sursa foto: Pexels
Verdeață, liniște și servicii gratuite de îngrijire a copiilor: Weslawa Göller și fiica ei de doi ani descoperă Guben, un orășel din estul Germaniei care încearcă să atragă noi locuitori pentru a combate depopularea.
Urmărește mai jos producțiile video ale Economedia:
- articolul continuă mai jos -
Așezată la o masă pe terasa unei cafenele, această educatoare stă de vorbă cu alte câteva persoane care, la fel ca ea, au venit să testeze viața de zi cu zi în orașul vecin cu Polonia, poate cu scopul de a se stabili acolo.
„Copacii bătrâni ca mine sunt greu de smuls din rădăcini, dar s-ar putea să mă hotărăsc să mă mut aici”, zâmbește poloneza de cincizeci de ani, ținându-și fiica sub observație.
În timpul verii, 16 persoane curioase au venit la Guben pentru o chirie de 100 de euro pe săptămână pentru a descoperi viața, serviciile și, de ce nu, pentru a fi convinse să se mute într-una dintre numeroasele locuințe goale, pentru 5 până la 7 euro pe m2.
Aici, o agenție de turism, autoritățile locale și companii imobiliare lucrează împreună pentru a repopula orașul, care s-a micșorat de la aproximativ 31.000 de locuitori în 1990 la 16.000 în prezent.
Inițiativa nu este izolată într-o regiune devastată de criza economică și socială care a urmat reunificării Germaniei în 1991. O retrogradare care, ca și în alte părți ale țării, a alimentat popularitatea partidului de extremă dreapta AfD.
În timp ce orașele mari – Leipzig, Dresda sau Berlin – se dezvoltă, municipalitățile mai mici sunt martorii plecării tinerilor și femeilor și asistă la o creștere a vârstei medii, explică Tim Leibert, cercetător la Institutul de Geografie Leibniz, potrivit căruia această îmbătrânire este „o bombă pentru economia germană”.
Germania de Est ar putea pierde între 8 și 16% din populație în următorii 20 de ani, potrivit institutului de statistică Destatis.
„Guben – un oraș unde oamenii rămân” – sloganul municipal gravat pe un perete al gării contrastează cu culoarele goale și spațiile publicitare goale. „De când am ajuns, simt că nu am întâlnit pe nimeni”, oftează Weslawa Göller, venită din Mainz, o municipalitate vestică cu 215.000 de locuitori.
„Dar există verdeață, pace și liniște”, continuă ea. „Aș putea lucra cu ușurință și ca educatoare aici”, adaugă femeia care ar beneficia și de creșă gratuită pentru fiica ei.
O altă motivație: locuința. Dacă la Berlin găsirea unui apartament la un preț rezonabil este o adevărată luptă, în Guben nu este nicio problemă. Anika Franze, în vârstă de 38 de ani, a renunțat la „petrecerile berlineze” pentru a se muta aici anul trecut.
Acum lucrează pentru inițiativă, încercând să-i convingă pe alții să migreze în orașul ei adoptiv.
Pentru ea, a fost esențial faptul că a putut testa viața în Guben timp de câteva săptămâni înainte de mutare. „Să nu fii nevoit să decizi imediat dacă te muți este un concept foarte modern, cam ca un drept de întoarcere de 30 de zile”, explică această fostă asistentă socială.
Și există locuri de muncă în meșteșuguri, industrie și sănătate, se laudă Kerstin Geilich, în vârstă de 61 de ani, șefa proiectului de repopulare a orașului Guben, menționând că fabricile s-au reinstalat în regiune.
Născută aici, Kerstin Geilich povestește trauma pe care a trăit-o în anii 1990, când economia Germaniei de Est s-a prăbușit.
Potrivit ei, vremurile s-au schimbat, dar prejudecățile rămân greu de depășit: „Este greu să-i faci pe oameni să înțeleagă că astăzi poți găsi un loc de muncă bun aici”.
La treizeci de kilometri mai la nord, Eisenhüttenstadt a lansat un program similar în această vară pentru a depăși „drama anilor 1990”, după cum a spus primarul Frank Balzer.
Fostul Stalinstadt, construit în întregime în 1950 pentru industria siderurgică, și-a pierdut jumătate din populație de la reunificare, iar furnalele sale istorice, preluate de Arcelor Mittal, funcționează cu de patru ori mai puțin personal.
„Trebuie să-i dau o șansă acestui loc”, insistă Melanie Henninger, candidată la mutarea înapoi în Brandenburgul natal.
„Aș dori să contribui la societatea de aici, de exemplu prin instruirea persoanelor în vârstă în domeniul tehnologiei digitale”, spune această consultantă IT care locuiește în orașul Bremen, din nordul țării. Cât despre popularitatea extremei drepte în regiune, ea „încearcă să nu aibă prejudecăți”.
