Prima economie a Uniunii Europene nu doar că va intra în recesiune, cu o contracţie a PIB-ului de 0,4% estimată de guvernul german, dar ea se confruntă în plus cu un risc pe termen mai lung, acela de a vedea întregi sectoare productive asfixiate de creşterea preţurilor, scrie miercuri AFP într-un reportaj, citat de Agerpres.
La Hamburg, unul dintre cele două turnuri de răcire ale oţelăriei ArcelorMittal nu mai scoate fum, din cauza costurilor energetice prea mari, imagine simbol a unei ameninţări existenţiale ce apasă asupra industriei germane, notează reportajul.
În urma opririi unei unităţi de producţie, cei 530 de salariaţi ai oţelăriei din Hamburg sunt în şomaj tehnic de la începutul lunii octombrie. Măsuri similare au fost luate în mai multe combinate europene ale grupului ArcelorMittal.
”Gazul este un element esenţial al procesului” de producţie, iar factura a crescut de şapte ori faţă de perioada anterioară invaziei ruse în Ucraina, explică Uwe Braun, directorul general al combinatului siderurgic din Hamburg. Or, în aceste condiţii devine imposibilă alimentarea unui asemenea uriaş energetic care consumă doi terawaţi oră de gaz şi un terawat oră de electricitate – echivalentul unui oraş mediu.
Tot mai multe semnale de alarmă vin şi dinspre alte companii germane: producătorul de hârtie igienică Hakle şi cel de echipamente auto Dr. Schneider au intrat în insolvenţă, în timp ce producătorul de amoniac SKW Piesteritz şi-a oprit trei săptămâni producţia din cauza preţului gazelor.
”Trăim în prezent o criză energetică severă, care se transformă tot mai mult în criză economică”, a rezumat miercuri situaţia ministrul german al economiei, Robert Habeck, care a reproşat mai multor ţări, în primul rând SUA, că vând la preţuri ”astronomice” gazele care le înlocuiesc pe cele din Rusia.
”Riscul ca economia germană să piardă teren în competiţia globală creşte”, confirmă lobby-ul industrial BDI.
Într-o Germanie care a scăpat de valurile de dezindustrializare care au afectat Europa în ultimele decenii, industria este un pilon al prosperităţii ţării, ea încă reprezentând 22% din PIB, faţă de 13% în Franţa.
”Modelul economic al Germaniei constă în cumpărarea de energie ieftină şi de produse intermediare pentru a fabrica vehicule şi maşini-unelte (…) exportate către SUA”, explică Jens Oliver Niklasch, analist la banca LBBW. Or, ”fundamentele (acestui model) se fisurează”, adaugă el.
Prin urmare, companiile care dispun de mijloacele necesare ar putea fi tentate să-şi delocalizeze producţia în afara Germaniei.
”Multe întreprinderi mici şi mijlocii (…) care, în unele cazuri, nu au nicio unitate de producţie în afara Germaniei îmi spun acum că nu au niciun viitor aici”, mărturiseşte preşedintele BDI, Siegfried Russwurm.
Şi alţi experţi avertizează că preţul gazelor într-o Europă dependendă de livrările ruseşti – reduse acum semnificativ – nu vor mai coborî la nivelul anterior invaziei din Ucraina, astfel că industria va trebui să se obişnuiască cu această ”nouă normalitate”.
Iar această schimbare bulversează o ţară precum Germania, unde sectoarele siderurgiei, chimiei, hârtiei sau sticlăriei au devenit astfel vulnerabile, producţia lor scăzând cu 9% faţă de luna februarie.
Pe terenul oţelăriei Arcelormittal minereul de fier stă depozitat în formă de piramidă, în aşteptarea reluării producţiei. Acest combinat producea circa un milion de tone de oţel pe an, producţie destinată în special sectorului auto, ramura cheie a industriei germane. Dar ”cu preţul energiei pe care-l anticipăm, ne întrebăm dacă uzina va mai putea funcţiona anul viitor”, spune îngrijorat directorul de producţie Ansgar Juechter.
Dacă nu se va face nimic ”este clar că unele părţi ale producţiei cele mai energofage vor fi delocalizate”, remarcă la rândul său directorul Uwe Braun.
”Probabil că industria germană se va despărţi de ramurile sale cele mai intensive în consum de energie”, estimează şi analistul bancar Jens Oliver Niklash.
Acesta din urmă crede prin urmare că SUA, ţară unde preţul gazelor se menţine redus datorită producţiei interne abundente, ar putea fi o destinaţie preferată pentru delocalizarea producţiei.
Totuşi, ”nu anticipez o delocalizare generală”, întrucât ”preţul gazului ar trebui să se stabilizeze pe termen mediu, chiar dacă se va menţine mai ridicat decât înaintea crizei”, prognozează Stefan Kooths, economist la Institutul Kiel pentru economie mondială.
Pentru a atenua şocul creşterii costurilor energetice asupra economiei germane, guvernul de la Berlin a anunţat săptămâna trecută un plan de 200 de miliarde de euro menit să compenseze parţial aceste costuri ale industriei şi gospodăriilor. Partenerii europeni ai Germaniei au criticat însă această iniţiativă, despre care afirmă că distorsionează concurenţa în interiorul UE, mai notează AFP.