul Județean Cluj. Inspectorul, cel care prelua documentele, m-a certat pe motiv că nu aveam număr de înregistrare, dar asta nu era vina mea. E foarte greu să primești o critică de genul acesta în care toată lumea se așteaptă să știi cum să abordezi lucrurile”, deplânge profesoara.

„Munca nu se rezumă doar la porțile școlii, munca o iei cu tine și acasă”

Volumul de muncă pentru un profesor debutant este unul ridicat și continuu, potrivit celor spuse de Daria Jugan.

„Munca nu se rezumă doar la porțile școlii, munca o iei cu tine și acasă, ai de făcut planuri didactice, diferite fișe, proiecte, corectarea testelor. Este o muncă continuă, permanentă”, evidențiază Daria. Activitatea implică și alte aspecte, precum comunicarea cu dirigintele sau părintele despre parcursul elevilor și „multă concentrare” în vederea adaptării cerințelor la diferite nivele de elevi.

Pentru Alexandra Lupan a fost o provocare să își adapteze modul de predare pentru copiii cu probleme. „De exemplu, trebuie să stau special pe lângă un copil din clasa a cincea cu ADHD. Îl urmăresc dacă scrie după dictare, dacă desenează, țin legătura cu mama lui și îi dau modele de teste ca el să se poată pregăti mai bine”, explică ea. „Am copii cu CES (cerințe educaționale speciale, n.red.), ADHD, copii din plasament, copii adoptați, copii ai unor părinți care au divorțat, copii părăsiți de mamă pentru concubină și lăsați cu tatăl alcoolic”, evidențiază profesoara.

„Birocrația în sine este foarte dificilă. Lecțiile trebuie planificate pe module, trebuie structurat cât timp, câte săptămâni, câte ore aloci unei lecții. Apoi, trebuie luate în considerare săptămânile de vacanță, zilele libere sau când se face punte între anumite zile libere, săptămânile cu ”școala altfel” și ”școala verde”, faptul că cei din clasa a opta termină mai repede. Trebuie făcut același lucru pentru fiecare clasă și pentru materia de educație socială”, arată Alexandra.

În schimb, Jessika Zimmermann e de părere că birocrația nu este excesivă. „Am o condică de semnat, am planificări de făcut, am niște planuri de lecții de făcut, clar. Dar foarte multe la mine nu sunt. Pentru diriginți, în schimb, am văzut că sunt multe foi de completat, fișe, dosare”, spune Jessika.

„Dacă aș sta într-o chirie, salariul meu deja ar fi pus sub semnul întrebării” / „Este foarte greu să prinzi un post (de titularizare)”

Cu salariul unui profesor aflat la început de drum, Jessika Zimmermann apreciază că s-ar descurca în orașul de domiciliu, chiar dacă nu ar mai ajuta-o părinții.

„Eu încă stau la părinții mei, dar în Arad s-ar putea trăi cu salariul pe care îl ai la început. Și, clar, în timp crește, când ai titularizarea deja îți mai crește, când ai definitivatul, când ai gradul doi, gradul unu… În schimb, în București nu cred că s-ar putea trăi la început. Adică am văzut, am fost, mă tot duc în București, văd prețurile, știu prețurile de chirie și nu”, povestește Jessika.

Suplinitoarea percepe învățământul ca fiind un domeniu avantajos. „Chiar dacă nu am văzut avantaje o perioadă foarte lungă de timp, înainte de a intra în învățământ, acum, lucrând în domeniu, chiar văd mai multe avantaje decât dezavantaje”, e de părere Jessika.

Prin comparație cu alte oferte de muncă disponibile pe piață, Jessika e mulțumită de salarii și facilități.

„Raportat la orele lucrate și având în vedere că avem și vacanțe și zile libere, salariul e super ok. Când lucram la mall, în insuliță, aveam cam jumătate din salariul pe care îl am acum și lucram opt ore pe zi. Ba chiar stăteam acolo nouă, pentru că aveam și pauză de o oră. Deci stăteam nouă ore în mall, nu aveam weekend-uri, aveam aproximativ 21 de zile de concediu pe an. Acuma lucrez propriu-zis 21 de ore pe săptămână, am vacanța de vară și vacanțe o dată la șase spătămâni, fiind cinci module…”, relatează ea.

Printre motivele pentru care merită să fii profesor, ea amintește și posibilitatea de a te ocupa de viața de familie, de copii, având în vedere programul zilnic până la ora două-trei maxim.

Daria Jugan împărtășește o opinie mai critică.

„Salariul a fost ok, dar nu unul motivant. Facilitățile sunt, să spun așa, aproape minime. Ar putea să fie mult mai motivante, pentru a încuraja tinerii să vină și să facă o schimbare în sistem”, a deplâns ea, după prima experiență de muncă.

Daria a apreciat că problemele din învățământ nu se reduc la salarii, ci includ și birocrația, volumul mare de muncă nerăsplătită, stresul, faptul că mulți nu se pot adapta, deficitul de posturi.

Una dintre dificultăți se leagă de numărul redus al posturilor titularizabile, „chiar de numărat pe degete într-un județ”, apreciază Daria.

„Este foarte greu, cum spunem noi, să prinzi un un post. Atunci se ajunge de multe ori la suplinire, ceea ce nu este rău pentru început, însă deja când rămâi câte șase, șapte, opt ani tot pe postul de suplinire și este nevoie să dai o grămadă de examene în fiecare an ca să poți rămâne în învățământ, devine chiar un un factor mare de stres. Așa că mulți renunță”, critică profesoara. Tânăra cunoaște mai mulți foști colegi de facultate pasionați care nu au găsit un loc de muncă în acest domeniu.

„Da, este destul de greu și un proces continuu când intri în sistem, un proces continuu atât de învățare, cât și de adaptare. Noi, tinerii, prindem din mers ceea ce se întâmplă”, conchide Daria.

Referindu-se la vacanțele mai lungi, Daria le percepe mai degrabă ca pe o necesitate decât ca pe un privilegiu. „Într-adevăr, vacanțele le putem percepe, să zic așa, ca fiind o facilitate, pentru că nu în multe domenii sunt atât de lungi și de bine puse la punct, însă raportat la munca noastră este chiar necesar să avem aceste vacanțe. Munca intelectuală foarte intensă, munca neîntreruptă cere și pauze mai lungi de odihnă, de deconectare. Este o obligație din partea statului să ne ofere măcar atât”, spune ea.

În opinia Alexandrei Lupan, salariul ar fi unul motivațional, „pentru că de aici poate să crească, ceea ce în timp poate să ajungă la un salariu foarte bun, mai ales dacă ajungi să locuiești cu cineva și să aveți două salarii”, apreciază ea.

„Salariul în mână pentru un profesor debutant este undeva la 4.400 de lei. Banii îmi ajung pentru un trai decent, dar asta pentru că locuiesc la cămin, fiind masterandă. Căminul în care locuiesc în Cluj costă 160 de lei pe lună, în timp ce o chirie e vreo 200 de euro, 300 de euro, 400, 500, depinde de zona și facilitățile pe care le ai. Suma de 4.400 de lei este destul de ofertantă, mai mult decât suficientă, pentru cineva care locuiește la cămin, chiar poți pune bani deoparte”, completează Alexandra.

Cu toate acestea, „dacă aș sta într-o chirie, salariul meu deja ar fi pus sub semnul întrebării. Nu știu dacă ar fi de ajuns ca să mă descurc, să-mi plătesc chiria, utilitățile, să am și bani pentru mâncare sau medicamente, dacă apare o problemă de sănătate, să pot ieși în oraș, să-mi cumpăr materiale pentru școală, pentru că trebuie să achiziționez cărți, carton sau alte ustensile pentru diferite activități pe care le fac cu copiii din banii mei personali. Pentru cine locuiește în chirie, din ceea ce știu, este foarte greu. De la lună la lună trebuie să-ți drămuiești banii”, spune profesoara.

O altă facilitate pe care profesorii o au este decontarea transportului, însă momentan aceasta nu s-ar acorda, potrivit celor spuse de Alexandra.

„Și mai există un avantaj pentru profesorii debutanți. Pot accesa un sprijin financiar de la consiliul local, dar nu întotdeauna primești banii respectivi. Mie de exemplu mi s-a spus că nu mi se poate oferi acest ajutor, pentru că momentan nu există bani la bugetul local. În schimb, o altă prietenă a primit ajutorul”, adaugă ea.