Foto: Vlad Rusu
Există un „decalaj enorm” între cele câteva proiecte de locuințe pe care le premiază arhitecții și realitatea construită, spuneau recent chiar arhitecții care au dat premiile pentru secțiunile rezidențiale. Se poate însă construi cu grijă pentru calitate, dar și profitabil? Ne răspunde Vlad Rusu, arhitectul cu cele mai multe premii la Bienala Națională de Arhitectură, cel care, alături de echipa sa, a câștigat și o serie de concursuri pentru amenajări de spații publice, în anii recenți, dar care are și proiecte private. Investind în calitate, nu se diminuează neaparat profiturile, spune el: există imobile de locuințe colective construite excepțional și care atrag la fel de mulți cumpărători ca proiecte mai slabe.
Vlad Rusu și echipa sa au luat trei premii la Bienala Națională de Arhitectură:
Premii: Premiul secțiunii „Clădiri pentru turism, ospitalitate, loisir” (ex aequo) Sală polivalentă de sport – 2000 de locuri, în municipiul Blaj, Premiul secțiunii „Revitalizarea rurală” Recuperarea unei locuințe și a unei șuri la țară, în județul Cluj, Premiul secțiunii „Arhitectură de interior – clădire istorică”, Amenajare librărie într-o clădire de patrimoniu, în Cluj-Napoca, în colaborare cu Studio 82 SRL.
Economedia: S-a vorbit foarte mult la Bienala de Arhitectură și la Anuala de Arhitectură despre faptul că există foarte multe proiecte, există proiecte de calitate, dar, raportat la cât se construiește în ultimii ani în Cluj, în România, ele totuși sunt puține. Care e perspectiva ta -cum arată orașele noastre față de ceea ce vedem în expoziții și la bienale premiate? Cât de mare discrepanța asta între ce vedem în orașul construit și în orașul premiat?
Vlad Rusu: Atât la Bienala Națională de Arhitectură, cât și la Bienala Transilvania, două evenimente care au loc în același timp, avem un record de număr de proiecte înscrise, un record istoric, aș spune, ceea ce arată, de fapt, că se proiectează mult și că foarte mulți dintre arhitecți consideră că munca lor trebuie văzută, recunoscută. Până la urmă, oricare arhitect este dornic să-i fie recunoscut efortul, care nu este unul mic, mai ales atunci când discutăm de proiecte de complexități mai mari sau mai mai puțin mari. Deci, din punctul acesta de vedere, avem o premieră. E adevărat că la nivel de procente, sigur, e un procent mic din tot ceea ce se proiectează în România la ora actuală și la Cluj. Și da, e o discuție, pentru că acest segment al arhitecturii de bun simț, i-aș spune, al arhitecturii decente ar trebui să fie de fapt o medie a arhitecturii noastre generale. Da, aici, la bienală, se premiază vârfurile, se nominalizează cele mai bune proiecte și există sigur o ierarhie, dar media arhitecturii de bună calitate – asta este din păcate cea care lipsește. Cauzele sunt foarte diverse, dar, foarte pe scurt, aș zice că în primul rând ar trebui să existe atât o cultură a beneficiarilor, fie publici, fie privați, care să înțeleagă ce înseamnă un demers arhitectural de bună calitate, dar și a arhitecților, care ar trebui, pe lângă răspunsul la interese și comenzi private, să urmărească și interesul public atunci când inserează o clădire sau amenajează un spațiu public într-o localitate din România. Or, iarăși, acest nivel încă, din păcate, este în așteptare. E un nivel destul de redus, cu toate că, așa cum am observat și eu și alți colegi, există un trend de creștere, care, sigur, nu poate fi privit decât cu speranță.
Economedia: Care crezi că sunt perspectivele? Vorbind și din punct de vedere economic, având în vedere că voi aveți clienți, aveți discuții cu beneficiari: cum arată cererea din piață din partea beneficiarilor? Vor arăta mai bine orașele, localitățile, spațiile publice în viitor sau mergem în jos?
Vlad Rusu: Cred că apariția unor exemple de bună practică, foarte multe dintre ele rezultate și în urma unor concursuri de soluții, atragerea de fonduri europene, a setat un trend, cel puțin pe partea asta de actori publici, administrații publice. Sunt tot mai multe primării, de exemplu, care încearcă să-și îmbunătățească spațiul public al localității. Sigur, nu toate apelează la concursul de soluții, dar este clar că există așa un “microb” care se împrumută de la o primărie la alta și sunt semne că acest instrument al amenajărilor spațiilor publice pe niște criterii calitative, cum sunt cele aduse prin concursuri de soluții, poate deveni o regulă în viitor. Legat de sectorul public, și aici observ tot așa, o molipsire și preluarea unor exemple de bună practică, inclusiv în partea asta imobiliară. În ceea ce privește piața imobiliară, și aici deja lumea care investește în acest sector devine mai atentă la calitate, atât la calitatea spațiilor pe care le generează funcțional, dar și la calitatea finisajelor, a dotărilor. Deci și aici văd, cel puțin față de anii trecuți, o creștere a calității și, cum spuneam, văd lucrurile cu speranță că ar putea deveni o regulă.
Economedia: Ai putea formula un mesaj pentru dezvoltatori imobiliari, pentru cei care încep acum să construiască, care au terenuri? De ce ar ține cont și de altceva decât de criteriul metrilor pătrați și de ce e legal sau de ceea ce se poate forța să construiești în plus?
Vlad Rusu: Le-aș spune că nu doar în sectorul imobiliarelor, ci și în oricare alt program de arhitectură, arhitectura de bună calitate este un vector de imagine și un vector care atrage până la urmă și componenta asta financiară. Adică, investind într-o anumită calitate, nu-și diminuează neapărat profiturile, ci pot să și le echilibreze de așa natură încât să nu iasă pe pierdere. Deci arhitectura, spațiile bine gândite, echilibrate pot să genereze același tip de profit, dacă sunt făcute, evident, cu cap și dacă după aceea, ele se urmăresc a fi validate în utilizare. Există, puțin la Cluj, în București cu siguranță imobile de locuințe colective construite excepțional și care sigur atrag foarte bine la fel de mulți cumpărători cum atrag și alte locunțe mai slabe. Le-aș transmite acest mesaj: să nu se reducă doar la profitul imediat, ci și la capacitatea de a genera prin arhitectură la fel de multă calitate și interes din partea segmentului de cumpărători.
