Sursa foto: Dreamstime
Diferența de costuri între un imobil care se construiește după standard nZEB față de aceeași construcție care s-a executat în perioada în care acest standard nu era obligatoriu poate fi de 30-40%, spune arhitectul Sergiu Petrea, asociat la biroul Tecto Arhitectură, care a gândit un model de proiect la acest standard pentru Asociația pentru Promovarea Eficienței Energetice în Clădiri. Pe termen lung, este vorba despre o investiție care se recuperează, și, oricum, standardele sunt de acum obligatorii, mai notează arhitectul. “nZEB” (nearly zero energy building) este un standard care presupune clădiri cu consum de energie aproape zero.
Arhitectul Sergiu Petrea, asociat la biroul Tecto Arhitectură, spune că profilul firmei sale s-a axat, de la început, pe partea de performanță energetică. “Mai mult de 50% din portofoliul nostru e constituit din tipul acesta de clădiri, fie că vorbim de birouri, fie că vorbim de locuințe. Mai mult, acum e obligatoriu prin lege standardul nZEB, deci noi trebuie să proiectăm după aceste principii”, spune Petrea.
Acesta consideră că principalele piedici în a implementa astfel de soluții pentru mediul construit sunt date de lipsa de informare a specialiștilor. “Există încă, din nefericire, o pondere foarte mare de specialiști care nu știu să lucreze la aceste standarde. Și mă refer la proiectanți, la arhitecți, ingineri, executanți, constructori și chiar la autoritățile publice, care nu știu nici ele cum să aplice foarte clar aceste norme. O altă piedică este lipsa controlului. O dată ce ai proiectat o clădire la standard nZEB, certificarea se face printr-un audit energetic, dar auditul energetic evaluează niște hârtii, un proiect și niște părți tehnice. Nu se prea are în vedere calitatea execuției, care e foarte importantă. Trebuie, de exemplu, ca stratul de etanșare să fie continuu sau izolația trebuie să fie continuă, bine lipită. Lucrurile acestea nu sunt controlate, pentru că nu avem personal specializat, nu știm cine ar trebui să verifice și să semneze din partea unei autorități. Iar la nivelul diriginților de șantier, care de obicei se ocupă cu calitatea în construcții, este abordată mai ales partea de structură”, spune Petrea.
Pentru ca asftel de clădiri să apară în spațiul construit e necesar un cumul de factori, spune arhitectul: clienți responsabili și cu fonduri necesare, proiectanți bine pregătiți și executanți buni, care respectă proiectul. “E destul de greu să convingi pe cineva că s-a făcut transferul de la structură la ceva care nu e foarte vizibil. Până acum se discuta de lucruri esențiale: trebuia să nu cadă casa, să nu se prăbușească pereții, să reziste la seism, să existe aspecte care țin de siguranța la incendiu. Acum discutăm și de o parte care poate nu e atât de vizibilă, dar care are o pondere financiară însemnată – de izolație, de sisteme, de etanșare la nivelul acoperișului, tâmplării bune, sisteme de umbrire, plus toată partea asta de instalații, care a ajuns să fie foarte prezentă, foarte complexă și să aibă un impact asupra construcției aproape similar cu cel al structurii. Și toate lucrurile acestea cresc foarte mult nivelul de complexitate al unei construcții”, explică arhitectul.
“Ghidurile de proiectare, normele sunt extrem de stufoase, se schimbă des și sunt și relativ greu de urmărit și aplicat. Adică trebuie multă pregătire. Or, în realitatea economică românească, pregătirea asta se face de multe ori superficial și mai ales e o problemă și de a avea un partener de dialog”, completează arhitectul.
Ce ar trebui să știe cei care construiesc în momentul în care se apucă să facă o casă sau renovează?
“Să înceapă să înțeleagă importanța unei izolații, care sunt elementele fundamentale, o izolație termică corect dimensionată și corect montată pentru toate elementele de anvelopă, fie că vorbim de pereți, de acoperiș în terasă sau în șarpantă sau de fundații. Apoi, e importanța tâmplăriei și a sistemelor de umbrire, care sunt de asemenea puțin mai greu de implementat pentru că au și avantaje de a avea o recuperare în timp, dar au și dezavantaje, pentru că presupun o investiție mai mare. E important și tot ceea ce înseamnă partea de instalații, emergența, de exemplu, a pompelor de căldură, obligativitate de a avea sistem de ventilație cu recuperare de căldură și conectarea lor cu sisteme de panouri fotovoltaice și, mai nou, cu baterii, care împreună duc clădirea către șansa de a fi executată la standard nZEB”, spune Petrea.
Diferențele de costuri sunt sesizabile, între ante-nZEB și perioada actuală.
“Dacă luăm un imobil care se construiește după standard nZEB față de aceeași construcție care s-a executat în perioada în care acest standard nu era obligatoriu, din discuțiile cu diverși parteneri și clienți, aș zice că diferența poate fi de 30-40%, în plus. Pentru aceeași construcție, cu aceleași caracteristici. Asta înseamnă o grosime mare la izolații, tâmplări mai performante, instalații mai performante”, explică arhitectul.
Pe termen lung, este vorba despre o investiție care se recuperează, dar, oricum, standardele sunt de acum obligatorii.
“Legea eficienței energetice și performanței energetice, care transpune niște directive europene și care se află la mai multe reiterări și rescrieri, vizează tendința Europei de a deveni un continent neutru din punct de vedere climatic. Pentru că următorul pas de la nZEB (nearly zero energy building) a fost definit în aprilie anul acesta și va fi “zero emissions building”, care vine peste 4 ani. Așadar ideea de recuperare a investiției e doar un aspect și vine după nevoia politicilor europene și asumarea Europei de a deveni continent verde, neutru climatic și extrem de performant energetic. Deci, practic, oricum asta e direcția”, completează Petrea.
Acesta menționează că există și mecanisme de finanțare care încearcă să suplinească efortul relativ mare pe care un cetățean îl face ca să ajungă la nivelul acesta de eficiență energetică. Și în special clădirile publice, care ar trebui să fie un vector de imagine, beneficiază și de fonduri, inclusiv pe partea de reabilitare și refuncționalizare.
Soluții există, teoretic, chiar și pentru blocurile comuniste. “Directiva pentru 2050 spune că tot fondul construit existent în Uniunea Europeană va trebui să fie zero emissions. Problema e că, deși avem niște instrumente, avem niște strategii și niște instrumente posibile de lucru, un fond construit foarte depreciat, un bloc din anii ’50 să zicem, trebuie să treacă printr-o evaluare corectă și din punct de vedere structural. Trebuie să vedem și ce înseamnă partea de instalații, partea de accesibilitate. De exemplu, asistăm la îmbătrânirea populației, da? La blocul de patru etaje n-avem lift, populația îmbătrânește. Punem un lift? Nu punem? E un fenomen mult mai complex. Reabilitarea strictă probabil că se va face. Măsura în care se va face sau dacă se va atinge complet standardul…. asta e greu de previzionat, pentru că avem și factori necunoscutți – război, pandemii, schimbările climatice. Teoretic, e posibil ca și aceste blocuri vechi să atingă aceste standarde, cu evaluare corectă”, spune Petrea.
Investiția într-o astfel de casă începe să se resimtă destul de rapid, spune specialistul.
“În facturi se vede, reducerea facturilor se simte imediat. Cred că se mai simte puțin în stare de bine, pentru că există un climat controlat clar, care prezintă, prin diverse sisteme de automatizare, și niște parametri pe care îi vezi. Adică tu legi confortul pe care îl simți și de niște parametri pe care îi vezi și pe care-i poți modifica. La locuințele vechi nu prea aveai posibilitatea asta”, spune Petrea. Există și beneficii legate de sănătate, spune acesta, având în vedere că materialele noi de construcții puse în operă sunt însoțite de documente care arată testarea lor, conformare adecvată pentru utilizarea lor. “A apărut legislația care ne-a obligat”, spune Petrea.
Acesta a constatat că și clienții sunt mai interesați. “Sunt mai mulți clienți care întreabă, mulți din cauză că se izbesc de refuzuri la autorizări sau de probleme și atunci da, vin să te intereseze”, menționează arhitectul.
Sursa foto: Andrey Popov | Dreamstime.com
