Sursa foto: Pexels
Din 10 lei intrați la buget, sub formă de venituri fiscale și contribuții de asigurări, mai bine de 8 lei s-au dus pe salariile din sectorul public, pensii și alte beneficii sociale. Este o statistică simplă valabilă pentru primele șase luni din acest an care arată gradul de rigiditate al cheltuielilor statului. Problema este totuși cumva una ascunsă, pentru că ea nu stă neapărat în nivelul absolut al acestor categorii de cheltuieli, ci în nivelul scăzut al veniturilor fiscale.
Execuția bugetară pe primele 6 luni ale acestui an arată un deficit bugetar de 3,6% din PIB (cu aproape 1,3 puncte procentuale mai mare față de aceeași perioadă a lui 2023). Adică deși veniturile bugetare au evoluat peste așteptări (+13,5% față de primele 6 luni din 2023) și ANAF a colectat cu câteva miliarde de lei peste program (ceea ce arată că economia și mai ales consumul au mers bine până acum), ritmul de creștere al cheltuielilor bugetare, într-un an electoral cu toate rundele de alegeri, a fost și mai alert (+21,2%, față de doar +10% în bugetul de stat de la început de an).
În plus, cheltuielile cu pensiile și cele cu salariile din sectorul public vor fi deveni și mai mari din septembrie, ca urmare a aplicării noii legi a pensiilor (recalcularea pensiilor) și intrarea în plată a celei de-a doua parte a măririi de salarii de 10% decisă în mai. Din nou, problema nu stă neapărat în dimensiunea acestor cheltuieli raportat la PIB, unde România este pe locurile mai din urmă în UE, ci raportat la veniturile fiscale plus cele din contribuții de asigurări.
Practic, Guvernul dorește să aibă salarii publice, pensii și beneficii sociale apropiate de nivelul Europei de Vest, cu venituri bugetare și taxare sub Bulgaria sau de nivelul unor paradisuri fiscale. În 2023, România a avut venituri fiscale (impozite + contribuțiile de asigurări) de 26,6% din PIB, pe penultimul loc în UE, în timp ce media UE este cu 10 puncte procentuale peste (36,8%). Nivelul veniturilor fiscale s-a diminuat de la 27,2% din PIB în 2022.
În ceea ce privește nivelul veniturilor bugetare totale ca pondere în PIB, inclusiv acestea au fost în 2023 cu mult sub media europeană: 33,6% față de 43,3% (cu 9,7 puncte procentuale mai mici). La fel, doar Malta și Irlanda au un nivel mai mic al ponderii în PIB a veniturilor bugetare.
Potrivit datelor din raportul anual al Consiliului Fiscal, ponderea veniturilor fiscale în PIB înregistrată de România în anul 2023 este semnificativ sub cea a altor țări cu economii similare. Vorbim despre Slovenia (37,2%), Polonia (35,7%), Cehia (35,5%) și Ungaria (35,0%).
Mai mult, în România, ponderea veniturilor fiscale în PIB este în scădere, în timp ce în țările menționate tendința este de creștere. Comparativ cu Bulgaria, ponderea în PIB a veniturilor bugetare este mai mică cu 4,3 puncte procentuale, iar cea a veniturilor fiscale, cu 3,1 puncte procentuale.
Conform Consiliului Fiscal, această evoluție nefavorabilă este atât efectul unei administrații fiscale ineficiente, cât și al relaxării fiscale succesive, începând cu anul 2012, în special în sfera impozitării veniturilor din capital, a impozitării veniturilor gospodăriilor, dar și a cotei de TVA.
În același timp, ponderea contribuțiilor de asigurări sociale în veniturile fiscale a atins un nivel de 40,6%, mult mai mare comparativ cu media UE, care este la 34,7%. Pe baza acestui indicator, România se situează pe locul 5 în UE (față de locul 6 în 2022), după Cehia (44,9%), Slovenia (43,4%), Slovacia (43,4%) și Germania (42,7%).
Consiliul Fiscal arată în raportul său anual că structura veniturilor bugetare în România este orientată preponderent spre impozite indirecte și contribuții de asigurări sociale – însumate acestea reprezintă 80,4% din veniturile fiscale, locul 1 în UE, cu 13,4 puncte procentuale peste media UE. Instituția macroprudențială mai arată că, spre deosebire de România, la nivel european se manifestă o tendința de echilibrare între ponderile impozitelor directe, indirecte și ale contribuțiilor de asigurări sociale la constituirea veniturilor fiscale – respectiv o medie UE de 33%, 32,3% și 34,7%.
CF pune nivelul redus al veniturilor fiscale din România, comparativ cu economii similare din UE, pe seama următorilor factori: (1) grad scăzut de colectare; (2) exceptări și scutiri ce diminuează baza impozabilă și regimuri preferențiale în anumite sectoare de activitate/categorii de contribuabili; (3) cote de impozitare în unele cazuri sub cele din UE.
Cheltuielile cu dobânzile ale Guvernului aproape că depășesc valoarea proiectelor de investiții realizate exclusiv cu fonduri naționale
Din aceste decizii de politică fiscală reiese și deficitul bugetar al României, care în acest an se va duce cel mai probabil spre 7% din PIB, aproape de 120 de miliarde de lei. De altfel, România nu a înregistrat niciodată surplus bugetar în ultimii 20 de ani, iar în ultimii ani am avut deficite de peste 6% din PIB, care au împins datoria publică la 52,5% din PIB, cel mai recent. Din faptul că deficitele s-au tot adunat în ultimii ani, sumele de plătit în acest an ca scadențe în contul datoriei publice sau dobânzi au ajuns la aproximativ 130 de miliarde de lei.
Mai mult, cheltuielile cu dobânzile pe tot anul se vor ridica undeva la circa 35 miliarde de lei (2,1% din PIB), conform estimărilor Ministerului de Finanțe, ceea ce le face a 5-a categorie de cheltuieli ca dimensiune în buget, dar foarte aproape de locul 4, pe care se află proiectele de investiții finanțate exclusiv din fonduri bugetare naționale, care ar trebui să se ridice în acest an la 39 miliarde de lei.
Reducerea deficitului bugetar exclusiv prin tăierea cheltuielilor statului este foarte dificilă, deoarece mare parte din cheltuieli sunt cheltuieli permanente (salarii, pensii)
Structura cheltuielilor bugetare în România este caracterizată de această preponderență a cheltuielilor cu salariile și cu asistența socială (pensii și alte beneficii sociale). În anul 2023, cheltuielile de personal și asistență socială au echivalat cu 84,6% din veniturile fiscale (258,5 miliarde de lei. + contribuții de asigurări de 161,6 miliarde de lei).
Deși importanța acestora s-a redus semnificativ între anii 2011-2015, ca urmare a procesului de consolidare fiscală post-criză și a angajamentelor externe, în perioada 2016-2020 tendința s-a inversat și s-a revenit la nivelurile din 2009 și 2010, ani de criză și recesiune în care Guvernul României a tăiat salariile bugetarilor (vezi primul grafic).
După cum arată Consiliul Fiscal al României, în perioada 2016-2020, politica fiscală expansionistă a condus la creșterea ponderilor medii ale celor două categorii de cheltuieli în veniturile bugetare totale față de perioada de consolidare fiscală (cu 10,4 puncte procentuale în cazul cheltuielilor cu salariile și cu 2,5 puncte procentuale în cazul cheltuielilor cu asistența socială), evoluție care a anulat efectul ajustărilor din perioada 2011-2015.
Vârful a fost atins în 2020, când cheltuielile de personal și asistență socială au echivalat cu 95,3% din veniturile fiscale (inclusiv contribuții de asigurări), respectiv 25,6% din PIB.
De notat că doar pensiile speciale, pe tot anul, sunt estimate a se ridica undeva la peste 16 miliarde de lei, sau 1% din PIB.
Care e nivelul pensiilor, în România. Marii beneficiari sunt pensionarii MApn, MAI, SRI, care între 2010 și 2023 au înregistrat o creștere de 187%
Conform raportărilor INS și datelor agregate de Consiliul Fiscal, în anul 2023, pensia medie lunară a fost de 2.113 lei, în creștere cu 13,9% față de anul precedent, pe fondul majorării punctului de pensie cu 12,5%, de la 1.586 lei în ianuarie 2022, la 1.785 lei în ianuarie 2023.
Pensiile plătite din bugetul de asigurări sociale s-au situat la un nivel mediu de 2.006 lei, iar cele corespunzătoare pensionarilor agricultori au fost în medie de 804 lei.
Totodată, pensiile acordate militarilor au atins un nivel mediu lunar de 5.626 lei, în creștere cu 739 lei (15,1%) față de anul 2022.
În intervalul 2010-2023, pensia medie lunară corespunzătoare beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională a înregistrat o creștere de aproximativ 187%.
În aceeași perioadă, pensia medie lunară a beneficiarilor de pensie de la bugetul asigurărilor sociale de stat a crescut cu circa 172%.
Ce înseamnă planul de aducere a deficitului bugetar la 3% în următorii 7 ani, pe care îl vrea Guvernul
Până la 20 septembrie 2024, Guvernul României trebuie să gândească și să trimită către Comisia Europeană un plan de reducere a deficitului bugetar, adică a sumelor pe care România le împrumută în fiecare an (undeva spre 15% din PIB în acest an), din piețele internațională și internă, pentru a-și acoperi cheltuielile pe care vrea să le facă.
Împrumuturile se fac, bineînțeles, pentru că veniturile bugetare, adică putința economiei și nivelul taxării, nu aduce destui lei la buget care să acopere dorințele și promisiunile politicienilor.
Acest plan bugetar-structural pe termen mediu, cum este intitulat, trebuie să asigure, pe următorii 4 sau 7 ani, o traiectorie de referință a cheltuielilor bugetare (nete) și o serie de angajamente fiscale, reforme și investiții pe care Guvernul vrea să le facă. Această opțiune, cu reducere a deficitului în 7 ani (-0,7% din PIB în fiecare an din cei 7), spre care Guvernul României optează, este opțiunea nouă din cadrul de reglementare european pentru statele care își asumă să facă și mai multe reforme și investiții.
Ideea este ca datoria publică (52,5% din PIB în România) să rămână sub 60% din PIB pe termen mediu și ca deficitul bugetar să scadă sub 3% pe perioada asumată și să rămână acolo.
Planul acesta include în mod obligatoriu: traiectoria cheltuielilor nete, ipotezele macroeconomice de la baza acesteia și măsurile bugetare planificate, modul în care statul membru va asigura realizarea reformelor și investițiilor, acțiunile întreprinse pentru a da curs recomandărilor Comisiei, reformele și investițiile asumate pentru prelungirea perioadei de ajustare la șapte ani, precum și impactul reformelor și investițiilor deja realizate asupra veniturilor și cheltuielilor bugetare.
Comisia Europeană monitorizează respectarea traiectoriei cheltuielilor și a reformelor și investițiilor, iar abaterile de la traiectorie vor fi evidențiate într-un cont de control: pe debit vor fi înregistrate abaterile de cheltuieli care sunt peste traiectorie, iar pe credit, abaterile de cheltuieli care sunt sub traiectorie.
Conform Consiliului Fiscal, reducerea deficitului bugetar structural al României necesită creșterea nivelului veniturilor fiscale, precum și prudență în ceea ce privește creșterea cheltuielilor permanente.