Acum o săptămână, prin România tranzitau către Ungaria 7-7,2 milioane de metri cubi de gaze zilnic, la capacitatea maximă a interconectorului Arad-Szeged. Aceste cantități reprezentau în mare parte gazele rusești de care Ungaria este dependentă în asigurarea consumului intern, ce vin prin Turcia, Bulgaria și pe la noi. Spunem “în mare parte”, pentru că pe conductă ar mai putea fi și mici cantități de gaze turcești, Ungaria fiind sub un acord multianual cu turcii pentru livrarea a circa 200 de milioane de metri cubi anual, parte pe la noi și parte prin Serbia. Budapesta își aduce gazele pe o singură rută, Turcia-Bulgaria, dar care se bifurcă către România și către Serbia.
Urmărește mai jos producțiile video ale Economedia:
- articolul continuă mai jos -
De joi, însă, tranzitul de gaze aproape că s-a înjumătățit brusc, aproape la jumătate, de la 7,2 milioane metri cubi la 3,8 milioane metri cubi, în condițiile în care linepack-ul Transgaz arată că importurile noastre rămân constante – 13 milioane de metri cubi, exporturile de gaze către Republica Moldova rămân și ele constante – 2,9 milioane metri cubi.
Principala schimbare în Sistemul Național de Transport Gaze este aceasta: înjumătățirea tranzitului către Ungaria. Ar mai fi și reducerea injecției în depozitele subterane – doar 4 milioane de metri cubi, dar aceasta se explică prin faptul că sunt aproape pline (95% grad de umplere). Faptul că importul se menține constant, deși tranzitul către Ungaria s-a înjumătățit, se poate explica prin faptul că avem un consum mai ridicat ca săptămânile trecute pentru că vremea s-a răcit brusc.
Faptul că tranzitul de gaze s-a înjumătășit ar putea avea legătură cu situația Ungariei, care se află între ciocan și nicovală cu importul de gaze. Total dependentă de gazele rusești, Ungaria este mereu criticată de UE și, mai nou, de America, care cer renunțarea la gazul rusesc. Ungaria, prin vocile prim-ministrului Viktor Orban și a ministrului de Externe, Peter Szijarto, au anunțat că, în ciuda presiunilor, Ungaria nu poate renunța la petrolul și gazele rusești, pentru că nu are o alternativă reală la aceste produse. Totuși, faptul că vecinii au început să aducă mai puține gaze pe la noi ar putea avea legătură cu presiunile externe, pentru că reducerea importului de gaze rusești nu se poate justifica prin umplerea depozitelor. Ungurii, față de noi, au un grad de umplere de doar 72%, în timp ce noi aproape le-am umplut.
Ar mai fi o posibilitate: faptul că și-au redirecționt prin Serbia mare parte a importurilor. Sârbii, fiind în afara UE, ar putea să fie mai reticenți la presiunile Bruxelles-ului cu privire la gazele de la Gazprom.
În ceea ce privește producția internă din România, aceasta rămâne constantă – în jurul a 24 de milioane de metri cubi.
În perspectiva sezonului rece, care începe oficial în 1 noiembrie, România se bazează în acoperirea consumului pe producția curentă, pe extracția din depozite și pe importuri. De obicei, proporția este cam 40 – 40-20%. În cazul unor episoade geroase, importul poate acoperi mai mult din consum, până la 30%.