Sursa foto: Inquam Photos / Octav Ganea
Banca Națională dorește o creștere “sănătoasă” a creditului neguvernamental, cu o rată superioară creșterii economice, a declarat guverntorul BNR, Mugur Isărescu, în deschiderea unui seminar-dezbatere pe această temă. Acesta a precizat că BNR nu propune o stimulare a creditării spre zona „exuberanței iraționale” (cu referire la termenul lansat de Alan Greenspan) care să se termine în explozia creditelor neperformante, acuze vehemente adresate băncilor pentru comportament înșelător, pierderea încrederii între bancă și client și pași înapoi în ceea ce privește intermedierea. “Am trăit acest coșmar și nu vrem să îl repetăm”, a spus Isărescu.
La BNR s-a format un grup de lucru, condus de fostul viceguvernator Eugen Dijmărescu, care încearcă să pună cap la cap o serie de propuneri din diferite domenii – educaționale, legislative, administrative, tehnologice – “care să ne permită să răspundem concret la chestiunea plafonării intermedierii financiare din ultimii ani”, a spus Isărescu. Acesta a precizat că sunt invitați reprezentanți ai Guvernului, ai Parlamentului, ai Fondului Național pentru IMM și ai altor instituții interesate pentru a lucra în cadrul acestui Task Force privind creșterea sănătoasă a intermedierii financiare, pentru ca economia reală să acceseze mai ușor credite în condiții avantajoase.
Guvernatorul BNR a făcut un istoric al intermedierii financiare de-a lungul timpului. “Odată cu dezvoltarea sectorului bancar și reducerea inflației după anul 2000, intermedierea a crescut spectaculos până la un maxim de cca 40% din PIB în anii 2008-2011, pentru ca, după ajustările impuse de criza financiară mondială să aibă o scădere semnificativă, ajungând la un minim de 25,3% în 2019. A reînceput să crească ușor la 26,8% în 2020, dar și ca urmare a scăderii produsului intern brut. Chiar dacă statistica nu surprinde particularități (pentru că nu arată și creditarea obținută direct de la băncile din străinătate sau pe cea furnizată de IFN-uri) această cifră este foarte scăzută și reprezintă o reală preocupare pentru toți specialiștii. În anii ’90 puneam mersul greoi al creditării pe seama resurselor interne insuficiente (economisire relativ scăzută) și a inflației ridicate, cu corolarul ei dobânzi înalte; de asemenea intrările de capitaluri străine erau anemice.
În anii 2000, intrarea în UE ne-a forțat să liberalizăm total contul de capital și am trăit un adevărat “potop” de intrări de capitaluri străine, o explozie a creditului relativ ieftin în valută și creșterea pe această bază a intermedierii; nu a trecut mult timp și am dat vârtos cu capul de problemele perene pe care le aduce riscul valutar. Acum creditul în valută este mai bine reglementat, economisirea internă este mai mult decât suficientă (este cu 30% mai mare decât totalul creditului neguvernamental), iar inflația și dobânzile sunt la niveluri record scăzute din punct de vedere istoric. Dar creditarea merge încă destul de greu. Care sunt cauzele? Sunt băncile excesiv de prudente? Sunt reglementările prudențiale excesive? S-a deteriorat ireparabil relația bancă – client?”, a sintetizat Isărescu.
Acesta a pledat pentru eliminarea “extremelor care domină și intoxică o parte din discuțiile publice din ultima vreme”.