Fluxul de gaze dinspre România spre Ungaria a încetat de tot. Ieri, atrăgeam atenția că el se tot micșorează și intuiam că ar fi posibil ca el să se stopeze, lucru care s-a întâmplat azi. Zero metri cubi mai trec în țara vecină pe gazoductul Arad-Szeged, de unde, săptămâna trecută, „țeava” era plină la capacitatea ei maximă – 7,2 milioane metri cubi.
Urmărește mai jos producțiile video ale Economedia:
- articolul continuă mai jos -
Aceste gaze sunt din cele pe care Ungaria le aduce din Turcia, via Bulgaria și România, ele având în cea mai mare parte proveniență rusească. Ungaria, total depedentă de importul de gaze rusești, folosește România și Serbia ca să aducă gaze via Turcia și Bulgaria. Țara nu are o altă soluție pentru a se alimenta cu gaze, deși UE și SUA le cer să renunțe la cele rusești.
Oficial, ungurii, dar și slovacii, spun că nu pot renunța la petrolul și gazele rusești, neavând alternativă la ele, mai ales că cele două țări sunt continentale, nu au ieșire la nicio mare, ca să poată aduce pe apă petroliere sau metaniere.
Totuși, vedeam cum fluxul pe la noi tot scădea. „Atât notifică ei”, spunea laconic, zilele trecute, Ion Sterian, directorul Transgaz, operatorul Sistemului Național de Transport din România, responsabil și cu activitatea de tranzit al fluxurilor internaționale de gaze pe la noi prin țară. Acum, Sterian vine cu explicații suplimentare, din care aflăm că la mijloc ar fi speculații de piață ai traderilor din Ungaria și Bulgaria. Practic, ungurii aleg să aducă gaze pe ruta cea mai avantajoasă, care acum nu mai este România, cel puțin pentru moment. De asemenea, tot ungurii încearcă să reducă dependența de gazele rusești, prin orientarea către alte surse.
Exact cum intuiam, din decizia ungurilor de a stopa termporar importuri via România se poate trage concluzia că ei au găsit altă soluție pentru a aduce gaze – poate au transferat mare parte din fluxuri prin Serbia, care nu este țară UE, deci, teoretic, are o mai mare larghețe în a se supune sancțiunilor cerute de Bruxelles vizavi de hidrocarburile Rusiei – , fie aduc unele cantități prin alte gazoducte, care pornesc de la Mediterană (unde descarcă metanierele), fie nu mai au un necesar așa mare. Ultima variantă este mai puțin probabilă, mai ales pe fondul răcirii vremii, dar și pentru că sunt încă departe de a-și fi umplut depozitele subterane – 74% grad de umplere, în timp ce noi am trecut de 95%.
În ceea ce privește producția internă din România, aceasta rămâne constantă – în jurul a 24 de milioane de metri cubi. Importurile noastre via Bulgaria, prin punctul de intrare Negru Vodă, rămân și ele constante, la 13 milioane metri cubi. Constant este și exportul nostru în Republica Moldova – în jurul a 3 milioane metri cubi.
În perspectiva sezonului rece, care începe oficial în 1 noiembrie, România se bazează în acoperirea consumului pe producția curentă, pe extracția din depozite și pe importuri. De obicei, proporția este cam 40 – 40 – 20%. În cazul unor episoade geroase, importul poate acoperi mai mult din consum, până la 30%.