Guvernatorul Băncii Naționale a României (BNR) Mugur Isărescu a declarat luni că BNR vede, la finalul anului, o inflație mai mare decât în prezent, în jur de 16%. El a afirmat că au mai fost perioade cu creșteri de costuri care vin din mișcări la prețul energiei, însă din 2005 până în prezent niciodată nu s-au dus atât de repede costurile la energie în prețurile finale. El a precizat că, deși în primul semestru activitatea economică din România a fost una din cele mai ridicate din UE, în partea a doua a anului este previzibilă o temperare.
Guvernatorul BNR prezintă, luni, raportul asupra inflației.
Principalele declarații ale lui Mugur Isărescu:
Despre inflație și cauze
Rata anuală a inflației s-a menținut pe o traiectorie ascendentă și în trimestrul dar în mod vizibil și-a încetinit viteza de creștere
Mai mulți factori pentru creșterea inflației:
Efectele indirecte ale majorării costului cu energia, adică transmiterea majorării costurilor cu energia în costurile mai multor produse și a prețurilor de consum
La tendință a contribuit și seceta acută din această vară.
Cererea s-a menținut relativ ridicată în lunile de vară.
Am mai asistat și la o deteriorare a anticipațiilor inflaționiste
În sensul reducerii prețurilor, avem schema pentru plafonarea și compensarea facturilor.
În ultimele luni inflația s-a plimbat între 14 și 16%.
România nu mai este „campioana” inflației
Dacă ne comparăm cu ce vedem în UE. În noiembrie 2019 România era „campioană”, cu cea mai mare rată a inflației. Pe parcursul a aproape trei ani, ne-am îmbunătățit comparativ situația, cu alte țări europene, suntem pe poziția a zecea. Sunt inclusiv țări din zona euro. Mulți cred că dacă ai intrat în zona euro, ai scăpat de inflație. Uite că se dovedește a fi neadevărat.
La această temperare relativă a creșterilor de prețuri, alături de petrol, au contribuit și piețele metalelor, alimentelor și îngrășămintelor, unde s-a constatat o anumită detensionare.
Prețurile producției industriale sunt însă foarte mari, iar mai devreme sau mai târziu ele se transmite în prețurilor de consum. Dar obsevăm și aici în ultimele luni o calmare a majorărilor de presă.
„Niciodată nu s-au dus atât de repede costurile la energie în prețurile finale”
La inflația de bază (CORE2 ajustat) aici avem efectele șocului energetic. Aș putea spune că au depășit semnificativ ceea ce am anticipat noi la BNR. Pot să fac o mărturisire: ceea ce am anticipat eu, ce am trăit în această perioadă de când sunt guvernator, mai multe efecte ale majorării prețurilor la energie, la țiței, asupra altor produse. La începutul anului m-am exprimat că cu prețul la energie nu e de glumă, pentru că se duc repede în alte prețuri. Sunt componentă cvasi-permanentă în aproape toate costurile.
Mai e și percepția că inflația mai mare, pentru că a lovit populația la buzunar.
Am mai trăit noi la Banca Națională asemenea creșteri de costuri care vin din mișcări la prețul energiei. Acum am luat date din 2005 până în prezent. Concluzia noastră e că niciodată nu s-au dus atât de repede costurile la energie în prețurile finale.
De ce credem că s-a întâmplat acest lucru? În trecut a fost mai degrabă prețul la petrol. Acum le avem pe toate. Și petrol, și gaze naturale și energie electrică. În trecut erau mai limitate. Acum majorările au fost de amploare, mai ales la gaze naturale.
Urmează să vedem dacă o eventuală plafonare de bază în echilibrul piețelor la energie electrică, la gaze naturale sau la țiței va avea efecte pozitive asupra indicelui prețurilor de consum.
Se atenuează gradul de tensionare a pieței muncii
În ce privește piața muncii, am avut în prima jumătate a anului o tensionare. Avem primele semne de atenuare a gradului de tensionare a pieței muncii. Sunt creșteri cu costul forței de muncă mai pronunțate în industrie, dar par a fi ținute încă sub control.
„Activitatea economică se temperează în a doua parte a anului”
Activitatea economică s-a menținut ridicată, în tot semestrul I al anului curent, una din cele mai ridicate din toată UE.
Dar pentru partea a doua anului este previzibilă o temperare în linie cu evoluțiile și pe plan internațională și cu impactul recesionist pe care îl are și inflația, pe de o parte și, pe de altă parte, întărirea politicii monetare.
„Perioada dobânzilor scăzute este depășită”
În ce privește creditarea, măsurile de întărire a politicii monetare au moderat evoluția creditării, cu excepția finanțării pe termen scurt a companiilor, în asociere cu problemele de lichiditate a acestora.
Creșterile de dobândă din punct de vedere istoric nu sunt foarte mari, dar din punct de vedere al celui care plătește ustură la pungă.
Perioada dobânzilor scăzute, puternic real negative, real negative, este o perioadă depășită și nu are niciun rost să ne comparăm cu ce a fost în urmă cu 3-4 ani, pentru că ne iluzionăm, nu se mai repetă. Trebuie să ne comparăm cu o situație normală în care, ușor-ușor, omenirea va intra.
Relativa stabilitate a cursului
Ceea ce ne-a departajat de alte țări cu care ne comparăm este relativa stabilitate a cursului. Ne-am asumat acest lucru la începutul pandemiei, pentru că pe de o parte aveam inflație, iar pe de altă parte eram singura țară din UE cu deficit excesiv și cu procedură de deficit excesiv. De ce ne-am asumat? A fost un risc, pentru că aveam și deficit de cont curent. El s-a înrăutățit. Asta pentru că produsele de import ale României, produse energetice și materii prime, s-au scumpit. Nu vedem încă tendințe periculoase în ceea ce privește cursul de schimb real efectiv. El a fost relativ stabil și ne-a ajutat. Atât ne mai trebuia, ca la majorarea de amploare a prețurilor la energie, care s-au dus în toate costurile, să mai vină și cursul de schimb cu influențe inflaționiste.
Pe măsură ce lucrurile s-au calmat, vedeți că lăsăm mai multă flexibilitate a cursului. Multă lume înțelege flexibilitatea cursului prin faptul că depreciezi. Nu îi face nimic, în vară s-a apreciat. Dar îi lăsăm mai multă flexibilitate, să vedem unde îl duce piața.
„Nu mai suntem fruntați la costul de împrumut al statului”
N-am fost codași în ceea ce privește majorarea dobânzilor la populație, suntem peste polonezi și cehi. Într-adevăr suntem cu nivelul acestor rate sub nivelul din Ungaria, care are o situație deosebită.
Nu mai suntem fruntași nici în ce privește randamentele titlurilor de stat în monedă locală cu maturitatea de 10 ani. Începând din mai am cochetat cu Ungaria. De câteva luni bune suntem pe locul 2 în ce privește costurile împrumuturilor statului, sperăm să rămânem aici, sunt lucruri mai complicate, percepția externă, ratingul, maniera în care statul reușește să își atingă obiectivele privind deficitul fiscal. Și sentimentul piețelor, care se poate schimba în două nopți, dintr-o declarație nefericită sau dintr-un joc nefavorabil al piețelor. Deocamdată, vin și polonezii să ne întreacă. Nu ne bucurăm pentru ei, dar ne bucurăm pentru noi.
Unde avem probleme mari sunt anticipațiile inflaționiste. Unde avem probleme mari sunt anticipațiile inflaționiste. Analiștii bancari văd în continuare inflația pe la 9%, iar peste 2 ani cam la 5%. Operatorii economici sunt ceva mai pesimiști.
Prognoza BNR de inflație
În prognoză nu am putut să includem hotărârile pe care le-a luat Guvernul vineri.
În prognoză au fost încorporate doar măsurile de plafonare a prețurilor la energie în vigoare la momentul aprobării raportului, pe 8 noiembrie.
Am mai făcut o traiectorie rapid, constatând, de vineri până astăzi, că plafonarea s-a extins dincolo de august 2023.
În ce privește efectele războiului din Ucraina, am adoptat o poziție ușor pozitivă că ele se vor reabsorbi treptat, nu vedem înrăutățiri masive.
La prețurile materiilor prime avem date care arată o anumită stabilizare a cotațiilor.
Blocajele în lanțurile globale de valoare adăugată le vedem într-o disipare treptată a sincopelor.
Situația epidemiologică – nu avem date care să ne confirme o resurgență a infecțiilor Covid.
Mixul de politici macroeconomice este pozitiv, am lucrat până acum bine cu Guvernul.
Nu o să găsiți nicăieri în comunicatul nostru ideea că ne oprim întărirea politicii monetare. Nu spunem cum, când, cu cât, pentru că avem foarte multe incertitudini.
La sfârșitul acestui an vedem o inflație mai mare decât în prezent, în jur de 16%. În noiembrie anul trecut, creșterea lunară a IPC a fost chiar 0. Când va apărea inflația din noiembrie, comparativ cu noiembrie anul precedent, va fi probabil peste 15%. Asta nu înseamnă că în octombrie a fost un accident (n.r. rata anuală inflației a scăzut în octombrie, față de septembrie). Efectul de bază își joacă rolul său. Probabil datorită acestui lucru o să avem din nou o creștere a ratei anuale a inflației până la 16%. Apoi, pe ipoteza inițială, scade inflația probabil permanent, cu excepția lui august anul viitor (n.r. când trebuia să se încheie schema de plafonare a prețurilor la energie). Apoi, avem o traiectorie care arată rata anuală a inflației în ipoteza prelungirii schemei de plafonare și se observă o diferență majoră de câteva puncte procentuale. Se ajunge undeva în apropierea țintei undeva în 2024. Nu am apucat să calculăm efectele indirecte. Dacă unele prețuri ale energiei, ale gazelor se vor duce în jos, e posibil să avem o evoluție mai bună, să intrăm mai repede în intervalul țintit. Dacă avem prelungirea războiului, cu efecte puternice în ce privește aprovizionarea cu energie, cu o iarnă dificilă, traiectoria se schimbă.
Numai extinderea schemei de plafonare după 31 august 2023 sugerează un nivel al indicatorilor la finele lui 2023 cu circa 4 puncte procentuale sub nivelul indicat de scenariu de bază al inflației și o traiectorie neîntrerupt descendentă a inflației.
Avem în continuare proiecția pentru sfârșitul acestui an 8 puncte procentuale din 16 factori exogeni, care nu țin de politica monetară, iar din aceștia, aproape 5 puncte procentuale factorii legați de bunurile energetice.
În partea a doua a anului viitor intrăm pe deficit de cerere. S-ar putea ca acest deficit de cerere, dacă nu va fi compensat de investiții mai mari din fonduri europene, să încetinească mult mai puternic creșterea economică. Nu ne dorim acest lucru. Vom lucra cu Guvernul, urmărim în același timp să ținem un nivel de creștere economică în România, pentru că o recesiune nu face bine nici cel puțin la corecția fiscală.
Corecția pentru a ieși din poziția de deficit excesiv se va face mai greu. Și acum se face greu. Orice idee de majorare a impozitelor pentru a merge mai repede întâmpină dificultăți în principal politice.
Riscurile la adresa traiectoriei inflației
Riscurile la adresa traiectoriei: sunt și în sus și în jos. Evoluțiile mediului extern sunt în ambele sensuri.
Cel mai mare necaz pe care îl vedem, nu numai noi, îl văd și europenii, și americanii, chiar dacă în America inflația o dă în jos, mare pericol este dezancorarea anticipațiilor inflaționiste. Dacă se întâmplă la casele mari, BCE, Fed, Banca Angliei, bineînțeles că ne face afecta și pe noi.
În ce privește prețurile materiilor prime, în ciuda temperării suntem precauți, credem că impactul este în continuare în sus.
Schemele de plafonare le-am pus cu impact în jos, pentru că vedem că Guvernul este hotărât să le continue și chiar vorbește de o piață reglementată a energiei.
Politica fiscală și a veniturilor o vedem în ambele sensuri, pentru că se apropie un an electoral, calendarul electoral își va spune cuvântul. Dar în același timp observăm eforturi politice substanțiale pentru a continua procesul de consolidare fiscală.
Întrebări și răspunsuri
Despre faptul că „băncile au sărit calul cu ROBOR” și Consiliul Concurenței a declanșat o investigație:
Dobânzile nu au cum să vină în jos până inflația nu vine în jos. Dobânzile față de rata inflației sunt scăzute. Ele vor rămâne la nivelurile actuale cel puțin până când inflația va veni la 8%.
Ar fi oportună o nouă majorare a pensiilor sau ar fi riscantă pentru economie?
Există riscul să intrăm într-o spirală prețuri-salarii, dar asta este o decizie macroeconomică la nivelul Guvernului. Dar, dacă nu depășește rata inflației, este mai degrabă o măsură de protecție, nu ai ce să faci.
Doar dacă dorești ca unii să plătească. Până în prezent, și nu numai la noi, ieșirea din represiune este făcută pe seama celor care economisesc.
Cum îi sfătuiți pe români să își protejeze veniturile sau să se descurce în această perioadă?
Nu există soluții mai bune decât dobânzi real pozitive, la care se va ajunge treptat, deși să reducem pierderea.
Lumea a mai avut o perioadă de represiune după marea criză din 1929-33 și s-a ieșit în anii 1930 cu război. Sperăm să nu ajungem acolo. Acolo au plătit toți, nu se mai știe cine a plătit ieșirea din represiunea financiară și perioada îndelungată de dobânzi negative.