Harta Romaniei
Anunțul a fost făcut luni (20 mai) la Belgrad, după discuția ministrului sârb al Minelor și Energiei, Dubravka Đedović Handanović, cu ambasadorul României în Serbia, Silvia Davidoiu.
Autoritățile sârbe au anunțat că s-au creat echipe în Serbia și România pentru construcția hidrocentralei și că proiectul general și studiul de fezabilitate au fost deja finalizate.
De asemenea, autoritățile sârbe au anunțat că revitalizarea Porțile de Fier 2 ar trebui să înceapă în 2025, după ce renovarea hidrocentralei Porțile de Fier 1 a fost finalizată și durata de viață a acesteia a fost prelungită cu cel puțin 30 de ani.
Porțile de Fier 1 a fost pusă în funcțiune în mai 1972, în timp ce Porțile de Fier 2 este în funcțiune din 1985.
Potrivit site-ului Elektroprivreda Srbije (EPS), Porțile de Fier 3 va fi o centrală hidroelectrică reversibilă, situată la kilometrul 1007 al Dunării.
Apa va fi captată din Lacul Porțile de Fier și pompată în cele două bazine superioare în perioadele în care sistemul energetic sârb are un surplus de energie electrică.
În zilele de sarcină maximă, ar funcționa ca o centrală de stocare.
Planul e ca toate cele trei centrale electrice din sistemul Porțile de Fier să aibă o putere totală de 2.400 de megawați.
Cele două hidrocentrale existente au o capacitate de 1.605 megawați – 20 la sută din producția totală anuală de energie electrică din Serbia.
De asemenea, Serbia și România au în plan să construiască o nouă conductă de gaz.
Cele două țări au convenit asupra unui memorandum de înțelegere pentru construirea unei interconexiuni de gaze între cele două țări, iar semnarea acordului va avea loc în curând.
„Acest proiect este important datorită diversificării aprovizionării cu gaze naturale și a securității suplimentare a aprovizionării consumatorilor”, a anunțat ministerul sârb al energiei.
Gazoductul care ține de la Mokrin (Banatul de Nord, Voivodina/Serbia) până la granița cu România, lung de 13 kilometri și în valoare de 12 milioane de euro, va fi finalizat în 2026, spun autoritățile sârbe.
Partea românească a acestei conducte de gaz are o lungime de 85 de kilometri și este construită cu sprijinul Uniunii Europene.
Cele două părți au discutat, de asemenea, despre planuri de creștere a capacității de transport a energiei electrice la granița sârbo-română cu aproximativ 500 de megawați.