Sursa foto: Inquam Photos / Octav Ganea
După întreaga butaforie politică din 2021 și 2022 cu renegocierea PNRR și scoaterea celebrului plafon de 9,4% din PIB aferent cheltuielilor cu pensiile, Guvernul Ciolacu reintroduce acum plafoane pentru cheltuielile cu salariile bugetarilor, pensii și alte cheltuieli de natura asistenței sociale pentru următorii 7 ani. Planul pe 7 ani pentru ajustarea deficitului bugetar introduce anumite limite bugetare exprimate ca procent din PIB pentru aceste categorii de cheltuieli, cele mai mari ale bugetului de stat.
- 8 din 10 lei intrați la buget sub formă de venituri fiscale se duc deja pe salariile din sectorul public, pensii și alte cheltuieli de natura asistenței sociale, ceea ce complică consolidarea fiscal-bugetară.
România este în procedură de deficit excesiv încă din martie 2020, după ce deficitul bugetar pe 2019 a fost împins la 4,3% din PIB. În martie 2020, țara noastră s-a angajat să aibă deficit de sub 3% din PIB la final de 2024. Din cauza populismului și a ieșirii de sub control a cheltuielilor bugetare, ne îndreptăm defapt în 2024 către un deficit bugetar istoric pentru o perioadă fără criză economică, respectiv un deficit de 8% din PIB, care ne obligă să convenim un nou acord de revenire în regulile europene.
- Citește aici despre cine a îndatorat România și cum a ajuns țara noastră să împrumute o sumă record pentru acoperirea necesităților bugetare.
Așa-numitul plan fiscal structural pe termen mediu (2025-2031), pe care România l-a trimis Comisiei Europene, vizează reducerea deficitului bugetar printr-o reformă fiscală cu impact moderat asupra veniturilor bugetare (+1,1% din PIB din majorări de taxe), eficientizarea administrației fiscale (+0,5 din PIB venituri bugetare) și prin reducerea cheltuielilor statului cu 6% din PIB până în 2031, de la 41,9% în 2024 la 35,9% în 2031. Această reducere se bazează pe o ținere sub control a ritmului cu care cresc cheltuielile bugetare în următorii 7 ani. Pentru asta, planul trimis Comisiei conține o serie de ținte-limită pentru cheltuieli.
Vizate în special aici sunt cheltuielile cu salariile bugetarilor, exprimate ca procent din PIB, care ar urma să scadă de la o pondere de 9,3% din PIB în 2024 la 8,3% în 2031, precum și cheltuielile cu pensiile și alte beneficii de natura asistenței sociale. Acestea din urmă ar trebui să scadă de la o pondere de 12,7% din PIB în 2025 la 10,7% în 2031. Vorbim nu doar despre cheltuielile cu pensiile, ci despre o limită pentru toate cheltuielile cu asistența socială, din care mare parte sunt, într-adevăr, pensii.
Pentru fiecare an până în 2031 există însă alte ținte care nu pot fi, în teorie, depășite.
- O referire directă apare în documentul Ministerului Finanțelor: „Reforma sistemului de salarizare în sectorul public va avea în vedere încadrarea în plafoanele de cheltuieli de personal avute în vedere la stabilirea traiectoriei de ajustare a deficitului bugetar pentru perioada de prognoză 2025-2031”
- Totodată, la pagina 26 din documentul MF, aceste plafoane apar cu titulatura de „limite” de cheltuieli: „Creșterile salariale determinate de aplicarea legii salarizării unice se vor implementa în funcție de traiectoria de ajustare a deficitului bugetar și în limita cheltuielilor de personal prevăzute în planul bugetar-structural”
- Amintim că veniturile bugetare extraordinare obținute din inflația galopantă a anilor 2021-2022 au fost cheltuite în totalitate de guvernele anterioare, în ciuda faptului că România se angajase deja să facă o consolidare fiscală-bugetară până la final de 2024.
Aceste plafoane exprimate ca procente din PIB sunt parte din așa-numita traiectorie de ajustare a cheltuielilor nete. Conform recomandării Comisiei Europene din iunie 2024, România trebuie să limiteze creșterea cheltuielilor primare nete la o rată compatibilă cu reducerea deficitului public către valoarea de 3% din PIB.
Această componentă de control cu traiectorie a cheltuielilor nete înseamnă oricum o plafonare a cheltuielilor bugetare, pe orizontul planului, din moment ce România se angajează să respecte o anumită traiectorie. Această traiectorie se bazează pe un scenariu macroeconomic de bază, care este însă doar pe hârtie și supus acțiunii diferitelor șocuri externe sau evoluții interne.
În noul cadru fiscal-bugetar al UE există prin urmare atât o clauză derogatorie generală (în cazul unei recesiuni economice grave în zona euro sau în UE), cât și o clauză derogatorie națională (în cazul în care există circumstanțe excepționale, aflate în afara controlului statului membru, care au un impact major asupra finanțelor publice).
Vorbim practic despre un plan fiscal cu aplicare îndelungată în timp, cu o traiectorie strictă a cheltuielilor primare nete și cu un cont de control pentru consemnarea derapajelor și abaterilor de la traiectorie. Pe lângă această traiectorie a cheltuielilor nete vorbim și despre o serie de ipoteze economice pe care se bazează traiectoria cheltuielilor și o listă de măsuri bugetar-structurale planificate pentru ajungerea la sub 3% din PIB.
În cazul unor șocuri economice și activării uneia dintre clauzele derogatorii, Consiliul UE stabilește o perioadă limită de un an, care poate fi prelungită de mai multe ori, în care statele membre se pot abate de la traiectoria cheltuielilor nete. În această perioadă, în așa-numitul cont de control nu vor fi înregistrate abateri.
La baza proiectării cheltuielilor bugetare pentru perioada 2025-2031, prima ipoteză din documentul Finanțelor este: „Reducerea graduală ca procent în PIB a cheltuielilor de personal de la nivelul de 9,3% din PIB în anul 2025 la 8,3% din PIB în anul 2031, acest lucru fiind posibil printr-o puternică moderare a creșterii cheltuielilor de personal fără a depăși limitele de cheltuieli de personal care sunt prevăzute în plan pentru perioada de prognoză 2025-2031 precum și cu respectarea legislației privind responsabilitatea fiscal-bugetară, introducerea indicatorilor de performanță în domeniul salarizării, normativelor de cheltuieli, dar și prin restructurarea sistemului de facilități acordate anumitor categorii de personal din sectorul public. Această moderare a creșterii cheltuielilor de personal este necesară ca urmare a creșterilor salariale care au fost acordate în sectorul public în anul 2024”.
Cum funcționează noua arhitectură de reguli fiscal-bugetare UE
Noul cadru de guvernanță economică al UE, aprobat în 29 aprilie 2024, păstrează ca referințe principale cele două reguli propuse în Tratatul de la Maastricht: un deficit bugetar mai mic de 3% din PIB și o datorie publică sub 60% din PIB. În scopul simplificării regulilor și al creșterii transparenței, noul cadru propune un indicator operațional unic – traiectoria cheltuielilor nete – care să asigure menținerea celor două referințe în limite.
- Cheltuielile nete sunt definite ca fiind cheltuielile publice din care sunt excluse cheltuielile cu dobânzile, măsurile discreționare privind veniturile, cheltuielile aferente programelor UE care sunt acoperite integral de venituri din fondurile UE, cheltuielile naționale cu cofinanțarea programelor finanțate de UE, elementele ciclice ale cheltuielilor cu indemnizațiile de șomaj, măsurile cu caracter excepțional, precum și alte măsuri temporare.
Pe baza traiectoriei cheltuielilor nete, fiecare stat membru își asumă un plan bugetar-structural pe termen mediu care include reforme și investiții și promovează o politică fiscală solidă.
După cum arată Consiliul Fiscal, în fiecare an, statele membre prezintă Comisiei Europene un raport privind progresele înregistrate în aplicarea planurilor bugetar-structurale. Comisia monitorizează progresele înregistrate de fiecare stat membru și, mai ales, respectarea traiectoriei cheltuielilor nete și a reformelor și investițiilor care stau la baza prelungirii perioadei de ajustare de la 4 la 7 ani.
În acest scop, Comisia creează un cont de control în care vor fi evidențiate abaterile cumulate de la traiectorie: pe debit vor fi înregistrate abaterile de cheltuieli care sunt peste traiectorie, iar pe credit, abaterile de cheltuieli care sunt sub traiectorie.