Sursa foto: Pixabay
„Obiectivul prioritar este Donbass”, a clarificat Vladimir Putin în ultimele zile, intensificându-și eforturile pentru a cuceri întreaga regiune. Dar de ce este această zonă atât de importantă pentru Kremlin? Așa-zisul colac de salvare al vorbitorilor de limbă rusă a fost una dintre cauzele care au declanșat conflictul în această zonă încă din 2014 și Moscova vrea „să încheie” ceea ce a început în urmă cu opt ani. Celălalt motiv este militar și politic: este nevoie de Mariupol pentru a controla coridorul dintre Rostov și Crimeea, dar și zona mai de la nord, evitând contraatacuri ucrainene dinspre nord. Peninsula de la Marea Neagră are serioase dificultăți în aprovizionarea de energie electrică și apă și de aceea Putin are nevoie de acest teritoriu, garantându-și un canal direct cu patria-mamă. Dar există și motive economice relevante, scrie Il Fatto Quotidiano, citat de Rador.
Donbasul, din punct de vedere istoric, este bogat în mine pentru extracția cărbunelui, fierului, dar și metanului, manganului, cobaltului și acele metale rare care sunt din ce în ce mai prețioase pentru dezvoltarea tehnologică. Referirea este la zăcămintele cu care se recuperează „ingredientele” pentru a construi smartphone-uri și fibre optice, sau titanul și litiul pentru sectorul auto electric. „Motivele pentru care acest teritoriu este fundamental pentru Putin sunt variate” – explică Marco Di Liddo, analist senior la Ce.S.I. – Centrul Internațional de Studii – „dar dacă avem în vedere că actuala operațiune militară este deosebit de costisitoare pentru finanțele rusești, rentabilitatea economică trebuie să fie adecvată eforturilor”.
De aici și nevoia de a lua Mariupol: „Este al doilea cel mai important port din toată Ucraina și poate găzdui nave de marfă. Mai mult, prin cucerirea orașului de coastă, Rusia ar pune o ipotecă serioasă asupra zăcămintelor de gaze offshore din Marea Azov, în timp ce pe continent există mai multe depozite de roci bituminoase din care se extrage gazul de șist. Este vorba despre un bazin care a fost doar parțial explorat: nu se știe cu exactitate câte resurse sunt disponibile, dar merită aprofundată cercetarea”.
Ucraina are 8.500 de zăcăminte minerale de importanță industrială și aproximativ 110 tipuri diferite de minerale; industria minieră, până în 2014, a generat 15 miliarde de dolari pe an. În mineritul cărbunelui, din care Donbasul este deosebit de bogat, țara se află pe locul zece în lume. „Și apoi există grafit, titaniu, fier, uraniu și așa-numitele minerale rare, inclusiv litiu, precum și aluminiul și cuprul, atât de prețioase în dezvoltarea hi-tech-ului”, continuă Di Liddo. Deci, este interesul economic principala motivație care îl împinge pe Putin să concentreze zeci de mii de trupe pentru a cuceri Donbasul? „Nu aș spune asta. Motivele politice, mai ales la nivel de propagandă internă, sunt cele care permit un sprijin popular mai mare, pentru că impresionează alegătorul și influențează societatea. Presupusa dorință de a elibera teritoriul de naționaliștii ucraineni și de a apăra entitatea rusofonă este obiectivul declarat de Moscova încă de la început, dar bogăția prezentă în această regiune ar putea servi, cel puțin parțial, la finanțarea reconstrucției unei zone deja distruse și care la sfârșitul războiului va fi în condiții și mai proaste”.
În orice caz, Donbas are teritorii destul de diferite: zona Donețk este mai dezvoltată, în timp ce Lugansk este mult mai puțin. Dacă interesul principal al lui Putin ar fi economic, ar fi mai logic să se anexeze în totalitate la primul, în special zonele Sloviansk și Kramatorsk, mai puțin la cel din urmă, unde economia este mai modestă. Potrivit centrului de cercetare ucrainean YouControl, dintre cele mai mari o mie de companii din țară, doar șase sunt înregistrate în regiunea Lugansk… Celălalt aspect de luat în considerare este că în Donbas se extrag în jur de 23-24 de milioane de tone de cărbune pe an. Dintre acestea, în cele două republici autoproclamate controlate de Moscova de opt ani deja, 18 milioane. Prin urmare, este evident că cele mai profitabile zone sunt deja în mâinile Rusiei.
Mai mult, dacă în epoca Uniunii Sovietice această zonă era printre cele mai prestigioase, în ultimii 20 de ani s-a înregistrat un declin lent, exacerbat de războiul care a început aici în 2014. Generațiile tinere au plecat și au rămas în mare parte bătrâni și categorii mai puțin înstărite. În 2013, provinciile Donețk și Lugansk au reprezentat aproape 16% din Produsul Intern Brut al Ucrainei, a doua după Kiev, dar în ultimii opt ani, producția de cărbune a scăzut de aproape trei ori. Sunt aproximativ 80 de firme metalurgice, dar multe nu mai sunt în funcțiune de dinainte de 24 februarie. Mai multe companii miniere mari și numeroase companii petrochimice, inclusiv rafinăria mamut din Lisichansk, sunt acum inactive și nu din cauza conflictului în curs. Rămâne un potențial de creștere enorm, dar într-o zonă în declin, care la sfârșitul acestui război va fi în mare măsură distrus.