Sursa foto: Aspen Institute / Romanian Business Leaders
România se confruntă cu o fragmentare socială accentuată, incertitudine economică și neîncredere record în instituțiile statului. Iar în ultimii ani antreprenorii au devenit un pilon al încrederii printre cetățeni. „Încrederea este infrastructură economică nevăzută. Când lipsește, plătim un cost de finanțare mai mare, pierdem talente și inovăm mai lent”, avertizează Marius Ștefan, antreprenor și președinte al Romanian Business Leaders (RBL), într-un dialog cu Economedia. În opinia sa, refacerea încrederii în România nu este doar o responsabilitate morală, ci o necesitate economică vitală, în condițiile în care nivelul de încredere în instituțiile statului este printre cele mai scăzute din Uniunea Europeană.
Urmărește mai jos producțiile video ale Economedia:
- articolul continuă mai jos -
În acest context, Fundația Romanian Business Leaders (RBL) organizează pe 7-8 mai evenimentul RBL Summit cu tema „Încredere în România”, într-o perioadă în care lumea afacerilor și societatea românească traversează provocări fără precedent. Evenimentul va aduce împreună, la J.W. Marriott Bucharest Grand Hotel, peste 350 de lideri de business, antreprenori, investitori și inovatori pentru două zile de dialog strategic, idei cu miză reală și proiecte care modelează viitorul.
Alex Dincovici, antropolog și director general al RBL, subliniază că alegerea temei vine pe fondul unei polarizări sociale accentuate și al unei crize de legitimitate a instituțiilor. „Ne-am dat seama că mai avem mult de lucru pentru a ne duce la îndeplinire misiunea: o Românie în care copiii noștri să își dorească să trăiască”, spune el.
În acest context complex, summitul RBL se articulează în jurul a trei piloni – adaptare, încredere și acțiune – reflectând filozofia organizației: „dacă vrem să ne fie mai bine, trebuie să facem, nu să așteptăm să se facă,” explică Dincovici. Miza: reconstrucția capitalului social și economic prin exemplul antreprenorial și implicare activă în spațiul public. Necesitatea acțiunii este amplificată de impactul economic direct al neîncrederii, așa cum punctează Marius Ștefan. „Încrederea funcționează ca un lubrifiant economic,” afirmă el, citând studii care leagă încrederea socială de creșterea PIB și de costuri de finanțare mai mici pentru companii.
Economedia: De ce ați ales tema „Încredere în România” pentru ediția din acest an a summit-ului Romanian Business Leaders și de ce acum?
Alex Dincovici: Sunt două motive importante, din punctul meu de vedere. Primul este un rezultat indirect al evenimentelor electorale de la finalul anului trecut. Ne-am dat seama, în acel moment, că mai avem destul de mult de lucru pentru a ne duce la îndeplinire misiunea de a transforma România în care copiii noștri să își dorească să trăiască. Societatea pare să devină din ce în ce mai polarizată, dacă ne uităm la statistici aproape o treime dintre români sunt în risc de sărăcie, iar unul dintre rezultatele multiplelor crize pe care le-am traversat în ultimii ani, de la pandemie la război și o rundă de alegeri prezidențiale eșuate, este o știrbire din ce în ce mai mare a încrederii în instituții. Iar instituțiile sunt baza societății. Cred că miza cea mai mare în acest moment este întărirea lor, care nu are însă nicio legătură cu un viraj spre vreo formă de guvernare autocratică, ci mai degrabă cu buna funcționare a statului și a societății.
Al doilea motiv este legat de acesta, și vine din rezultatele unui sondaj pe care l-am desfășurat la începutul anului, în care am observat că antreprenorii români se bucură de suficient de multă încredere din partea societății, situându-se între poliție și biserică, ceva ce era probabil dificil de imaginat la începuturile organizației. Asta ne spune că ne aflăm într-o poziție poate mai bună ca niciodată de a face ceva în acest sens.
Economedia: Ce anume din contextul actual (economic, social, politic) face ca adaptarea, încrederea și acțiunea să fie subiectele centrale ale summitului RBL din acest an?
Alex Dincovici: RBL se bazează dintotdeauna pe ideea că, dacă vrem să ne fie mai bine, trebuie să facem, nu să așteptăm să se facă. În lumina celor de mai sus, summitul este principalul nostru eveniment din an, cel în care se și inițiază proiectele organizației, și nu puteam rata ocazia de a-l adapta contextului actual pe cât de mult putem și de a continua să inițiem schimbările pe care le considerăm necesare și al căror efect credem că trebuie să se vadă în societate.
Economedia: Care sunt cele mai mari provocări pe care le vedeți în prezent în construirea sau reconstruirea încrederii, atât în mediul de afaceri, cât și în societate, în general?
Alex Dincovici: Trăim într-un climat de incertitudine generalizată și accentuată. Dacă ne uităm la contextul economic, aș putea chiar spune că deficitul nesustenabil la care am ajuns creează chiar anxietate în tot mediul de afaceri. Am trăit cu toții pe pielea noastră în ultimii ani impredictibilitatea instituțională, indusă de schimbările neregulate și dificil de anticipat ale legislației și contextului în care ne desfășurăm activitatea. Acum, dacă ne uităm la cifre, arată mai rău ca oricând, și este clar că trebuie făcut ceva, și că orice încercare de a reechilibra bugetele va lovi în toată societatea. Problema este că nimeni nu știe când și cum se va întâmpla acest lucru. Și e greu să construiești încredere atunci când domnește o astfel de stare de incertitudine.
Pe de altă parte, lipsa de încredere din ce în ce mai mare în instituțiile statului măsurată și amintită anterior creează o altă categorie de probleme. Dacă oamenii își pierd încrederea în instituțiile statului, instituțiile, la rândul lor, pot începe să își piardă din legitimitate, orice fel de demers poate fi contestat și mai ușor, și e dificil să ai pace socială și cooperare într-un astfel de climat în care orice tip de inițiativă vine din partea unor entități în care nu mai crede aproape nimeni. Sunt ingredientele perfecte pentru o criză de proporții.
Economedia: Panelul dedicat reconstruirii încrederii menționează reducerea fragmentării sociale. Care sunt principalele linii de fractură sau defragmentare pe care le identificați în societatea românească actuală și pe care acest eveniment își propune să le adreseze?
Alex Dincovici: Printre principalele fenomene responsabile de clivajele contemporane se numără disparitățile socio-economice, polarizarea politică și lipsa de încredere în partide și instituțiile statului român, decalajul generațional și o fractură educațională și digitală. O treime din populația României este în risc de sărăcie, asta în timp ce PIB-ul pe cap de locuitor în București ajunge să îl depășească pe cel din state europene considerate în mod tradițional mai “avansate” socio-economic. În mediul rural și în localitățile urbane mici migrația și lipsa de resurse au creionat un peisaj complet diferit de cel din localitățile mari. Politica și votul par să devină din ce în ce mai polarizante, iar mass-media și rețelele sociale contribuie cu brio la aceste procese de schismogeneză. Educația, deși este văzută de mulți oameni ca soluție, produce și ea alte tipuri de inegalități și inechități, cu resurse concentrate la vârf, și acolo insuficiente, și în rest cu acces dificil la lucruri de bază.
Economedia: În ultimul an am văzut în societatea românească o dezbinare mai acută ca oricând. Este neîncrederea unul dintre motive?
Alex Dincovici: Antropologul Radu Umbreș are o etnografie foarte bună pe această temă. Cred că fragmentarea și dezbinarea sunt profund legate de neîncredere. Neîncrederea îngreunează mult cooperarea, și fără cooperare în afara rețelelor informale de rudenie sau bazate pe alte tipuri de legături mai profunde între oameni este greu să ajungi la o bunăstare generalizată. Instituțiile pot fi un liant foarte bun între categorii de oameni care nu se cunosc și între care nu există alte tipuri de legături mai solide, dar dacă sunt fragile și nu funcționează, avem o mare problemă.
Economedia: Cum se raportează tema încrederii la competitivitatea economică a României? Există o legătură directă între nivelul de încredere dintr-o societate și performanța sa economică?
Marius Ștefan: Încrederea funcționează ca un lubrifiant economic: reduce costurile de tranzacție, scade prima de risc și facilitează cooperarea pe termen lung. Sunt studii care arată că o creștere de 10 puncte a încrederii sociale poate adăuga circa 0,5 p.p. la rata anuală de creștere a PIB per capita. Alte studii recente demonstrează că firmele situate în regiuni cu un nivel ridicat de încredere plătesc un cost al capitalului propriu și al datoriei semnificativ mai mic.
Încrederea instituțională este printre cele mai scăzute din UE: doar ≈ 19 % dintre români declarau că au încredere în Guvern în 2024.
În opinia mea încrederea este infrastructură economică nevăzută. Atunci când lipsește, plătim un cost de finanțare mai mare, pierdem talente și inovăm mai lent. Când o cultivăm sistematic – prin reguli clare, transparență și leadership responsabil – capitalul circulă mai rapid, productivitatea crește și România își poate valorifica pe deplin avantajele competitive: creativitatea antreprenorilor, poziția geografică și apartenența la UE.”
Economedia: Ce exemple de bune practici pentru restabilirea încrederii în instituții (din România sau internaționale) și între cetățeni considerați relevante?
Marius Ștefan: De-a lungul anilor, în cadrul Romanian Business Leaders am purtat numeroase dialoguri cu reprezentanții administrației centrale și locale. Mesajul nostru a fost consecvent: predictibilitate și consultare continuă. Pentru a consolida încrederea în instituțiile publice, solicitările noastre sunt, de fapt, foarte clare:
- Să demonstreze că le pasă – prin inițiative care răspund concret nevoilor mediului de afaceri și ale societății.
- Să-și respecte angajamentele – ceea ce promit să devină realitate, în termenele asumate.
- Să instituie consultări periodice, transparente – un calendar regulat de întâlniri și mecanisme clare de feedback, astfel încât deciziile să fie luate împreună, nu impuse.
Economedia: Ce responsabilitate are comunitatea de business, pe care RBL o reprezintă, în procesul de (re)construire a încrederii la nivel național?
Marius Ștefan: Comunitatea de business – reprezentată în cazul nostru de Romanian Business Leaders – poartă o responsabilitate dublă în (re)construirea încrederii la nivel național: să fie exemplu și să fie accelerator.
Cred ca societatea are nevoie de exemple de succes. Prin programul VSFA (Vreau sa fiu antreprenor) am vizitat sute de licee și zeci de mii de copii și i-am încurajat sa ia în calcul antreprenoriatul ca opțiune de carieră. MERITO premiaza in fiecare an 12 profesori exceptionali din toata tara. Acestia apoi activeaza in comunitatea MERITO unde au ocazia sa interactioneze cu mii de profesori.
Oferim sprijin pentru antreprenoriatul emergent, mentorăm start-up-uri si le facilităm accesul la finanțare.
Economedia: Cum poate contribui mediul de afaceri, dincolo de propriul interes, la refacerea încrederii între cetățeni și instituții și în societate în general?
Alex Dincovici: În primul rând printr-un comportament exemplar, care presupune atât respectarea legilor cât și continuarea creării de bunăstare în jur și respectarea promisiunilor către clienți sau consumatori, parteneri și toate celelalte entități cu care intră într-un anumit tip de relație. În al doilea rând, prin inițiative cum este și Fundația Romanian Business Leaders, care reușesc să aducă împreună oameni care nu se cunosc dar care sunt uniți de obiective comune. Entitățile de tipul nostru sunt în fond generatoare de încredere, și cu cât sunt mai multe sau mai mari, cu atât este mai bine pentru toată lumea.
Economedia: Cum credeți că pot liderii de afaceri să contribuie, prin acțiunile lor concrete (în propriile companii și în spațiul public), la creșterea nivelului general de încredere?
Marius Ștefan: Prin exemplul propriu și prin capacitatea de a coagula parteneriate, comunitatea de business poate transforma încrederea dintr-un deficit național într-un avantaj competitiv durabil.
Economedia: Care sunt principalele proiecte sau direcții de acțiune ale RBL în următorul an care vor contribui direct la tema summitului (adaptare, încredere, acțiune)?
Alex Dincovici: Toate proiectele existente ale RBL acționează, sub o formă sau alta, în aceste direcții. Aș da drept exemplu aici Merito, care dincolo de premierea excelenței în educație a reușit să creeze rețele extraordinare de învățare într-o comunitate extinsă, mai degrabă de la firul ierbii. Într-un mod similar, proiectele din pilonul antreprenorial acționează direct în zonele de adaptare și de acțiune, și începem să vedem de ani buni că ceea ce facem funcționează și produce efecte.
Pe de altă parte, summitul este locul în care se nasc proiectele, și ne așteptăm ca în această ediție să apară unele poate chiar mai ambițioase care să adreseze aceste teme contemporane extrem de importante. Sunt mai mult decât încrezător în capacitatea membrilor de a acționa în acest sens, și convins că la finalul evenimentului vom avea niște proiecte noi care vor începe să lucreze pe coordonatele cele mai sensibile deja identificate.
Economedia: Cum anume se construiește încrederea în absența sau în pofida unui stat perceput ca fiind ineficient sau neîncrezător? Care sunt mecanismele concrete?
Alex Dincovici: Când statul este perceput ca ineficient sau nedemn de încredere, aceasta din urmă se construiește preponderent în rețelele sociale primare: familie, prieteni apropiați și comunități locale. Mecanismele pot fi sprijinul reciproc direct, schimbul informal de favoruri și apelul la relații personale solide. Acest tip de capital social informal, bazat pe legături strânse și cunoaștere directă, devine fundația pentru colaborare și soluționarea problemelor cotidiene.
Economedia: Care sunt cele mai frecvente tipuri de eșec ale statului în fața cărora cetățenii, mediul de afaceri și organizațiile trebuie să intervină?
Alex Dincovici: Cred că sunt foarte multe, și aș merge pe liniile evidențiate mai sus de Marius. Nu arată, de multe ori, că îi pasă, sau arată acest lucru extrem de diferențiat, reușind să creeze disensiuni sociale și inechitate.
Nu își respectă angajamentele, și aici cred că avem cu toții și exemple istorice, dar și interacțiuni concrete în care ne-am lovit de instituții impasibile și care nu respectă niște lucruri fundamentale. De la sfaturi sau decizii care se bat cap în cap în cadrul aceleiași instituții la măsuri aparent bune, precum locurile de parcare, create însă de autoritățile locale prin sacrificarea spațiului verde și nerespectarea normativelor.
Eu am dat însă exemple benigne, dar există situații dezastruoase despre care chiar vom discuta în primul panel din cadrul summitului, în care statul nu reușește să aibă grijă de cetățeni și de sănătatea lor și îi condamnă la mai rău. Iar dacă ne raportăm la sănătate și ne uităm la indicatorii privind speranța de viața sănătoasă, cred că putem concepe și diferența dintre media din România și media europeană tot ca un eșec al statului.
În fond, dacă aș adopta o poziție veritabilă de stânga probabil că aș vedea un eșec al statului în absolut orice ține de domeniul asistenței sociale și îngrijirii și în care suntem în schimb încurajați să ne luăm soarta în propriile mâini și să alegem, deseori în necunoștință de cauză, între opțiuni non echivalente și fără instrumentele necesare. Și deși pare o poziție incompatibilă cu spiritul antreprenorial, cred că nu este cazul, deoarece într-un context instituțional clar, stabil, și predictibil, și cu un minim de grijă față de cetățeni, este ceva mai ușor să trăiești, să ai încredere și să alegi. Dar când nu te poți baza pe prea multe, e tare complicat.
Economedia: Care sunt pilonii de bază ai construirii încrederii într-o organizație?
Marius Ștefan: Un lider nu doar gestionează capital financiar, ci și capitalul de încredere al organizației sale.
Pilonii încrederii într-o organizație sunt în opinia mea: competență, integritate, transparență, responsabilitate și consecvență. Toate aceste lucruri trebuie făcute de către lideri / antreprenori / manageri pentru a construi în timp încrederea. Există un citat care mi se pare relevant pe subiect: Trust is earned in drops and lost in buckets.
Profitul este permisul de funcționare al unei companii; încrederea este licența ei socială. În fiecare decizie în business avem două balanțe: cea financiară și cea a încrederii. Prima ține compania în viață azi; a doua îi garantează viitorul.
Fiecare decizie antreprenorială – de la politicile de remunerare până la modul în care răspundem unei crize publice – poate fie să adauge, fie să erodeze capitalul de încredere al României. Dacă noi, liderii de afaceri, nu vom ridica standardul, cine o va face?
Economedia: Ce proiecte concrete derulează Romanian Business Leaders pentru a stimula dialogul și colaborarea între diferite grupuri din societate?
Alex Dincovici: Cred că absolut toate proiectele noastre fac asta. Merito reunește antreprenori și profesori, VSFA antreprenori și tineri, ceea ce realizăm în cadrul pilonului de bună de guvernare acționează ca liant între administrația publică și mediul antreprenorial, și în general RBL este, strict din acest punct de vedere, o platformă pentru dialog și colaborare între antreprenori din diferite domenii și regiuni ale țări, dar și între antreprenori și alte categorii de public, de la autorități la alte instituții și organizații. Este o comunitate, al cărui impact se duce mult dincolo de antreprenorii care fac parte din organizație.
Economedia: Dacă ați avea un mesaj simplu pentru tinerii antreprenori sau viitorii lideri din România despre cum să contribuie la o societate mai încrezătoare, care ar fi acela?
Alex Dincovici: Să nu le fie lor teamă să aibă încredere în alți oameni, și să își extindă cât mai mult posibil rețelele, atât pe cele de cunoscuți cât și cele instituționale, care pot fi reprezentate de organizații de business, de alumni, sau de orice fel de alte tipuri de instituții relevante pentru ei. Cu cât avem mai multe conexiuni, cu atât putem facilita mai multe inițiative, ceea ce este esențial și pentru societate, nu doar pentru antreprenoriat, întrucât aceste legături, care nu sunt de sânge sau familiale, numite legături slabe în teoria sociologică, sunt extrem de importante în societate. Și nu ne permitem să așteptăm ca ele să se creeze de la sine sau să de către alți actori, ci după cum spunem în RBL, mai bine facem, nu așteptăm să se facă.
Economedia: Can we trust AI, when we barely trust each other?
Alex Dincovici: Din păcate, nu cred că noi și AI-ul suntem entități echivalente din punct de vedere al încrederii. AI-ul este construit într-o paradigmă științifică, cvasi-matematică, și care presupune dominarea sau controlul mediului înconjurător, ceea ce duce la predictibilitate. Demersurile tehnico-științifice încearcă să creeze entități stabile, în cuvintele sociologului Andrew Pickering insule de stabilitate – configurații stabile care răspund în mod predictibil interacțiunilor noastre.
AI-ul e “by default” văzută ca o entitate non malițioasă, non emoțională, rațională, predictibilă și stabilă, ceea ce înseamnă că te poți baza pe ea. Tocmai pentru că nu este umană. Are toate ingredientele necesare pentru a ne recepta încrederea.
Din acest motiv, cred că de fapt efectele inteligenței artificiale, în special ale celei generative, vor eroda și mai mult încrederea în semenii noștri. Deja devine din ce în ce mai dificil să faci diferența între un text generat de către un model de limbaj, de exemplu, și unul produs în întregime de oameni. Mai ales că, dacă privim dintr-o perspectivă mai largă, inteligența artificială lucrează în fond tot cu producție umană.
Deja se spune că AI-ul ar fi trecut de testul Turing, dar cred că mai avem mult până acolo, deși începem să resimțim efectele acestei artificializări.
Inteligența artificială generativă este probabil în prezent cea mai mare mașinărie de poluare digitală și această tendință se va amplifica din ce în ce mai mult. În paralel, cred că ajunge să dea tonul modului în care se comunică online, în diferite contexte, și dacă modelele de limbaj au început prin a imita oamenii, suntem în etapa în care oamenii încep să imite producțiile LLM-urilor. Deci nu vom ajunge să ne preocupăm strict de acele activități care ne produc plăcere și unde putem să venim cu plus valoare, ci riscăm să devenim și noi roboței, muncind pentru ca inteligența artificială să își facă treaba exact pe tipul de sarcini repetitive de care IA-ul promite să ne scape sau imitând producțiile generate de inteligența artificială pentru că acesta va fi noul standard. De altfel, vom avea și la summit o conversație despre asta cu un sociolog francez foarte bun, care studiază de peste un deceniu schimbările în muncă aduse de tehnologie, Antonio Casilli.
