Cristian Popa sursa BNR
Piaţa capitalului este globală, iar creşterea randamentelor titlurilor de stat americane antrenează, în lanţ, scumpirea creditului în Europa şi în pieţele emergente, susţine Cristian Popa, membru în Consiliul de Administraţie al Băncii Naţionale a României (BNR), într-un articol de opinie transmis Agerpres.
El a subliniat că opinia îi aparţine şi nu reprezintă poziţia Băncii Naţionale a României.
“În mod normal, pieţele şi băncile centrale se mişcă în aceeaşi direcţie, dar nu mereu şi în acelaşi ritm. Când nu o fac, de obicei înseamnă că pieţele anticipează o realitate economică diferită de cea luată în calcul de factorii de decizie. Dobânda la 10 ani a SUA este considerată barometrul global al costului capitalului. În mod tradiţional, aceasta reflectă atât politica monetară a Fed, cât şi aşteptările pe termen mai lung ale investitorilor privind spre exemplu inflaţia şi creşterea economică. Deşi în ultimul an băncile centrale din economiile dezvoltate au redus dobânzile cheie, dobânzile obligaţiunilor guvernamentale au crescut. Economia reală resimte puţin sau deloc reducerea dobânzilor de către băncile centrale, iar costurile de finanţare pentru companii şi gospodării au rămas ridicate. Piaţa capitalului este globală, iar creşterea randamentelor titlurilor de stat americane antrenează, în lanţ, scumpirea creditului în Europa şi în pieţele emergente. Pieţele financiare par decuplate de băncile centrale, investitorii anticipând că politica monetară restrictivă va fi menţinută pentru mai mult timp”, a subliniat Cristian Popa, în articolul intitulat “Când America strănută, restul lumii răceşte”.
Potrivit acestuia, o parte din explicaţie constă în revenirea lui Donald Trump la Casa Albă.
“Deşi noul preşedinte vine cu multe politici liberale, dereglementare, pro-business şi pro-libertate individuală, retorica protecţionistă, promisiunile privind tarife vamale punitive şi o posibilă reducere drastică a imigraţiei sunt factori care ar putea influenţa ascendent dinamica inflaţiei. Costurile de producţie ar putea creşte, forţa de muncă s-ar restrânge, iar Fed ar putea fi nevoită să menţină o politică monetară restrictivă pentru mai mult timp decât se anticipa anterior. Măsurile protecţioniste duc la scumpiri, deci inflaţie”, a adăugat Cristian Popa.
În opinia sa, o altă explicaţie este că Trezoreria SUA emite volume record de titluri de stat pentru a finanţa un deficit bugetar deloc mic de aproximativ 6,5% din PIB în 2024 (pentru 2025 se va apropia de 2 trilioane dolari, conform CBO), iar cumpărătorii tradiţionali şi-au redus expunerea sau cer randamente mai mari pentru a justifica şi compensa o inflaţie anticipată mai mare.
“Pe scurt, cererea nu ţine pasul cu oferta, aşa că preţurile obligaţiunilor scad, iar randamentele cresc. Investitorii sunt astăzi mai sceptici decât în trecut în ceea ce priveşte capacitatea SUA de a rezolva problema deficitului. În plus, finalizarea programelor de relaxare cantitativă (QE) a eliminat unul dintre cei mai mari cumpărători de titluri de stat americane: Rezerva Federală. În trecut, Fed absorbea o bună parte din datoria emisă, limitând astfel creşterea randamentelor. Acum, însă, vorbim despre o înăsprire cantitativă (QT), opusul relaxării, ceea ce agravează presiunile pe piaţa obligaţiunilor guvernamentale. Cu băncile centrale care nu mai cumpără obligaţiuni şi, în unele cazuri, vânzând active, investitorii privaţi trebuie să absoarbă un volum şi mai mare de datorie”, a adăugat oficialul BNR.
În opinia sa, creşterea randamentelor titlurilor de stat reflectă şi o majorare a “term premium”, adică a compensaţiei suplimentare cerute de investitori pentru a deţine datorie pe termen lung.
Potrivit acestuia, problema dobânzilor mai mari nu se rezumă doar la SUA. Randamentele obligaţiunilor germane şi franceze au urcat şi ele, iar cele din Marea Britanie au atins un maxim văzut ultima dată în 2008. Statele cu deficite mari resimt deja presiunea, vedem acelaşi fenomen şi noi în România, chiar mai intens. În pieţele emergente, creşterea dobânzilor americane generează o migrare/fugă a capitalului. Logica este simplă: de ce ar împrumuta cineva un stat emergent spre exemplu la 6%, când poate împrumuta SUA la 4,5%? Capitalul curge acolo unde este recompensat cel mai bine, menţionează Cristian Popa.
Totodată, guvernele cu datorii mari se confruntă deja cu costuri de refinanţare în creştere, iar investitorii încep să pună la îndoială sustenabilitatea acestor datorii. Este mecanismul pieţelor de a sancţiona şi corecta excesele.
“Creşterea randamentelor obligaţiunilor nu este neapărat un semnal de criză, dar reflectă o schimbare în percepţia riscului. Investitorii par să creadă că inflaţia ar putea reveni, suficient cât să menţină presiunea asupra băncilor centrale şi să scrutinizeze mai atent politicile guvernelor pe care le împrumută. Trebuie menţionat că nivelul actual al dobânzilor la obligaţiunile guvernamentale, chiar dacă pare ridicat în comparaţie cu ultimii 15 ani (epoca banilor ieftini), este în linie cu perioada de la începutul anilor 2000 (până la criza din 2008) şi chiar foarte redus în comparaţie cu anii ’80, de exemplu”, se mai precizează în articol.
La începutul anului 2024, pieţele anticipau o politică monetară mai relaxată, cu mai multe reduceri ale ratelor dobânzilor, ceea ce s-a materializat doar parţial. În prezent, percepţia investitorilor este că politica monetară va rămâne mai restrictivă. Pieţele au virat de la optimism spre pesimism, precizează sursa citată.
Dacă factorii ciclici au coborât inflaţia în ultimii doi ani, cei structurali o împing în sus (deficite, războaie, înverzire, demografie). Astfel, forţele fundamentale care împing randamentele în sus nu vor dispărea prea curând. Politicile fiscale expansioniste sunt în vogă, protecţionismul la fel, tensiunile geopolitice continuă să crească, iar disputele comerciale s-ar putea intensifica, ceea ce înseamnă presiuni inflaţioniste mai mari, dobânzi mai mari şi o creştere economică mai redusă. Băncile centrale nu au de ales: trebuie să rămână de partea prudenţei. Viitorul ne va spune dacă pieţele financiare anticipează corect.
Oficialul BNR susţine că, în urma şedinţei de miercuri, 29 ianuarie, Fed pare să fi “împrumutat” din prudenţa pieţelor, hotărând menţinerea dobânzii de politică monetară în intervalul 4,25% – 4,50%.