sursa foto: Pexels
Calle de Jordán, o stradă scurtă din centrul Madridului, cuprinde întregul ciclu al vieții umane. La un bloc se află o clinică de fertilitate, din ce în ce mai des întâlnită într-o țară obsedată de lipsa de copii. La un bloc mai jos se află un centru de zi pentru pensionari, care oferă servicii cum ar fi pregătirea memoriei și ajutor pentru mobilitate. Este ceva normal să vezi femei de 60 de ani conducându-și ușor mamele de 90 de ani până la ușă, scrie The Economist
Institutul pentru Măsurarea și Evaluarea Sănătății de la Universitatea din Washington a publicat recent previziuni privind longevitatea în funcție de țară în 2050. Printre primele 20 de țări se numără țări bogate precum Elveția și Singapore. Asia de Est este, de asemenea, reprezentată de Coreea de Sud și Japonia, lideri de lungă durată în materie de longevitate.
Dar un grup geografic de țări relativ mai sărace favorizează, de asemenea, o viață mai lungă: Spania, Italia, Franța și Portugalia. (Trei microstate din apropiere, San Marino, Malta și Andorra, se află, de asemenea, în top 20). Cea mai vârstnică persoană în viață este o femeie spaniolă, Maria Branyas Morera (117 ani), care a succedat unei femei franceze. Sănătatea și longevitatea sunt corelate, fără surpriză, cu PIB-ul pe cap de locuitor. De ce Europa de Sud depășește legătura obișnuită dintre bogăție și sănătate, făcând ca durata medie a vieții în Spania (85,5 ani în 2050) să fie mai mare decât cea a danezului mediu (83,5)?
Mulți indică “dieta mediteraneană” – pește, cereale integrale, fructe proaspete, legume și ulei de măsline. Criticii, însă, atrag atenția asupra faptului că dietele diferă foarte mult de la Portugalia la Grecia. În plus, cercetătorii au constatat că mediteraneenii de astăzi nu respectă dieta omonimă. Piețele din Spania sunt pline de oameni care mănâncă pește prăjit și șuncă sărată, stropite cu bere la ore pe care unii le-ar putea considera nepotrivite. Spaniolii consumă mai multă băutură și fumează puțin mai mult decât media europeană și sunt printre cei mai mari consumatori de cocaină din Europa.
Dan Buettner, care a scris mai multe cărți despre zonele în care oamenii trăiesc mult, remarcă faptul că, pentru a înțelege de ce îmbătrânesc oamenii, trebuie să ne uităm nu la obiceiurile de astăzi, ci la cele de acum o jumătate de secol, când oamenii mâncau “mâncare țărănească”, dominată de cereale, fasole și tuberculi. Un studiu recent efectuat în “zona albastră” (o denumire pentru zonele în care există mulți centenari) din Sardinia a arătat că dieta includea “alimente de foamete”, cum ar fi pâinea făcută din ghinde și o brânză făcută din larve de insecte. Cel mai notabil produs din pește erau icrele de chefal sărate și uscate; păstorii din interiorul țării mâncau rar pește proaspăt. Dietele de astăzi includ din ce în ce mai multe alimente procesate occidentale, dar “inerția culturală” le menține oarecum mai sănătoase, spune Buettner.
Acest trecut al păstoritului indică un alt factor: mișcarea. Spaniolii se află pe primul loc în Europa de Vest la numărul de pași pe zi, cu 5 936, conform unui studiu din 2017. (Italia, Franța și Portugalia sunt mai puțin impresionante.) Studiul a constatat că țările cu “inegalitate în ceea ce privește activitatea” – câțiva plimbăreți prolifici, dar mulți sunt cei care zac pe canapea, ca în America și Arabia Saudită – au cele mai ridicate rate ale obezității.
Țările în care toată lumea se mișcă într-o măsură rezonabilă, precum Spania, au înregistrat rate scăzute. Acest lucru a redus în mod evident mortalitatea cauzată de bolile legate de obezitate.
De ce se deplasează spaniolii atât de mult? Orașele spaniole, și chiar și micile pueblos, sunt dens populate; dacă ieșiți din granițele orașului, vă aflați adesea într-o zonă rurală pustie. Nici cultura, nici reglementările nu favorizează extinderea suburbiilor, astfel încât, chiar și cu terenuri abundente, spaniolii locuiesc unii peste alții. Parisul și alte orașe care își propun să creeze “orașe de 15 minute”, în care cele mai multe necesități sunt accesibile pe jos, ar putea învăța multe de la Spania. Același studiu care a analizat “inegalitatea în materie de activitate” a examinat America urbană, constatând că orașele dense precum New York și Boston aveau niveluri de activitate mai ridicate (și distribuite mai uniform) decât localitățile întinse precum Atlanta și Phoenix.
Însă, dacă se pune accentul pe dietă și exerciții fizice, se pierde o parte din puzzle. Faptul că în Spania se poate merge pe jos este benefic și pentru viața socială. Orașele sunt construite în jurul unor piețe unde prietenii, familia și colegii de muncă stau, mănâncă, beau și vorbesc. Acest lucru se dovedește a fi benefic pentru dumneavoastră, chiar dacă sorbiți vermut și mâncați chipsuri la prânz. Numeroase studii arată că contactul social este esențial pentru bunăstarea fizică și psihologică.
Conform unui sondaj recent realizat de Gallup și Meta, companie de social-media care deține Facebook și Instagram, 76% dintre spanioli spun că se simt “foarte” sau “destul” susținuți social. Această cifră se situează peste medie, deși nu în fruntea clasamentului. Jon Clifton, șeful Gallup, spune că studiile firmei sale arată că spaniolii sunt destul de nefericiți și dezangajați la locul de muncă. El glumește spunând că un titlu din ziarul El País a avut mai mult sau mai puțin dreptate: Spania este “cea mai bună țară în care să trăiești și cea mai rea în care să muncești”.
Dar munca nu este totul. Spaniolii sunt pe locul patru în lume când sunt întrebați dacă și-au văzut prietenii sau rudele care locuiesc în apropiere sau împreună cu ei în ultima săptămână (Grecia a fost pe locul doi). Acesta ar putea fi aspectul pozitiv neașteptat al faptului că mulți tineri sud-europeni nu pot obține locuri de muncă suficient de bune pentru a-și permite să se mute din casa părinților. Legăturile familiale rămân strânse, inclusiv în perioade dificile precum criza financiară și pandemia.
Țările sud-europene nu sunt cele mai fericite – acest titlu este deținut de mult timp de Danemarca și Finlanda. Dar evaluările fericirii pun mai mult accent pe satisfacția pe termen lung decât pe zâmbetul și râsul pe termen scurt. Aceste tipuri de emoții vesele sunt raportate cel mai des de latino-americani. Și, metaforic și fizic, o linie trasată de la Helsinki la Buenos Aires ar trece prin Spania. Această țară are niveluri europene de bogăție (cel mai bun predictor al fericirii) și de asistență medicală (care menține oamenii în viață), împărtășind totodată trăsături culturale cu latino-americanii: trăirea clipei și prețuirea prieteniei și a familiei. Acestea nu sunt doar bune în sine. Ele te mențin și pe tine în viață.