Sursa foto: Pixabay
Sunt artiști, jurnaliști, informaticieni, academicieni. Cele mai strălucite minți ale Rusiei părăsesc țara în masă. Unde se duc? Ce i-a împins către această decizie? Ce țară lasă în urmă? Un reportaj Euronews, citat de Rador.
Anna Demidova are o companie teatrală independentă la Moscova. Ea este regizor. A părăsit Rusia pe 8 martie. Este convinsă de rolul social și politic al artei. Am întâlnit-o în cartierul Mitte din centrul Berlinului. Mi-a povestit că, de la începutul războiului, a participat la fiecare protest și a organizat câteva. Familia ei a fost cea care a împins-o să plece, erau îngrijorați pentru ea.
„Înainte ca Putin să înceapă acest război – a spus Anna – încercam să investesc tot ce sunt ca persoană, ca cetățean și, de asemenea, ca artist, pentru a-i face pe oameni să înțeleagă că avem nevoie de mai multă responsabilitate, că trebuie să participăm la viața politică, deoarece oamenii nu înțeleg politica, nu sunt interesați, nu le pasă de ceeea ce se întâmplă în Rusia”.
„Războiul a însemnat sfârșitul a tot”, mi-a povestit Anna. După ce a început războiul, a simțit că tot ceea ce făcea era „inutil”: „O parte din mine nu reușea să înțeleagă ce se întâmplă, dar cealaltă parte și-a dat seama că ceea ce se întâmplă este continuarea logică a ceea ce Putin a făcut în ultimii 20 de ani”, a spus Anna. „Țara noastră a devenit mai militaristă. Bunicul meu și toate rudele mele obișnuiau să spună că un război nu ar trebui să se mai întâmple niciodată. Motto-ul pentru sărbătorirea sfârșitului celui de-al Doilea Război Mondial a fost “niciodată”. Dar la un moment dat, Putin l-a transformat în “putem să-l refacem”, ceea ce este absolut nebunesc””.
Reprimarea libertății de exprimare în Rusia a dus, de asemenea, la plecarea multor jurnaliști. Intervievarea colegilor nevoiți să fugă în străinătate a stârnit în mine multe reflecții. Sarcina noastră este să fim martorii societății noastre, evenimentelor de astăzi, pe care să le facem publice. O misiune care în fiecare an continuă să coste viețile a zeci de jurnaliști din întreaga lume. Cincizeci și cinci numai anul trecut, conform UNESCO. Jurnalişti, fotografi şi videomakeri continuă să moară în Ucraina şi sunt în pericol în Rusia. Angelina Davidova, o cunoscută jurnalistă de mediu din Sankt Petersburg, a avut nevoie de o săptămână pentru pune lumea sa într-o valiză.
„Am înțeles că, dacă vreau să-mi continuu munca și dacă vreau să exprim în continuare ceea ce gândesc public în mass-media, dar și în social media, trebuie să iau o decizie. Ori rămân în țară și devin tăcută, ori rămân în țară într-o situație de frică constantă, dacă continuu să vorbesc public, ori părăsesc țara. Am decis să plec din țară”, a spus Davidova.
„Întotdeauna am crezut că și atunci când au existat tendințe politice negative, mai e loc de acțiune. Ceea ce văd acum este că multe dintre aceste acțiuni concrete și specifice au fost zdrobite de această decizie politică (intrarea în război), care în realitate nu are nicio legătură cu viața oamenilor din țară sau cu bunăstarea sau viitorul lor”, a adăugat Davidova.
Fie că este vorba de jurnaliști și artiști, care denunță limitarea libertății de exprimare în Rusia, sau de informaticieni care își folosesc abilitățile pentru a da spațiu online dizidenților, rușii pe care i-am întâlnit la Berlin sunt cu toții hotărâți să-și folosească abilitățile pentru a promova schimbarea. Din străinătate.