Sursa foto: Pexels / Energepiccom
O mulțime de oameni se simt pierduți, anxioși și disperați. În aceste vremuri întunecate, păstrarea unui sens al vieții noastre este vitală. Din fericire, sensul poate fi cultivat și ne poate ancora atunci când viața pare turbulentă. Domeniul emergent al psihologiei existențiale rafinează practicile pentru a ne acorda la valoarea, scopul și importanța vieții noastre, scrie Fast Company.
Steven Heine, profesor de psihologie socială și culturală la University of British Columbia, împărtășește cinci idei cheie din noua sa carte, Start Making Sense: How Existential Psychology Can Help Us Build Meaningful Lives in Absurd Times (Începeți să aveți sens: Cum ne poate ajuta psihologia existențială să ne construim vieți pline de sens în vremuri absurde). Steve este autorul cărții Cultural Psychology, cea mai vândută carte din domeniu. Cercetările sale au fost prezentate în The New York Times, Washington Post, Guardian, Newsweek și New Scientist, printre alte publicații.
Care este ideea?
1. Sensul în viață ajută la protejarea împotriva anxietății.
Toată lumea pare a fi la limită în aceste zile. Lumea trece oarecum printr-o criză a sănătății mintale, deoarece ratele anxietății, depresiei și disperării au crescut brusc în multe țări. Cum putem face față acestor vremuri negre?
Sentimentul de a duce o viață plină de sens ne protejează de anxietate și incertitudine. Atunci când oamenii simt că viața lor are sens, un sens al scopului îi ghidează, iar viața lor are sens. Ei simt că ceea ce fac contează și poate face o diferență în lume. Oamenii care simt că viața lor are sens pot rezista cu putere în fața loviturilor și săgeților aruncate asupra lor de aceste vremuri incerte. Ei se bucură de o mai mare bunăstare și fac față mai bine anxietăților lor.
Domeniul emergent al psihologiei existențiale a oferit răspunsuri bazate pe dovezi cu privire la ceea ce face ca o viață să aibă sens. În cele din urmă, sensul este legat de conexiuni, iar o viață plină de sens este bogat conectată. De exemplu, legăturile interpersonale joacă un rol-cheie, deoarece oamenii consideră că viața lor are mai mult sens atunci când petrec timp cu cei apropiați, în special atunci când își asumă un rol de îngrijitor. De asemenea, oamenii se simt mai semnificativi atunci când fac parte dintr-o comunitate, deoarece aceasta le oferă un sentiment de apartenență și identitate. Legăturile oamenilor cu munca lor le pot oferi, de asemenea, un sentiment de scop și de măiestrie. Iar oamenii se simt semnificativi atunci când viața lor este conectată la tărâmul transcendent, simțind că fac parte din ceva mult mai mare decât lumea materială.
Atunci când viețile oamenilor sunt suficient de conectate în aceste domenii, ei sunt întemeiați existențial. Viața lor are sens, au un scop în ceea ce fac și simt că viața lor contează în marea schemă a lucrurilor. Această mentalitate îi ajută pe oameni să prospere în perioadele dificile.
2. Noi spunem povești pentru a da sens vieții.
Viețile noastre au sens doar atunci când par să aibă sens. Dar provocarea cheie este că viața de multe ori nu pare coerentă. De exemplu, putem părea persoane foarte diferite în situații diferite. S-ar putea să ne comportăm prostește cu prietenii, dar în timpul navetei zilnice, s-ar putea să fim irascibili, iar apoi, la serviciu, să devenim ambițioși și responsabili. Care persoană este adevăratul sine?
Sau s-ar putea să ne chinuim să identificăm un fir comun care să lege diferitele capitole ale vieții noastre. S-ar putea să ne dăm seama că persoana care eram în liceu are puține în comun cu felul în care ne vedem acum. Cum putem împleti toate firele diferite ale sinelui nostru? Realizăm acest lucru spunând povești.
Creăm povești cu sinele nostru ca personaj central, pornind într-o călătorie în care ne confruntăm cu toate experiențele și provocările din viața noastră. Aceste povești ne ajută să ne organizăm înțelegerea despre cine suntem, ce facem și de ce o facem. Ele pun bazele sinelui.
„Poveștile integrează aceste fațete inconsistente ale noastre, deoarece ne permit să ne concentrăm asupra anumitor episoade și să eliminăm părțile care nu se potrivesc.”
Este important de reținut că poveștile pe care le spunem nu sunt, de obicei, relatări literale ale celor întâmplate, ci relatări improvizate care ne fac viețile să pară sensibile. Poveștile integrează acele fațete inconsistente ale noastre, deoarece ne permit să ne concentrăm pe anumite episoade și să eliminăm părțile care nu se potrivesc. Atunci când ne spunem bine poveștile, simțim că viețile noastre au sens.
Deși fiecare poveste pe care o spunem despre noi înșine este unică în anumite privințe, ea are adesea trăsături în comun cu poveștile spuse de alții. Multe dintre poveștile noastre au teme comune, cum ar fi succesul, atunci când povestea noastră evidențiază modul în care am învins o provocare, sau o temă a contaminării, atunci când povestea noastră explică modul în care viața noastră a luat-o brusc pe o prăpastie.
De asemenea, poveștile noastre se bazează pe premise simple, dar extrem de importante, care ghidează modul în care experimentăm evenimentele din viața noastră. Poveștile noastre pot fi construite în jurul unor premise-cheie precum „Eu sunt bun” sau „Oamenii primesc ceea ce merită”. Aceste premise servesc ca o lentilă prin care vedem cum se desfășoară viața noastră. O parte din a duce o viață plină de sens este să învățăm cum să narăm evenimentele din viața noastră prin intermediul unei povești convingătoare și sensibile.
3. Atunci când sensul este amenințat, încercăm să îl reconstruim.
O provocare cheie în ceea ce privește o viață plină de sens este faptul că, adesea, lucrurile nu au sens. Sentimentele de semnificație curg și refulează precum fluxul. Dar avem o nevoie psihologică de a simți că lucrurile sunt semnificative. Atunci când lucrurile par lipsite de sens, devenim deosebit de motivați să le facem să pară din nou semnificative. Este asemănător cu senzația de foame atunci când nu am mâncat suficient. În mod similar, creierul nostru ne semnalează când viața noastră nu are suficient sens.
Cercetările indică faptul că creierul nostru are un sistem de creare a sensului care se străduiește să facă lucrurile să pară semnificative. Atunci când lucrurile par lipsite de sens, creierul nostru detectează un semnal care indică lipsa unui sens suficient și suntem pregătiți să încercăm să recâștigăm un sens. Este un sistem homeostatic, la fel ca termostatul de acasă, care se declanșează doar atunci când sensul este insuficient. Toate acestea se întâmplă sub conștiința noastră.
Există diferite modalități de a reconstrui un sentiment de sens. Multe cercetări arată că oamenii se simt mai semnificativi după ce se angajează în reflecții nostalgice. Amintirea modului în care am fost în capitolele trecute ale poveștii noastre de viață ne oferă o mai bună apreciere a modului în care am devenit persoana care suntem acum, sporindu-ne sentimentul de sens.
Este foarte probabil să ne pierdem într-o reverie nostalgică tocmai atunci când simțim că viața este nesatisfăcător de lipsită de sens. De exemplu, viața noastră pare mai lipsită de sens atunci când suntem singuri sau plictisiți. Atunci când ne este greu să găsim un sens, depunem eforturi inconștiente pentru a stimula sensul. Astfel, apelăm adesea la amintiri în încercarea de a regăsi o bază existențială. Putem asculta melodii din coloana sonoră a tinereții noastre sau putem răsfoi un album foto. Sistemul nostru de creare a sensului a fost declanșat, iar reflecțiile nostalgice sunt o modalitate de a recâștiga un sens.
Nu cred că este o coincidență faptul că, începând cu anii 2010, lumea a cunoscut un boom al nostalgiei. În cinematografe rulează remake-uri ale unor filme care au fost create cu decenii înainte. Noile seriale de televiziune a căror acțiune se petrece în deceniile anterioare sunt discutate atât pentru intrigile lor, cât și pentru modul în care au surprins decorul, moda și muzica acelor vremuri. În această perioadă anxioasă, am simțit o nevoie colectivă de sens, iar lumea s-a întors spre trecut pentru a obține efectele de stimulare a sensului ale nostalgiei.
4. Luptele vieții pot oferi un sens mai mare.
Sentimentul de sens și sentimentul de fericire au multe în comun. Cu toate acestea, sensul vieții este mai mult decât sentimentele pozitive. Putem învăța multe concentrându-ne pe modul în care sensul este diferit de fericire.
Jean-Paul Sartre a observat cu perspicacitate că „viața umană începe de partea cealaltă a disperării”, iar multe cercetări susțin această afirmație. Un studiu a explorat caracteristicile persoanelor cu vieți mai pline de sens și a constatat că acestea au raportat mai multe experiențe de viață negative, chiar dacă aceste experiențe au avut un cost pentru fericire. Luptele noastre pot fi adesea semnificative.
De asemenea, putem observa această relație atunci când luăm în considerare unde se găsesc în mod obișnuit vieți pline de sens. În mod curios, este mai probabil să le găsiți acolo unde viața este mai grea. În medie, cu cât o țară este mai săracă, cu atât cetățenii acesteia își declară viața mai plină de sens. Confortul și ușurința de care se pot bucura oamenii care trăiesc în țări mai bogate par să aibă un cost existențial: adesea nu oferă luptele pe care oamenii se bazează pentru a construi reziliența și sensul vieții.
„Viața spirituală a oamenilor devine adesea mai profundă după o traumă”.
Friedrich Nietzsche a proclamat: „Ceea ce nu mă omoară mă face mai puternic”. Cercetările arată că oamenii se ridică adesea la înălțimea provocărilor pe care viața le aruncă asupra lor. Cea mai comună reacție la traumă este creșterea posttraumatică. În urma unei traume, oamenii dobândesc mai multe sensuri, deoarece relațiile lor devin adesea mai strânse, deoarece primesc de obicei un sprijin social foarte mare. De asemenea, este obișnuit ca oamenii să dezvolte un nou sens al scopului pe măsură ce își reevaluează viața și devin adesea mai altruiști față de alții care au trecut prin tragedii. De asemenea, oamenii tind să se dezvolte deoarece descoperă că aveau puncte forte interioare pe care nu le realizaseră. În plus, viața spirituală a oamenilor devine adesea mai profundă după o traumă. Și, în cele din urmă, conștientizarea faptului că atât de multe se pot pierde într-o clipă îi face pe supraviețuitorii traumelor să aprecieze mai mult ceea ce încă au. Ei nu își mai iau viața de bună.
Nu putem duce niciodată o viață fără suferință, iar luptele noastre au cu siguranță un cost pentru fericire. Dar este liniștitor faptul că momentele dificile ne pot ajuta să ne facem viața mai plină de sens.
5. Sensul vieții poate fi cultivat.
Sensul vieții noastre poate fi cultivat. Nu ne naștem cu o anumită cantitate de sens; sensul poate fi cultivat, la fel ca orice altă abilitate.
În primul rând, există exerciții existențiale care oferă impulsuri temporare sentimentelor de sens, care pot fi neprețuite pentru a ne ajuta să ieșim din rutină. Mă gândesc la acestea ca la echivalentul existențial al unei doze de espresso. Un exercițiu simplu îi ajută pe oameni să se simtă ancorați existențial – o înțelegere clară a ceea ce sunt și a ceea ce reprezintă. Oamenii se vor simți mai împământeniți după ce vor reflecta asupra celor mai importante valori ale lor. Simplul fapt de a scrie un scurt paragraf despre cele mai importante valori vă pune într-o poziție mai bună pentru a răspunde cu mai multă reziliență la provocări.
O a doua modalitate de a cultiva o viață mai plină de sens este să vă examinați fundamentele vieții pentru sens: legăturile noastre, în special cu relațiile cele mai apropiate, cu comunitățile, cu munca și cu un tărâm transcendent. Vă încurajez să efectuați un audit existențial al dumneavoastră pentru a evalua cât de profund conectați sunteți în aceste domenii și pentru a identifica unde aveți cel mai mult loc de creștere. Aproape nimeni nu este bogat conectat în toate aceste domenii, dar sensul este fungibil. Cu alte cuvinte, sensul pe care îl obțineți dintr-un domeniu de conexiuni poate compensa un deficit de sens în alt domeniu. Este ca și cum am putea plăti pentru sensul vieții noastre din conturi diferite.
Amintiți-vă că poveștile noastre de viață leagă firele vieții noastre și ne dau un sentiment de coerență, scop și importanță. Nu putem schimba trecutul, dar asta nu înseamnă că poveștile noastre de viață sunt sculptate în piatră. După cum spunea autorul Gabriel García Márquez, „ceea ce contează în viață nu este ceea ce ți se întâmplă, ci ceea ce îți amintești și cum îți amintești”. Unele moduri de a spune o poveste de viață oferă mai mult sens decât alte moduri și probabil că ați avea de câștigat dacă ați reflecta asupra propriei povești de viață într-un mod diferit.
Unul dintre cele mai reușite modele de povești, pe care mitologul Joseph Campbell îl numește Călătoria Eroului, se concentrează pe un individ care învinge provocări dificile alături de un grup de aliați. Atunci când oamenii sunt instruiți să se gândească la propria viață în termeni de elemente individuale din șablonul Călătoriei Eroului, ei ajung să simtă că viața lor are mai mult sens. Dacă încercați să vă identificați transformările, aliații pe care v-ați bazat sau misiunile aparent insurmontabile, probabil că și dumneavoastră puteți învăța cum să reflectați asupra vieții dumneavoastră într-un mod mai constructiv și semnificativ.