Sursa foto: Ilona Andrei / G4Media
Vicepreședintele Consiliului de Securitate al Rusiei și fostul președinte al țării, Dmitri Medvedev, a estimat că până la sfârșitul acestui an preţul gazului va ajunge la 5.000 de euro per mia de metri cubi de gaz, cu o creștere pe care țările occidentale o leagă de campania militară rusă din Ucraina, scrie Rai News, citată de Rador.
„Din cauza faptului că preţul gazelor a crescut ajungând la 3.500 de euro per mia de metri cubi, sunt nevoit să revizuiesc în sus costul așteptat, care va ajunge la 5.000 de euro până la sfârșitul lui 2022”, a scris el pe canalul său Telegram și, adresându-se şefilor de stat europeni, a terminat postarea scriind „Salutări călduroase”.
Cuvintele fostului președinte rus alimentează şi mai mult temerile care, din cauza creșterii continue a prețului gazelor, stăpânesc întreaga Europă. O problemă centrală și în campania electorală italiană pentru alegerile din 25 septembrie. Toți liderii de partid cer guvernului să ia măsuri pentru a uşura poverile gospodăriilor și întreprinderilor, însă guvernul anunţă că deocamdată nu sunt prevăzute măsuri iminente în acest sens.
Între timp, la Bruxelles, se lucrează la ipoteza plafonării preţurilor gazelor și se pregăteşte o reuniune extraordinară a miniștrilor energiei la care va participa şi ministrul Cingolani.
Ministrul german al energiei, Robert Habeck, a declarat pentru Der Spiegel că depozitele de gaze ale Germaniei se umplu mai repede decât se aștepta, în ciuda incertitudinii legate de aprovizionarea prin intermediul unei conducte cheie din Rusia. „Companiile vor putea să-şi ia apoi gaze din instalațiile de stocare, așa cum a fost planificat, pentru a le furniza industriei și gospodăriilor”. Germania face tot posibilul pentru a termina operaţinea de stocare a gazelor la timp pentru iarnă. Coaliția de guvernământ de la Berlin a impus ca până în octombrie facilitățile să fie pline 85% și 95% până în noiembrie. Potrivit celui mai recent raport al Federal Network Agency, vineri, zăcămintele strategice de gaze au fost umplute în proporție de 81,3%, cu fluxuri prin Nord Stream la aproximativ 20% din capacitate.
În acest context, Rusia arde cantități mari de metan la uzina sa din Portovaya, în apropiere de granița cu Finlanda. Acest lucru a fost dezvăluit de o analiză a companiei norvegiene Rystad Energy publicată de BBC care a lansat câteva imagini ale flăcărilor mari care se înalţă din centrala administrată de Gazprom, imagini luate prin satelit şi care arată radiațiile infraroșii cauzate de arderea gazelor. Potrivit unor experți, ar fi vorba chiar de gazul destinat exportului în Germania. Portovaya se află lângă o stație de compresoare la începutul conductei Nordstream 1, care transportă gaze către Berlin. Conform estimărilor raportate, în fiecare zi o cantitate de gaz în valoare de 10 milioane de dolari (circa 10 milioane de euro) se preface în fum.
Potrivit unui articol din Wall Street Journal scris de doi experți americani în energie, Paul Roderick Gregory de la Institutul Hoover (Stanford) și Ramanan Krishnamoorti de la Universitatea din Houston, Texas, gazul nevândut trebuie distrus, cu daune grave economiei ruse, pentru a evita pagube mai mari care pot fi aduse zăcămintelor, sau rețelei de distribuție. Până la sfârșitul anului 2022, Rusia va fi transportat în Europa doar 19 miliarde de metri cubi, în loc de cele 55 de miliarde. Dar, pe de altă parte, dacă Rusia nu vinde Europei, ce altceva poate face? Prea puţine lucruri cu gazul (pentru petrol este mai simplu, se transportă pe nave). Să-l păstreze? Capacitățile de stocare a gazelor rusești sunt pe cale de epuizare. Să închidă puțurile și să sisteze extracția? Există riscuri tehnice. Astfel încat îl arde și în afară de daunele aduse mediului, gestul mai înseamnă şi distrugerea unei resurse primare pentru economia rusă. Într-un moment crucial pentru Putin care are nevoie de resurse financiare pentru cheltuielile militare. Dar poate că nu a avut de ales.
Piața din Amsterdam și o bulă financiară precum Lehman Brothers?
Companiile energetice semnează între ele contracte de furnizare a metanului în care sunt concordate prețurile de vânzare. Cu toate acestea, pentru comercianții care doresc să cumpere gaze în afara acestor contracte, există o așa-numită piață „la fața locului”, cel mai important exemplu fiind bursa din Amsterdam, unde Title Transfer Facility este indicele de referință european al gazelor. O piață definită de mulți drept „speculativă”, dar care afectează și facturile noastre.
Dar de ce Europa şi în special Olanda s-a opus atât de mult plafonării prețului gazelor? Pentru a-şi menţine echilibrul cu țările străine. Explozia facturii la energie a înrăutățit mult raportul comercial al marilor exportatori neți precum Germania, Italia sau Spania cu restul lumii. Până în 2021 aceste mari țări europene au exportat mult mai mult ca valoare decât au importat; excedentul lor comercial a fost atât de robust încât a menținut în surplus soldul contului curent al întregii zone. În vremuri normale, zona avea un excedent de peste 40 de miliarde de euro pe lună faţă de restul lumii. Care a dispărut în aceste vremuri de război.
Între primul și al doilea trimestru din 2022, Țările de Jos și-au dublat surplusul depăşind toate așteptările. De ce? Probabil chiar datorită impactului pozitiv al pieței europene de referință, TTF din Amsterdam, asupra prețului gazului. În realitate, este o piață mică, cu o valoare a contractelor tranzacţionate de unul sau două miliarde pe zi (comparativ cu cele două mii de miliarde de la bursa Brent din Londra). Numai că explozia prețurilor de la TTF permite Olandei să înregistreze surplusuri în creștere în detrimentul crizei dramatice din restul Europei, acesta fiind de altfel şi motivul pentru care guvernul de la Haga se opune cu înverșunare oricărei forme de control al gazelor.
Schimburile de la TTF reflectă situația dramatică din Europa. Iar deasupra gazului pluteşte spectrul crack-ului Lehman Brothers plutește: prețurile se răsucesc ca într-o spirală care a epuizat deja afacerile, a interzis operatorii minori și speculativi și a anulat încrederea între contrapărți: iar primele victime sunt micii comercianți cu amănuntul care nu-şi pot plăti comenzile De câteva săptămâni încoace și până la toate termenele până în primăvara lui 2024, prețurile zilnice de livrare sunt între 265 și 340 de euro pe MWh.
Şi spre deosebire de falimentul Lehman, în cazul gazelor, nu există bănci centrale care să poată interveni pentru a salva ceea ce poate fi salvat!
O altă mare problemă o reprezintă garanțiile financiare dintre părți. Articolele tranzacționate pe TTF necesită plata unei „marje” (aproximativ 80% din profitul zilnic în numerar). Un mecanism împrumutat de la marile burse și care pentru operatorii de vârf precum Eni și Enel înseamnă sute de milioane de euro. Dar la care cei mici nu au acces.
Calea de ieșire: raționalizare și distrugerea cererii până în 2024
Una dintre soluţiile pentru a ieşi din această situaţie este o soluție raționalizarea proviziilor. Unii comercianți, aşa cum a raportat Il Corriere della Sera, afirmă că: „Decolarea prețurilor la TTF, oricât de brutală ar fi ea, semnalează că piața funcționează corect. Și ne spune că stocurile europene, deși pline, s-ar putea să nu fie suficiente, că raționalizarea și ulterioara recesiune sunt posibilități reale și că până în 2024, lucrurile nu se vor îmbunătăți”.