sursa foto: Facebook/ FMI
Dincolo de problema scumpirii materialelor de construcții, și de intenția guvernului din PNRR de a renunța la facilitățile fiscale oferite muncitorilor din construcții, pentru piața de profil se mai profilează o problemă. Aducerea la zi a studiilor de fezabilitate. Studiile pe care se bazează procesul de achiziție publică în prezent sunt depășite, au o vechime de 2-3 ani, fără a cuprinde creșterile explozive de preț la materialele de construcție.
”Dacă analizăm strict afluxul investițional și distribuția fondurilor atât pe plan local, cât și din surse europene, România se află în vârful potențialului său de dezvoltare. Pe lângă PNRR, Guvernul a alocat în 2021 cote istorice pentru investiții, cu o rată-record de 5,5% din PIB (circa13 miliarde euro). În plus, raportându-ne la fondurile din PNRR și ariile lor de aplicabilitate, peste 70% din totalul de 29,2 miliarde euro impactează domeniul construcțiilor, un impact pozitiv pentru că ne deschide un front de lucru nemaiîntâlnit până acum. Este suficient să amintim doar de cei 1.630 km construiți de rețele de apă, 434 km de autostradă construiți, 311 km de cale ferată modernizată, 1.000 – 1.500 blocuri reabilitate energetic și alte 2.000 clădiri publice reabilitate, 880.000 mp construiți de locuințe pentru specialişti în educație şi sănătate în mediul rural, 3.000 de cabinete de asistenţă medicală primară dotate si renovate, în special la sate, și lista poate continua”, spune, pentru Economedia, Daniel Pițurlea, antreprenorul care controlează 99,5% din acțiunile companiei de construcții Concelex.
Problema e că acesta are puțină încredere în capacitatea autorităților de a implementa toate proiectele.
„Dacă ne dorim să beneficiem de fondurile din PNRR însă și să fim capabili să implementăm toate proiectele, este crucial să schimbăm paradigma – de la birocratizare la accelerare. Totul, în cinci ani. Coborând însă la realitatea de la firul ierbii, construcțiile nu se află într-o postură privilegiată, ci, mai degrabă, paradoxală. Există aparent finanțare, dar există și două mari frâne puse industriei – explozia prețurilor la materialele de construcție și criza de forță de muncă. Dinamica angajărilor în construcții a crescut în ultimii ani, dar nu suficient, iar principalul catalizator a fost introducerea facilităților fiscale pentru această industrie. Pentru a acoperi nevoia proiectelor publice și private anunțate, pentru a putea pune în practică proiectele din PNRR, avem nevoie de până la o dublare a angajaților din construcții”, explică Pițurlea.
Dar scumpirea materialelor de construcții e cauzată de faptul că majoritatea sunt importate, la prețuri mult mai mari decât costă cele produse în țară, iar materia primă pentru ele s-a scumpit accelerat. În schimb, inițiativa de a renunța, treptat, între 2025 și 2028, la facilitățile fiscale pentru constructori a autorităților va goli iar țara de muncitori, în condițiile în care acum sectorul are nevoie de circa 300.000 de oameni, care ar trebui aduși din Asia.
„Unde ar duce eliminarea acestor facilități la momentul actual? La efecte catastrofale atât pentru industrie, cât și pentru proiectele de dezvoltare. Vom pune sub semnul întrebării materializarea unor proiecte de dezvoltare și, in extenso, chiar PNRR-ul, iar industria va fi repusă în situația de dinainte de 2019 – exod al muncitorilor în străinătate, șantiere cu o nevoie acută de forță de muncă și o ieșire din legalitate a salarizării în țară. Nici una din aceste situații nu aduce beneficii statului sau bugetului public. 8,5% din populația activă este din domeniul construcțiilor; o clasă economică întreagă va suporta daune financiare, neavând alternativa unui alt loc de muncă, efectele fiind vizibile la nivel de industrie dacă aceste facilități ar fi eliminate, dar și la nivel de dezvoltare a României”, completează proprietarul Concelex.
Dar, dincolo de probleme cunoscute, prima – scumpirile materialelor de construcții – atenuată de autorități prin măsuri legislative, și cea a renunțării la facilitățile fiscale – creată de autorități, se mai face remarcată una. Rămânerea în urmă a studiilor de fezabilitate.
Potrivit lui Pițurlea, riscul eliminării facilităților fiscale este dublat de aducerea la zi a studiilor de fezabilitate.
„Studiile pe care se bazează procesul de achiziție publică în prezent sunt depășite, au o vechime de 2-3 ani, fără a cuprinde creșterile explozive de preț la materialele de construcție. Această situație duce la reticență, dacă nu chiar refuz din partea antreprenorilor generali de a intra în licitații cu lucrări subcotate. Nu este suficient să existe fonduri de investiție dacă nu avem și un proces de achiziție actualizat, nu este suficient să bifăm licitații pe hârtie dacă transpunerea lor în realitate nu este realizabilă. Au fost cazuri în trecut în care companiile au sublicitat și apoi, în teren, au ajuns fie să nu termine lucrările pentru care au fost contractate, fie să le realizeze la o calitate îndoielnică. Pe pilonii lipsei de profesionalism vrem să ne sprijinim viitoarele proiecte de infrastructură sau este momentul să începem să construim sănătos?”, se întreabă Pițurlea.
Așadar, studiile de fezabilitate ar trebui actualizate pentru a putea construi sănătos.
„Un prim pas pentru a corecta această situație ar fi ca actele normative recente de actualizare a prețurilor din contractele de achiziție publică să includă și clauze prin care autoritățile contractante să actualizeze valorile din studiile de fezabilitate”, conchide Daniel Pițurlea.