În România, legea face o diferență, spre deosebire de alte state europene, între parteneriatul public-privat (PPP) și concesiune, iar acest lucru ar putea exclude de la calificarea ca PPP anumite proiecte care pot fi de succes sau duce la imposibilitatea concesiunilor de a accesa anumite facilități de finanțare, potrivit avocaților cu care a discutat G4Media.
Urmărește mai jos producțiile video ale Economedia:
- articolul continuă mai jos -
În practica internațională, concesiunea este considerată o formă de PPP. În România, însă, legea le-a separat strict pe baza unei reguli: dacă mai mult de jumătate din veniturile firmei private vin de la stat sau de la autoritate, avem de-a face cu PPP. Altfel, dacă veniturile vin de la utilizatori, avem de-a face cu concesiune.
Mai simplu, în România PPP presupune finanțare și plăți publice pe durata proiectului, în timp ce concesiunea înseamnă exploatare cu risc asumat de partenerul privat, cu venituri din utilizatori.
Această clasificare strictă în România îngustează nejustificat conceptul de PPP. „Această delimitare conceptuală – faţă de sursa veniturilor – ar putea exclude artificial de la calificarea ca proiect tip PPP anumite categorii de proiecte care constituie exemple internaţionale de succes în materia PPP: proiecte de infrastructură aeroportuară, portuară, noduri de transport intermodal, proiecte în energie, dar și proiecte sociale – cum ar fi săli de spectacol, stadioane, baze sportive etc.”, a declarat Ramona Pentilescu, avocat la Popovici Nițu Stoica & Asociații, pentru G4Media.
De altfel, în România sunt implementate, sub forma concesiunii de servicii sau lucrări, proiecte de tip PPP. Un exemplu este concesiunea serviciului de alimentare cu apă și canalizare din București.
Această distincție existentă între PPP și concesiune în România ar putea ridica probleme de finanțare pentru anumite proiecte. „După cum am mai precizat, în alte state europene nu se distinge între PPP-uri și concesiuni (deoarece concesiunile sunt considerate o formă de PPP). Ordonanța PPP prevede o serie de facilități pentru finanțarea proiectelor din surse cum ar fi fonduri suverane de dezvoltare, fonduri de investiție, fonduri de pensii etc. doar pentru PPP-uri în sens restrâns, nu și pentru concesiuni”, a explicat Oana Bădărău, Head of Real Estate & PPP, la casa de avocatură PeliPartners, pentru G4Media.
Transporturile, un potențial domeniu care ar putea beneficia de pe urma concesiunilor
În domeniul transporturilor, domeniul cel mai activ de aplicare a PPP în UE, concesiunea este un model de succes, spune Oana Bădărău. Ea dă exemplu Greciei, care a utilizat concesiunea ca formă de PPP pentru infrastructura majoră: aeroporturi, autostrăzi etc.
„Acest model al concesiunii a fost utilizat în România la nivelul autorităților locale. Spre exemplu, parcarea subterană din Piața Universității a fost realizată cu fondurile concesionarului, dar la nivel național proiectele din zona rutieră sunt proiecte de achiziții de lucrări cu accesarea diverselor surse de finanțare externă rambursabilă sau nerambursabilă”, a precizat reprezentanta PeliPartners.
În concluzie, avocații sugerează că prin separarea strictă, România limitează opțiunile de finanțare și îngreunează implementarea unor proiecte mari care în alte țări funcționează excelent sub umbrela mai largă a PPP, care include și concesiunile.

Sursa foto: Quality Stock / Alamy / Profimedia