Există un „decalaj enorm” între cele câteva proiecte de locuințe pe care le premiază arhitecții și realitatea construită, dar sectorul ar avea o șansă mai mare la calitate dacă ar exista proiecte publice rezidențiale, care deocamdată lipsesc din peisaj – sunt câteva dintre concluziile arhitecților care au analizat zeci de proiecte în cadrul unei competiții din cadrul breslei, la Bienala Națională de Arhitectură, organizată de Uniunea Arhitecților din România.
Urmărește mai jos producțiile video ale Economedia:
- articolul continuă mai jos -
Gala de premiere a secțiunilor dedicate locuințelor individuale și colective, unele dintre cele mai disputate și interesante din BNA, a avut loc la final de octombrie la Cluj, prilej cu care specialiștii au avut ocazia să discute și despre calitatea mediului construit. Juriul a fost alcătuit din arhitecții Marian Moiceanu, Radu Teacă și Andrei Șerbescu. Curator a fost arh. Daniel Munteanu.
“Bienala dă un semnal de alarmă – trebuie să se schimbe ceva în modul în care autoritățile văd această profesie. Am avut extrem de puține proiecte ale statului în zona de proiecte publice. Am avut beneficiari călugări, școală. Trebuie să se modifice felul în care suntem văzuți și în care putem contribui la dezvoltarea satelor, orașelor, comunităților”, a spus Ileana Tureanu, președinta Uniunii Arhitecților din România, organizația care a pregătit competiția.
La Cluj, doi dintre membrii juriului sectiunilor rezidentiale Radu Teaca si Andrei Serbescu, practicieni multi premiați și recunoscuti pentru realizările din domeniu, au avut ocazia sa explice și să detaileze opiniile și opțiunile juriului față de proiectele prezentate, iar despre fenomenul noilor construcții au discutat și alți specialiștii.
Membrii juriului au menționat că au avut de analizat destul de multe proiecte la categoria de locuințe unifamiliale și mai puține la categoria locurile colectivă, situație “surprinzătoare”, în condițiile în care în piață se construiește foarte mult.
“E clar că nivelul ușor, ușor are o tendință ascendentă, lumea se obișnuiește, are exigențe față de detalii și discursul e mai coerent”, a spus Teacă.
Șerbescu a subliniat însă efectele negative ale lipsei comenzii publice în zona de locuire colectivă.
“Locuirea colectivă e o zonă a arhitecturii care ar avea o mare șansă dacă ar exista comandă publică, ca de exemplu în Franța sau Spania. Nivelul arhitecturii de acolo a crescut extraordinar de mult prin programe publice, prin concursuri de locuințe sociale, care produc exemple extraordinare de arhitectură. Clujul e locul unde s-au întâmplat cele mai multe concursuri de arhitectură din Romania și s-au și materializat, ceea ce nu e puțin”, a spus arhitectul.
La rândul său, curatorul secțiunii, arhitectul Daniel Munteanu a subliniat că ceea ce se vede în expoziția de arhitectură reprezintă un “decalaj enorm” față de realitate.
“Nivelul de calitate e scăzut. Chiar la locuințe colective, uitându-ne la cât de mult se construiește în România, vedem ce puține proiecte s-au înscris în concurs și ce puține au meritat expuse. Ceea ce vedem – câteva lucrări excepționale – nu reușesc să vindece peisajul general, care nu arată bine, mai ales din cauza contextului economic, politic și a lipsei aproape totale de comenzi publice”, a spus Munteanu.
Radu Teacă i-a adus în discuție și pe beneficiarii de proiecte. “Clienții sunt mai tineri ca mine. Cei de dinainte făcuseră o școală, așa cum se făcea ea atunci”, a spus arhitectul, menționând că lipsește tot mai mult obiceiul de a citi, cultura de care e nevoie “pentru a avea un dialog cu arhitectura”.
“Necititul e un aspect global, dar noi avem și nenorociri cu fiecare ministru, cu derapajele lui. Fără educație, arhitectura nu are nicio șansă. E un paradox și în ceea ce îi privește pe studenții din domeniu – studenți extraordinar de buni, dar care nu au citit nimic. Iar lucrul acesta nu îmi dă speranțe prea mari pentru viitor. Iar inteligența artificială vine să ne mai dea o mică lovitură în viitorul apropiat”, a mai spus Teacă.
Cum se construiește atunci când construirea devine “cea mai bună afacere din lume”?
Munteanu a menționat că există o “disparitate geografică clară”, iar proiectele de bună calitate tind să se concentreze în câteva zone mai bogate ale țării.
“Lipsește orice formă de locuințe sociale. Juriul vorbea de nivelul de educație al clienților. Eu mă gândesc la cum putem să avem o arhitectură de calitate și pentru cei care nu știu să citească. Și ei au mare nevoie de arhitectură de calitate”, a subliniat Daniel Munteanu.
De ce nu se produce arhitectură de bună calitate? A încercat să aducă o explicație și arhitectul Șerban Țigănaș, decan al Facultății de Arhitectură de la Cluj.
“Aspirațiile de după 1990 au fost că nu mai vrem blocuri. Gata cu vecinul, cu bormașina! Vreau casă și curtea mea! Această casă nu era disponibilă pe piață, dezvoltatorii nu făceau așa ceva”, spune Țigănaș. Are loc apoi o “întoarcere spectaculoasă de situație”, iar dezvoltarea rezidențială devine “cea mai bună afacere din lume”. Țigănaș subliniază că, în cazul locuirii colective, trebuie să avem în vedere diferența între cel care comanda și cel care cumpără: cel care construiește nu e utilizatorul final al locuinței.
“La arhitectură și urbanism avem nevoie de orele remediale”, consideră și Claudiu Salanță, arhitect-șef al județului Cluj.
“Dacă ne uităm la ceea ce s-a întâmplat după 2000-2004, trebuie reparat mult. Și trebuie să vedem unde mergem înainte. Cred că e nevoie de exemple de arhitectură de bună calitate, văd de foarte multe ori că arhitectura de calitate există în mediul privat și există mai puțin în mediul public. Aș vrea să vedem concursuri de soluții pentru primării mici, tinerii arhitecți să găsească o formulă să ajungă la clienți. Cred în concursuri mici de soluții. Unii dintre constructorii de locuințe colective au înțeles, vedem calitate sporită a materialelor, a compartimentărilor. Dar, dacă înainte de ’89 aveam apartament mic, azi l-am redus cu 10%”, remarcă Salanță.
Premiile date de arhitecți pentru cele mai bune locuințe
- Locuințe individuale
“Am participat la prima bienală, din 1994. E bine că lucrurile au evoluat, uniunea face bine cu bienala, vreau să întăresc ceea ce zicea Ileana (Tureanu, n.r.), cu comanda publică, și necesitatea unui reper valoric. În alte țări, revirimentul arhitecturii a venit dintr-o politică, prin comanda publică, ea a impus niște standarde care sunt absolut necesare și la noi și care, din păcate, se lasă așteptate. Revine deocamdantă Uniunii Arhitecților să suplinească acest gol care există”, a spus Marin.
- Locuințe colective
Juriul a menționat că intervenția salvează o clădire valoroasă și a apreciat “abordarea sobră, reținută, care poate servi că model pentru densificare în orașele din România”.
Premianți și nominalizați, la BNA, Cluj:
