Sursa foto: Dreamstime
Aproape toate băncile comerciale se așteaptă ca BNR să reducă dobânzile luna viitoare, după ce inflația anuală a scăzut în martie sub rata dobânzii de referință, la 6,7%. Însă în condițiile în care inflația din România este structurală, este relevant de dezbătut dacă nu cumva o scădere a dobânzilor ar fi prematură, mai ales din moment ce economiile mari din lume reaccelerează, prețurile din piețele financiare ale unor mărfuri agro-alimentare au tot crescut și se tranzacționează la cele mai ridicate niveluri din ultimii doi ani, prețul petrolului a tot crescut și el și amenință să iasă din consolidarea ultimelor luni, iar creșterile de salarii și pensii din România sunt duble față de inflație în condițiile unui deficit bugetar record, inflaționist.
În primul rând, scăderea ratei anuale a inflației creează o imagine per total optimistă cu privire la dinamica inflației, deoarece rata anuală a inflației (IPC – indicele prețurilor de consum) a fost sprijinită în martie și va fi sprijinită în următoarele două luni de efecte statistice, adică de raportarea la nivelurile lunare mai mari din 2023. De exemplu, martie 2023 a avut o inflație lunară de 1%, aprilie 2023 de 0,75%, iar mai 2023 de 0,64% (plus septembrie 2023 când am avut o rată lunară de 0,8%). O inflație mai mică în următoarele luni comparativ cu nivelurile din luna similară din 2023 va împinge în jos rata anuală a inflației, care nu înseamnă scăderi de prețuri, ci doar creșteri mai mici.
Inflația anuală este deci trasă în jos de efectele statistice. Dar rata inflației de la începutul anului (deci inflația pe primele 3 luni din acest an, din ianuarie 2024 până în martie 2024 inclusiv) a fost deja de 2,4%, cam cât se consideră idealul pe un an întreg.
Doar că la o menținere a ratei medii lunare din ultimele 12 luni, de 0,54%, vorbim de o inflație de peste 7% pe întregul an 2024, chiar dacă rata anuală ar putea să arate mai bine datorită influenței efectelor de bază statistice. Inclusiv Guvernul României estimează în bugetul pe 2024 o rată medie a inflației în acest an de 6%, dar desigur că pentru Guvern și Banca Națională (BNR) dă mai bine raportarea la rata anuală a inflației, în cazul în care aceasta își continuă declinul. Politicieni din toată lumea se laudă oricum cu „înjumătățirea inflației”, cu toate că, așa cum am spus, nu vorbim decât de încetinirea ritmului cu care cresc prețurile de consum.
Surprize semnificative ar putea aduce lunile de vară, când inflația alimentară este ținută sub control de alimentele locale care intră în ciclul comercial (fructe și legume), dar cea la servicii tinde să crească. Totodată, trebuie avut în vedere că lunile de vară din 2023 au avut cifre lunare mai mici ale IPC – iunie 2023 a avut o rată lunară a inflației de 0,4%, iulie de doar 0,15%, iar august de 0,54%.
Niveluri lunare peste acestea ar putea da peste cap prognozele, inclusiv cele ale BNR, care a semnalat deja în minuta celei mai recente ședințe de politică monetară că s-ar putea să își modifice prognoza pentru rata anuală a inflației de la finalul anului (4,7%) și finalul lui 2025, în condițiile atenuării efectelor dezinflaționiste, creșterii cererii ca urmare a creșterii de venituri, a măsurilor fiscale aplicate în debutul anului și a posibilelor majorări de taxe și impozite ce vor veni după alegerile din acest an.
Din iulie 2005 încoace, leul și-a pierdut mai bine de jumătate din puterea de cumpărare
Cu privire la inflația de pe zona de alimente, trebuie spus că aceasta este ținută în frâu mai ales de măsura temporară a Guvernului de a limita adaosul comercial la alimentele de bază la 20%, măsură care a fost prelungită recent până la finalul anului. Măsuri guvernamentale de control și plafonare a prețurilor sunt clasice în perioade cu inflație structurală mare, iar dincolo de cât de bune sunt ele pe moment, aceste măsuri își încheie la un moment dat efectul, iar piața tot se re-echilibrează, prin diferite metode, inclusiv majorări de prețuri.
Reducând importanța inflației la alimente, care an/an a fost de doar 2,8% în martie, inflația per total are o dinamică mult mai puternică și un profil mai interesant. De exemplu, la servicii, inflația anuală a fost de 10,2% în martie, iar cea la mărfuri nealimentare, unde se înregistrează o creștere masivă a cererii, a fost de 8,1% an/an în martie, în accelerare. Pe mărfuri nealimentare s-a înregistrat în februarie o aparentă (există anumite întrebări cu privire la metodologie, în urma schimbării anului de referință de la 2021 la 2015) creștere a comerțului retail de 14,1% an/an, grație creșterilor de salarii din piața muncii.
Totodată, în aprilie s-a operat deja o nouă majorare a produselor din tutun provocată de majorările de accize, în timp ce scumpirea combustibililor a început să se vadă la pompă ca urmare a creșterii cotației țițeiului. Aceasta a fost a cincea scumpire a țigărilor de la începutul lui 2023.
Pentru o scădere a ratei inflaţiei sub 5% până la sfârşitul anului, creşterea medie lunară a IPC nu trebuie să depăşească 0,27%
În același timp, firmele din industrie au dat drumul la motoarele producției industriale, pe care până acum câteva luni le-au ținut la turație mai mică, iar acum economiile multor țări importante (SUA, China, Germania) au început să reaccelereze, mai ales după ce Rezerva Federală (Fed) din SUA și Banca Centrală Europeană (BCE) au semnalat posibilitatea scăderii dobânzilor în următoarea perioadă. Piețele de mărfuri au mirosit de altfel repornirea motoarelor industriale și reaccelerarea cererii de input-uri și au început să împingă inflația pe costuri în sus.
De asemenea, evoluția recentă a prețurilor de producție din industrie arată că în februarie s-a înregistrat o creștere de 1,5% la nivelul pieții externe în raport cu februarie 2023. Dacă ciclul industrial global chiar începe să prindă avânt, așa cum pare a se întâmpla, presiunile pe prețurile mărfurilor și metalelor vor deveni și mai puternice.
Desigur, teoria economică spune că dobânda se scade când economia încetinește, nu când reaccelerează și când există riscul unei spirale salarii-prețuri, cu riscuri pe tot bordul macroeconomic și inflație structurală. Dar cum fereastra de oportunitate pentru scăderea dobânzilor se cam închide, iar deficitele bugetare și alegerile care stau după colț reclamă intrarea băncilor centrale sub spectrul dominanței fiscale, este posibil să avem scăderi de dobândă chiar dacă balanța riscurilor la adresa perspectivei inflației este înclinată în sus.
Pe de altă parte, dacă un guvern dorește inflație, o poate crea foarte ușor. Mai ales când își permite cu o mână să țină alte prețuri importante, precum cele alimentare, sub control, iar cu cealaltă să crească alte prețuri, precum cele pentru servicii sau mărfuri nealimentare. Încă din urmă cu mii de ani, guvernele și agenții lor creau inflație șlefuind monedele de o parte din metalul lor, reducându-le neoficial valoarea.
Companiile încă raportează intenții de creștere a prețurilor, pe linie
Totodată, riscul este ca BNR să piardă controlul asupra anticipațiilor inflaționiste. Companiile chestionate de Institutul Național de Statistică (INS) au raportat în fiecare raport lunar asupra tendințelor activității economice din acest an intenții clare de creștere de prețuri, pe linie, în toate domeniile de activitate: industrie prelucrătoare, construcții și comerț cu amănuntul.