Sursa foto: Economedia
O lectură obligatorie, celebrul roman “Ora 25” al autorului român Constantin Virgil Gheorghiu, deși scris în 1949, ne arată ce se poate întâmpla într-o societate dezumanizată, divizată, care nu reușește să își găsească obiective și valori comune, într-o perioadă de mari tulburări și transformări – așa cum a fost perioada imediat următoare celui de-al Doilea Război Mondial.
Urmărește mai jos producțiile video ale Economedia:
- articolul continuă mai jos -
Deși istoria se repetă la intervale mari de timp, noi nu suntem aceiași. Suntem mai buni! Am suferit o perioadă neagră, cu frici și lipsuri, până în 1990, pentru ca apoi să traversăm o altă perioadă de excepțională prosperitate, din 1990 și până azi. O arată cifrele din ultimii 35 de ani. De la aderarea României la Uniunea Europeană, beneficiind de peste 100 de miliarde de euro în fonduri europene, economia românească, dacă ne uităm la convergența reală către media Uniunii Europene, cu excepția crizei financiare din 2008–2009, a fost una dintre cele mai dinamice economii din cadrul Uniunii.
Măsurând convergența reală ca nivelul PIB pe locuitor ajustat cu puterea de cumpărare, se remarcă clar că evoluția acestui indicator în cazul României a fost spectaculoasă. Astfel, la începutul anilor 2000, când România a început procesul de pregătire pentru aderarea la Uniunea Europeană, PIB/locuitor ajustat cu puterea de cumpărare reprezenta doar 27% din media Uniunii Europene. La momentul respectiv, România era pe ultimul loc dintre țările membre sau candidate la aderarea la UE. Următoarea era Bulgaria, cu 29%. Polonia, Ungaria și Cehia fiind cu mult în fața României. În 2007, la momentul aderării, România înregistra valoarea de 44%, iar acest indicator s-a majorat constant, cu o pauză între anii 2013–2015, ajungând la nivelul anului 2024 la 79%. Astfel, România a ajuns peste Bulgaria, Slovacia, Grecia, Croația, Letonia și Ungaria și la același nivel cu Polonia.
Aceeași convergență rapidă s-a transferat și către salarii. Exprimată în euro, la nivelul anului 2024, conform Eurostat, media lunară a salariului net a atins valoarea de 1.055 euro, ceea ce reprezintă o creștere de peste 3 ori a salariului net exprimat în euro de la aderarea României la Uniunea Europeană. De remarcat faptul că în marile orașe, salariile au crescut într-un ritm și mai accelerat, iar nivelul de trai a depășit media Uniunii Europene și chiar condițiile de trai din unele mari orașe europene.
Cu alte cuvinte, în ultimii 30 de ani a fost posibilă îmbogățirea într-o singură generație, un lucru extrem de rar la scara istoriei.
Astfel, datorită apartenenței României la Uniunea Europeană și a fondurilor europene pe care le-am investit în economie, suntem foarte aproape de nivelul de trai mediu al Uniunii Europene. Mulți dintre cei care călătoresc și fac afaceri pe întreg mapamondul ne spun constant că, în România, se trăiește mai bine decât în multe alte țări dezvoltate.
A fost însă un drum sinuos, pe care s-au făcut și greșeli, si nu am reușit să construim prosperitate pentru toată lumea, și mai ales, clasa conducătoare nu a reușit să câștige încrederea.
Nouă, economiștilor, ne place să lucrăm cu medii matematice. Dar mediile nu spun întregul adevăr: nu vorbesc despre cei care nu au avut oportunități, despre cei care au fost omiși de sistemul de educație, despre cei care au fost prinși pe picior greșit de avansul tehnologic sau despre povestea celor care s-au zbătut în zadar și, încet-încet, au fost excluși din comunitățile lor.
Deopotrivă, mediile calculate de noi, economiștii, nu spun nici povestea celor norocoși, care au „prins trenul” acestei dezvoltări extraordinare, care au muncit mult să ajungă unde sunt sau, poate, au primit, dar nu au dat nimic înapoi societății.
Din aceste două tipuri de date se determină mediile, însă ele nu spun întreaga poveste. Un sistem care se gândește mai puțin la dezvoltarea incluzivă și nu investește suficient în infrastructura socială, în special în accesul la educație de calitate și la servicii de sănătate, riscă să accentueze inegalitățile sociale, cu consecințele de rigoare.
Am ajuns acum la o răscruce de drumuri. Lucrurile bune care ne-au adus aici – apartenența la Uniunea Europeană, prosperitatea, stabilitatea politică și macroeconomică, investițiile străine, regimul de impozitare prietenos pentru afaceri, parteneriatele comerciale cu celelalte țări democratice – s-ar putea să nu fie suficiente pentru a ne duce mai departe. Ne-au slăbit din interior, pe rând: marginalizarea și lipsa accesului la educație, corupția mai mult sau mai puțin evidentă, politicile publice păguboase și inechitabile care au slăbit structura bugetului, Covid-ul și, în cele din urmă, demografia. Toate acestea vor avea consecințe pe termen lung și foarte lung, în special cel din urmă – demografia. Cu milioane de români emigranți, cu o natalitate din ce în ce mai scăzută și cu o îmbătrânire accentuată în următoarele decenii, este necesar să ne întoarcem spre noi și să ne întrebăm ce fel de țară ne dorim. Ne dorim să fim acea țară unde și străinii recunosc că este mai bine să trăiești decât în multe țări dezvoltate?
Datorită exceselor bugetare din ultimii ani, problema majoră a României în următorii mulți ani va fi deficitul bugetar, deficit care a devenit nesustenabil și este din ce în ce mai greu de finanțat, cu costuri tot mai mari.
În ultimii ani, România a înregistrat deficite bugetare semnificativ mai mari decât media Uniunii Europene, situându-se constant printre țările cu cele mai mari dezechilibre fiscale. Conform datelor Eurostat, în 2024, deficitul bugetar al României a atins 9,3% din PIB, cel mai ridicat nivel din UE, comparativ cu media europeană de 3,2% și media zonei euro de 3,1%. Aceste deficite bugetare au avut ca și consecințe generarea de inflație (România având una dintre cele mai ridicate rate ale inflației din Uniunea Europeană), costuri ridicate de finanțare (România se împrumută la cele mai ridicate rate de dobândă din Uniunea Europeană), deficit de cont curent. Mai mult, acest deficit bugetar nesustenabil pune în mare pericol rating-ul de „recomandat” al României pentru investiții. O retrogradare a României în categoria de rating „nerecomandat” investitorilor ar conduce la ieșiri de capital, deprecierea leului, precum și la rate și mai ridicate de dobândă, care vor lovi atât populația, cât și companiile (spre exemplu, în episodul de rating „junk” anterior, România a înregistrat rate de dobândă exprimate în două cifre)
Ca să putem gestiona această situație, va fi nevoie de o ajustare fiscală, care va fi întinsă pe mai mulți ani și va însemna probabil majorări semnificative de taxe. Însă, pe lângă ajustare, avem nevoie și de credibilitate în fața creditorilor instituționali, de atractivitate pentru investitorii străini, de încurajarea mediului de afaceri prin măsuri responsabile, care să creeze un mediu concurențial sănătos, bazat pe dreptul de proprietate și pe libera alegere, de fonduri europene, de mari proiecte de infrastructură și multe altele.
Cu alte cuvinte, este necesar să fim parte din ceva mai mare, dintr-o uniune care să aibă ca valori libertatea economică, competitivitatea, bunăstarea, inovația.
Trebuie, de asemenea, să conștientizăm faptul că economia românească ar avea extrem de mult de suferit în cazul îndepărtării României de Uniunea Europeană. Practic, având în vedere dezechilibrele pe care le înregistrează economia românească, fără accesul la fondurile europene, aceasta nu ar mai putea furniza nici pe departe nivelul actual de bunăstare. Putem foarte ușor compara, având destule exemple în Europa, nivelul de trai al României comparativ cu cel înregistrat în acele țări.
În mod paradoxal, democratizarea informației și libertatea de comunicare ne-au divizat mai mult ca niciodată. Unele lucruri însă sunt extrem de clare: apartenența la un bloc comunitar puternic, responsabilitate fiscală, politici sociale incluzive, accent pe investiții. Acestea sunt valori atemporale și e timpul să redevenim uniți în apărarea acestor valori. Acest al 25-lea ceas poate face diferența între trecut și viitor.
Opinie semnată de Adrian Codirlașu, CFA – Președinte Asociația CFA România și Alexandra Smedoiu, CFA – Vicepreședinte Asociația CFA România.
