Foto: Wikipedia
Consiliul de decizie al Federal Reserve (Fed), cea mai importantă și puternică bancă centrală din lume, cu putere de emisie pe dolar, ar putea semnala la ședința sa de politică monetară de luna aceasta debutul ciclului de scădere a dobânzilor, în septembrie.
Anticipațiile pieței futures de dobânzi din Statele Unite au fluctuat masiv în acest an, după pivotarea spre relaxarea politicii monetare din decembrie 2023 a șefului Fed, Jerome Powell, iar la un moment dat, în debutul anului curent, au fost incluse în prețuri și 7 scăderi ale dobânzi pentru 2024. În prezent, piața anticipează între 2 și 3 scăderi de câte 0,25 puncte procentuale.
Pentru ședința Fed din septembrie, piața futures de dobânzi din SUA dă deja o șansă de peste 70% pentru o reducere a ratelor de dobândă la dolar, dar anticipațiile din această piață se schimbă foarte rapid în funcție de evoluția datelor economice și a celor privind dinamica ratei inflației.
Dacă până acum inflația s-a dovedit necooperantă, în special datorită unui puseu de creștere economică și inflație în primele 3 luni ale anului care a condus la precauție în conduita politicii monetare, acum balanța riscurilor a început să încline către o moderare în jos a nivelului dobânzilor.
Nu doar că inflația pe ultimele 3 luni a înregistrat un ritm extrem de lent (indicatorul favorit al Fed, PCE, are o rată anuală de 2,5%, cu moderare a presiunilor inflaționiste) ce semnalează o încetinire economică de la ritmul nominal de peste 5-6% din ultimii ani, dar riscul ca economia SUA să încetinească prea tare și să vireze în recesiune a început să devină mai evident.
Problema Fed este și una politică: chiar dacă balanța riscurilor s-a apropiat de echilibru, Fed nu pare să dorească să fie văzută ca jucând politic și oferind sprijin administrației Biden prin tăierea dobânzilor și stimularea economiei, fix înainte de alegerile din noiembrie. Cu toate că ce a făcut Fed începând cu decembrie 2023 a fost o mișcare de moderare a riscurilor la adresa economiei americane în anul electoral. Dar anumiți politicieni și comentatori republicani au început să comenteze tot mai des asupra influenței majore pe care o are Fed asupra economiei americane, riscul fiind atacarea independenței băncii centrale.
Ultima piesă din puzzle-ul scăderii dobânzilor va fi livrată pe 11 iulie
În decembrie 2023, declarațiile domnului Powell privind posibile scăderi de dobândă în 2024 au acționat ca un combustibil ce a produs în final de 2023 și început de 2024 un raliu bursier de 27% pentru indicele de referință din Statele Unite, S&P 500, care la rândul său a generat un imens efect de avuție și a reinflamat inflația.
În lipsa unor scăderi de dobândă în final de 2024 care să modereze nivelul dobânzilor și îl readucă în echilibru cu dinamica economie (dobânzile mari acționează ca o frână în economie), fereastra de oportunitate pentru scăderi de dobândă din partea Fed riscă să se închidă.
Un risc major la adresa inflației este politica economică post-alegeri, unde nu doar că ambii candidați la președinție nu par să ia în considerare niciun fel de austeritate care să reducă deficitul bugetar anual de 2-3 trilioane de dolari, puternic inflaționist, dar unul dintre candidați (Donald Trump) propune tarife vamale care ar funcționa ca un veritabil elixir stagflaționist.
În plus, pe lângă o politică protecționistă, o administrație Trump ar începe implementarea unei politici fiscale puternic expansioniste care să ofere un punct de pornire pentru ciclul electoral următor, în care Republicanii vor fi obligați să găsească un înlocuitor foarte apropiat de Trump din punctul de vedere al imaginii.
Toții dependenții de droguri monetare sunt rugați să apeleze la linia de urgență de la Fed
Probabilitatea unui semnal surpriză la ședința de politică monetară a Fed din 30-31 iulie a tot crescut pe măsură ce datele privind piața muncii au început să picteze o imagine de încetinire a economiei.
Ultima piesă de puzzle pentru o scădere de dobândă la ședința Fed din septembrie ar putea fi raportul lunar cu inflația de la statistica americană, care se va publica joi, 11 iulie. În prezent, Cleveland Fed, care are un indicator în timp real al dinamicii inflației, arată o dinamică de doar 0,08% în iunie pentru indicatorul favorit al Fed – headline PCE – și de 0,21% pentru inflația core PCE, niveluri lunare care ar ține ratele anuale la 2,5%, respectiv 2,6%.
De altfel, la conferința anuală a bancherilor centrali de la Sintra, Portugalia, ținută săptămâna trecută, șeful Fed a declarat că anticipează o revenire la ținta de 2% a inflației headline PCE abia spre finalul anului următor. Mai mult, domnul Powell a declarat că o inflație între 2,0% și 2,5%, de aici și la final de 2025, ar fi un “rezultat extraordinar”.
Revenirea în echilibru a balanței riscurilor la adresa inflației și economiei este arătată cel mai bine de faptul că numărul angajaților full-time din SUA a scăzut cu 1,6 milioane, în ultimele 12 luni (iunie 2024 vs iunie 2023), iar numărul angajaților part-time a crescut cu 1,8 milioane, în ultimele 12 luni. Dinamica este probabil explicată de numărul imigranților care au pătruns pe teritoriul Statelor Unite și au intrat pe piața muncii, căutând în mod special posturi part-time.
În plus, numărul locurilor de muncă nou create au fost revizuite negativ în fiecare lună din acest an de către statistica americană (111.000 doar în lunile mai și iunie), iar rata șomajului a tot crescut în acest an de la 3,5% la 4,1% în iunie, cel mai ridicat nivel din ultimii 3 ani.
Politica trumpistă va fi un elixir al stagflației, dacă tarifele vor deveni principalul instrument economic al SUA
Dacă luăm de bune propunerile economice ale candidatului Donald Trump, atunci vom avea o îndepărtare și mai mare de ortodoxia economică neoliberală a ultimilor 40-50 de ani, adăugată peste cea post-2016, care a pornit actuala mișcare economică Make America Great Again (MAGA), mișcare continuată la nivel de politici economice inclusiv de administrația Biden care nu a eliminat tarifele vamale anti-China impuse de predecesorul său.
Cert este că propunerile lui Trump sunt un veritabil elixir pentru stagflație (stagnare economică + inflație).
Recent, într-o vizită în Congresul american, Trump le-a propus susținătorilor săi înlocuirea tuturor impozitelor pe venit din America exclusiv cu bani ce ar putea intra în SUA din ridicarea unui „zid vamal”. Totul pentru a extinde dincolo de 2025 unele din eliminările de taxe decise în 2017, primul său an de mandat, măsuri care sunt programate să expire în final de 2025 și care ar acționa ca o nouă frână în dinamica economică.
Dacă Biden ar fi ales, unele măsuri probabil vor reintra în vigoare, în special taxe pe real-estate și pe venituri, destinate bogaților. Vorbim despre un impact adițional în deficite, pe 10 ani, ce s-ar ridica la 3,4 trilioane de dolari. Adăugând și zona corporațiilor, impactul ar fi de 4,6 trilioane de dolari pe încă 10 ani de la extindere.
Doar că Trump dorește finanțarea găurii prin tarife vamale. Iar tarifele nu doar încetinesc creșterea economică și lovesc în comerțul dintre țări (mereu apar măsuri de retorsiune și o încordare generală a condițiilor comerciale), dar împing în sus și inflația.
Notă:
În ultimele luni s-au întețit vocile acuzatoare care speculează că indicii care cuantifică creșterile prețurilor de consum (IPC) nu calculează întregul spectru al inflației. Într-adevăr, există cazuri unde anumite prețuri sau plăți sunt pur și simplu excluse din calculul indicilor prețurilor de consum, iar aici vorbim de efecte importante asupra bunăstării unei gospodării.
Un exemplu sunt ratele bancare lunare, influențate puternic de creșterea dobânzilor din ultimii ani. Cel puțin în SUA, înainte de 1983, ratele pentru creditele imobiliare erau incluse în IPC. La fel, costurile cu creditele auto au fost excluse din calcului IPC din America în 1998.