Foto: Pixabay
La nivel mondial, oamenii se confruntă cu o inflație la niveluri nemaiîntâlnite de zeci de ani, în condițiile în care prețurile la produsele de bază, cum ar fi alimentele, energie electrică și gaze, transportul și cazarea, cresc vertiginos. Și, deși s-ar putea să se întrevadă un vârf, efectele s-ar putea înrăutăți și mai mult, potrivit unei analize Reuters.
Cum s-a ajuns aici? Din cauza pandemiei și războiului. O perioadă îndelungată și confortabilă de inflație redusă și rate scăzute ale dobânzii s-a încheiat brusc după ce a lovit COVID-19, în timp ce guvernele și băncile centrale au menținut pe linia de plutire întreprinderile și gospodăriile blocate cu ajutorul a mii de miliarde de dolari.
Acest colac de salvare a împiedicat întreprinderile să intre în faliment și a împiedicat prăbușirea prețurilor locuințelor. Dar, de asemenea, a dezechilibrat cererea și oferta ca niciodată înainte.
Până în 2021, pe măsură ce blocajele se încheiau și economia mondială creștea în cel mai rapid ritm, toți acești bani de stimulare au copleșit sistemul comercial mondial.
Fabricile care fuseseră oprite nu au putut accelera suficient de repede pentru a satisface cererea, normele de siguranță COVID au provocat penurie de forță de muncă în comerțul cu amănuntul, transporturi și asistență medicală, iar boom-ul de redresare a provocat o creștere bruscă a prețurilor la energie.
Cunoscută ca o „taxă pentru săraci”, deoarece îi afectează cel mai mult pe cei cu venituri mici, inflația de două cifre a exacerbat inegalitățile la nivel mondial. În timp ce consumatorii mai bogați se pot baza pe economiile acumulate în timpul blocajelor pandemice, alții se luptă să ajungă la sfârșit de lună și un număr tot mai mare de persoane se bazează pe băncile alimentare.
Odată cu instalarea iernii în toată emisferă nordică, această presiune asupra costurilor de trai se va înăspri pe măsură ce facturile la combustibil vor crește. Angajații au intrat în grevă în mai multe sectoare: de la sănătate, la aviație pentru a cere ca salariile să țină pasul cu inflația. În cele mai multe cazuri, aceștia trebuie să se mulțumească cu mai puțin.
Preocupările legate de costul vieții domină politica națiunilor bogate – în unele cazuri, acestea au lăsat în urmă alte priorități, cum ar fi acțiunile privind schimbările climatice.
Deși recentele scăderi ale prețurilor la benzină au atenuat o parte din presiune, inflația rămâne o prioritate pentru administrația președintelui american Joe Biden. Emmanuel Macron, din Franța, și Olaf Scholz, din Germania, își întind bugetele pentru a canaliza miliarde de euro în programe de sprijin.
Dar, dacă în economiile industrializate lucrurile sunt dificile, creșterea vertiginoasă a prețurilor la alimente agravează sărăcia și suferința în țările mai sărace, din Haiti până în Sudan și din Liban până în Sri Lanka.
Băncile centrale ale lumii s-au angajat în creșteri abrupte ale ratelor dobânzilor pentru a răci cererea și a domoli inflația. Până la sfârșitul anului 2023, Fondul Monetar Internațional se așteaptă ca inflația mondială să scadă la 4,7%.
Obiectivul este o „aterizare lină”, în care efectele să aibă loc fără prăbușiri ale pieței imobiliare, falimente sau o creștere bruscă a numărului de șomeri. Însă acest scenariu optimist s-a dovedit a fi evaziv în trecut, când s-a confruntat cu o inflație ridicată.
De la șeful Rezervei Federale a SUA, Jerome Powell, la Christine Lagarde, de la Banca Centrală Europeană, se vorbește tot mai des despre faptul că medicamentul pentru majorarea ratelor ar putea avea un gust amar. În plus, riscurile din jurul marilor incertitudini – războiul din Ucraina, tensiunile dintre China și Occident – sunt înclinate în sens negativ.
Perspectivele obișnuite ale FMI din octombrie au fost una dintre cele mai sumbre din ultimii ani, afirmând: „Pe scurt, ce este mai rău este încă de așteptat și pentru mulți oameni, 2023 va fi ca o recesiune”.