Sursa foto: pixabay.com
Cercetările efectuate de economistul britanic Joan Costa-i-Font sugerează că ora de vară are un impact semnificativ asupra sănătății și bunăstării noastre și ar putea costa economiile peste 750 de euro pe cap de locuitor în fiecare an, notează site-ul London School of Economics.
În 2019, Parlamentul European a aprobat o propunere de a pune capăt orei de vară (Daylight Saving Time – DST), în urma unei consultări publice care a înregistrat o majoritate covârșitoare în favoarea eliminării DST, precum și cel mai mare număr de răspunsuri primite vreodată în cadrul unei consultări publice din partea Comisiei Europene.
În timp ce publicul larg poate avea un sentiment destul de puternic că DST și-a spus cuvântul, factorii de decizie politică par să fi blocat luarea unor decizii clare sau a unor pași decisivi înainte. Acum, un nou proiect de cercetare de mare anvergură, realizat de Joan Costa-i-Font, profesor de economie la London School of Economic , dezvăluie întreaga amploare a costurilor DST pentru sănătatea și bunăstarea individuală, despre care crede că, până acum, este posibil să fi fost neglijate în mod semnificativ. Constatările ar putea servi drept semnal de alarmă pentru factorii de decizie politică din întreaga dezbatere.
Care sunt costurile legate de ora de vară?
“Problema aici este că indivizii suferă o pierdere reală atunci când există o reducere bruscă a timpului în rutina lor zilnică”, explică profesorul Costa-i-Font. “Prin devansarea ceasurilor cu o oră primăvara, trecerea la ora de vară reduce timpul total de care dispun indivizii în programul lor și creează noi constrângeri de timp în zilele care urmează tranziției. Am constatat efecte dăunătoare asupra somnului și sănătății fizice, precum și asupra sentimentelor de oboseală, stres, stresul timpului – care reprezintă preocuparea de a nu mai avea timp sau de a nu putea finaliza sarcinile la momentul potrivit – și asupra sănătății mentale. Efectele în lanț ale acestei situații sunt substanțiale.”
Constatările profesorului Costa-i-Font coroborează dovezile tot mai numeroase care arată că efectele asupra sănătății ale trecerii primăverii la DST sunt ample și, uneori, grave. În zilele care urmează trecerii la ora de vară, de exemplu, există o probabilitate crescută de atac de cord, numărul total de spitalizări crește, iar numărul de vizite la medic crește, de asemenea,. În general, s-a constatat, de asemenea, că participanții la studiu au fost mai predispuși să declare că se simt “epuizați” și “mai puțin energici” în zilele de după schimbarea ceasului.
În ceea ce privește starea de bine, studiul demonstrează că trecerea la ora de vară crește sentimentul de lipsă de timp, iar respondenții sunt, de asemenea, mai predispuși să spună că “abia fac față lucrurilor” la o zi după trecerea la ora de vară. Timpul liber scade cu aproximativ 10 minute în urma tranziției, iar concluziile sugerează că trecerea la ora de vară scade satisfacția vieții cu aproximativ 1,44%.
Nici în ceea ce privește productivitatea economică perspectivele nu sunt pozitive. După cum notează profesorul Costa-i-Font, “am constatat că timpul de lucru crește cu aproximativ 40 de minute în zilele de luni care urmează tranziției, în timp ce ora la care un respondent începe să lucreze rămâne aceeași. Acest lucru sugerează că respondenții funcționează cu cel puțin o oră de somn mai puțin în acea primă zi, iar productivitatea lor individuală este afectată ca urmare”. În societățile în care calitatea somnului poate fi, de asemenea, împinsă la limită, pierderea chiar și a unei singure ore în timpul tranziției duce la efecte agravante în primele șase zile ale tranziției, potrivit profesorului Costa-i-Font.
Traduse în termeni monetari, rezultatele sunt și mai surprinzătoare, după cum explică profesorul Costa-i-Font: “Am calculat costurile fiecăruia dintre aceste efecte și le-am pus în balanță cu orice beneficii cunoscute ale DST. Analiza noastră cost-beneficiu relevă faptul că încetarea DST ar fi asociată cu câștiguri de bunăstare echivalente cu un câștig de venit de aproximativ 754 de euro pe cap de locuitor pe an.”
Cum putem calcula costul orei de vară?
Proiectul a urmărit 30.000 de persoane pe o perioadă de 30 de ani, din 1984 până în 2018. Întrebările au cuprins satisfacția vieții, satisfacția somnului, îngrijirea copiilor, sănătatea fizică și emoțională, bunăstarea, munca, timpul liber și gestionarea timpului. Următorul pas pentru cercetători a fost să calculeze costurile medii ale fiecăruia dintre aceste efecte asupra sănătății fizice, bunăstării și productivității pentru a atribui o valoare monetară.
Profesorul Costa-i-Font explică cum funcționează acest lucru: “De exemplu, în cazul în care trecerea la ora de vară duce la o creștere a internărilor în spital cu trei puncte procentuale, iar costul mediu al unei internări în spital în Germania este de aproximativ 150 de euro pe zi, costul economic al unei creșteri a probabilității de a fi internat în spital pentru o noapte în ultimul an poate fi calculat la aproximativ 34 de euro pe cap de locuitor pe an.”
“De asemenea, știm că DST-ul este asociat cu o creștere a timpului de lucru cu 40 de minute. Salariul mediu orar în Germania este de aproximativ 37 de euro, iar o creștere a orelor de lucru cu 40 de minute costă astfel aproximativ 25 de euro pe cap de locuitor.”
Interesant este faptul că cercetarea arată că există beneficii asociate cu tranziția de toamnă, deși acestea nu s-au dovedit a fi suficient de puternice pentru a depăși aspectele negative din primăvară. Ca atare, economiile ar putea totuși să câștige 754 de euro pe cap de locuitor în fiecare an odată cu încetarea DST, în ciuda avantajelor constatate pentru sănătate și bunăstare ale zilei de 25 de ore din toamnă.
De ce nu am pus capăt orei de vară?
Potrivit profesorului Costa-i-Font, există mai multe obstacole care trebuie depășite înainte de a se putea pune capăt orei de vară în Europa și mai departe. Statele vor trebui să stabilească o oră standard, alegând între ora de iarnă sau de vară, și vor trebui să decidă cum să gestioneze ora între vecini și parteneri comerciali. Uniunea Europeană, de exemplu, speră să găsească o modalitate de a permite statelor membre să își aleagă propria oră standard, fără a crea un mozaic de fus orar pe întreg continentul – ceea ce nu este deloc puțin lucru când țările par să aibă preferințe opuse pentru o oră de iarnă sau de vară permanentă. Aceste probleme reprezintă ceea ce profesorul Costa-i-Font numește “politica timpului”.
În ceea ce privește subiectul DST, mesajul cheie al profesorului Costa-i-Font este clar: “Schimbarea fusurilor orare de două ori pe an ne costă, atât pe noi, ca indivizi, cât și ca societăți, și este în interesul nostru să avansăm în această discuție. Sper că, pe viitor, factorii de decizie vor acorda mai multă atenție consecințelor potențiale ale politicii asupra sănătății și bunăstării individuale, care, așa cum am văzut în cazul DST, se traduc adesea și printr-un cost economic.”
România trece la ora de vară pe 31 martie 2024
România va trece la ora de vară în noaptea de sâmbătă, 30 martie, spre duminică, 31 martie, când ora 3 va deveni ora 4, potrivit Radio România. Ulterior, trecerea la ora de iarnă se va face la data de 27 octombrie, în ultima zi de duminică a celei de-a doua luni de toamnă.
Ora oficială de vară, ora Europei Orientale, a fost introdusă în România pentru prima dată în anul 1932. Până în 1939, a funcţionat în fiecare an, între prima duminică din aprilie, ora 00.00, şi prima duminică din octombrie, ora 01.00 (ore locale). În perioada 1941 – 1979 nu a mai fost folosită ora de vară.
România a semnat Convenţia fusurilor orare în anul 1979, iar în 1997, prin Ordonanţa nr. 20 referitoare la stabilirea orarului de vară şi a orei oficiale de vară pe teritoriul României, s-a stabilit că în cadrul orarului de vară se stabileşte ora oficială de vară, decalată cu o oră în avans faţă de ora Europei Orientale, aplicabilă din ultima duminică a lunii martie, ora 3.00, care devine ora 4.00, până la ultima duminică a lunii octombrie, ora 4.00, care devine ora 3.00.
Printre țările care nu trec la ora de vară se numără: Islanda, Georgia, Belarus, Azerbaidjan, Turcia şi Rusia. Unele dintre acestea au revenit la ora iniţială, în timp ce altele au preferat să rămână continuu la ora de vară. Ţările ecuatoriale şi tropicale nu aplică această oră, deoarece durata zilei este egală de-a lungul anului.