Avem tendința de a ne gândi la cloud ca la ceva invizibil – plutind deasupra noastră în eterul digital, dar realitatea este foarte fizică: cloud-ul “trăiește” în peste 10 000 de centre de date din întreaga lume, majoritatea fiind situate în SUA, urmate de Marea Britanie și Germania, arată un reportaj BBC, care menționează că, o dată cu înmulțirea acestor centre, cresc și plângerile din partea locuitorilor din apropiere.
Urmărește mai jos producțiile video ale Economedia:
- articolul continuă mai jos -
Având în vedere că inteligența artificială conduce acum la o creștere a activității online, numărul acestora crește rapid. Și odată cu acestea, tot mai multe plângeri din partea locuitorilor din apropiere.
Boom-ul din SUA este contestat de o creștere a activismului local – cu proiecte în valoare de 64 de miliarde de dolari (47 de miliarde de lire sterline) întârziate sau blocate la nivel național, potrivit unui raport al grupului de presiune Data Center Watch.
Iar îngrijorările nu se referă doar la construcții. Este vorba și despre utilizarea apei. Pentru a menține serverele reci este nevoie de multă apă.
“Acestea sunt procesoare foarte fierbinți”, a declarat Mark Mills de la National Center for Energy Analytics în fața Congresului în aprilie. “Este nevoie de multă apă pentru a le răci”.
Multe centre utilizează sisteme de răcire prin evaporare, în care apa absoarbe căldura și se evaporă – similar cu modul în care transpirația elimină căldura din corpul nostru. În zilele caniculare, o singură instalație poate utiliza milioane de galoane.
Un studiu estimează că centrele de date bazate pe IA ar putea consuma 1,7 trilioane de galoane de apă la nivel global până în 2027.
Puține locuri ilustrează această tensiune mai clar decât Georgia – una dintre piețele centrelor de date cu cea mai rapidă creștere din SUA.
Clima sa umedă oferă o sursă naturală și mai rentabilă de apă pentru răcirea centrelor de date, ceea ce o face atractivă pentru dezvoltatorii.
Profesorul Rajiv Garg predă cloud computing la Universitatea Emory din Atlanta. El spune că aceste centre de date nu vor dispărea – în realitate, ele devin coloana vertebrală a vieții moderne.
„Nu există cale de întoarcere”, spune profesorul Garg, citat de BBC.
Dar există o cale de urmat. Cheia, susține el, este gândirea pe termen lung: sisteme de răcire mai inteligente, colectarea apei de ploaie și o infrastructură mai eficientă.
Pe termen scurt, centrele de date vor crea „o presiune uriașă”, admite el. Dar industria începe să se orienteze către sustenabilitate.
Și totuși, aceasta nu este o consolare pentru proprietarii de case precum Beverly Morris – blocați între visul de ieri și infrastructura de mâine.
Centrele de date au devenit mai mult decât o simplă tendință a industriei – ele fac acum parte din politica națională. Recent, președintele Donald Trump a promis să construiască cel mai mare proiect de infrastructură în domeniul IA din istorie, numindu-l „un viitor alimentat de datele americane”.
Înapoi în Georgia, soarele bate prin umezeala densă – un memento al motivului pentru care statul este atât de atractiv pentru dezvoltatorii de centre de date.
Pentru localnici, viitorul tehnologiei este deja aici. Și este zgomotos, însetat și uneori greu să trăiești alături de el.
Pe măsură ce inteligența artificială se dezvoltă, provocarea este clară: cum să alimentăm lumea digitală de mâine fără a consuma cea mai de bază resursă – apa.
Viața lângă un centru de date din SUA
BBC redă povestea lui Beverly Morris, care s-a pensionat în 2016, crezând că și-a găsit casa visurilor ei – o porțiune liniștită din Georgia rurală, înconjurată de copaci și liniște.
Astăzi, nu este deloc așa.
La doar 400 de metri (366 m) de veranda casei sale din Mansfield, Georgia, se află o clădire mare, fără ferestre, plină de servere, cabluri și lumini intermitente.
Este un centru de date – unul dintre multele care apar în micile orașe americane și în întreaga lume, pentru a alimenta totul, de la serviciile bancare online la instrumente de inteligență artificială precum ChatGPT.
„Nu pot trăi în casa mea cu jumătate din casă funcțională și fără apă”, spune Morris. „Nu pot bea apă”.
Ea crede că construcția centrului, care este deținut de Meta (compania mamă a Facebook), i-a perturbat puțul privat, provocând o acumulare excesivă de sedimente. Dna Morris transportă acum apă în găleți pentru a trage apa la toaletă.
Ea spune că a trebuit să repare instalațiile sanitare din bucătăria sa pentru a restabili presiunea apei. Dar apa care iese de la robinet are încă reziduuri.
„Mi-e teamă să beau apă, dar încă gătesc cu ea și mă spăl pe dinți cu ea”, spune Morris. “Sunt îngrijorat de asta? Da”.
Cu toate acestea, Meta spune că cele două nu au legătură.
Într-o declarație pentru BBC, Meta a spus că „a fi un bun vecin este o prioritate”.
Compania a comandat un studiu independent al apelor subterane pentru a investiga îngrijorările lui Morris. Potrivit raportului, funcționarea centrului său de date „nu a afectat în mod negativ condițiile apelor subterane din zonă”.