Mamă de fete, pasionată de soluții, deputată și vicepreședintă a Camerei Deputaților, Oana Țoiu reprezintă de 4 ani bucureștenii în Parlamentul României și candidează acum pentru un nou mandat. Află mai multe despre ea din interviul de mai jos.
Să începem cu începutul. Ce vă leagă de România și de ce nu altă țară?
Sunt un copil crescut cu cheia la gât, la bloc, într-un cartier din Târgoviște, cu vacanțele de vară împărțite între strânsul fânului la bunici și plajă la cort la Eforie Nord. Un om norocos că generația părinților mei ne-a dat șansa acestei democrații atât de greu câștigate și a drumului european. Am ieșit prima dată din țară abia după ce venisem la facultate, la București. Pentru că intrasem la ”fără taxă” și locuiam la cămin, și pentru că mai puneam bani deoparte când lucram ocazional. Pe lângă cursuri și examene, mi-am permis și autocarul până la Viena la o conferință AIESEC. De altfel AIESEC, organizația studențească unde făceam voluntariat, mi-a deschis ochii către lumea asta largă și astăzi am prieteni alumni împărțiți în peste 30 de țări. Am ales cu familia mea să rămânem aici, unde credem că e munca noastră cu rost și suntem și aproape de părinți, ca să își vadă nepoatele crescând.
Mă bucur de țara mea, dar asta nu înseamnă că nu văd și ce nu merge în România. M-am operat în spitale de stat, fetele noastre merg la școli publice, părinții mei au avut și ei emoții când s-au recalculat pensiile, dar am întâlnit oameni buni peste tot, și în societatea civilă, și în antreprenoriat și în serviciul public și la asta muncesc, să le fiu aliat, să le crească lor puterea și să le scadă puterea celor care ne căpușează și ne frânează modernizarea. Mai greu ne-a fost ca tineri profesioniști să împăcăm decizia noastră de a rămâne în București cu realitatea că lumea se mișcă uneori cu standarde mai ridicate în alte țări și e important să nu rămânem în urmă când mai avem atât de mult de învățat și descoperit. Încercăm să fim atenți la conversația globală și luăm de fiecare dată când putem cursuri internaționale, ne conectăm munca cu ce fac cei cu preocupări similare din alte țări, fiecare pe drumul nostru separat de carieră.
Se poate să fii și mamă și femeie de carieră?
Da și nu. Nu impecabil și nu în același timp. Nu sunt nici o mamă impecabilă, nici o politiciană perfectă. Dar de putut se poate, mai ales dacă îți pasă mai puțin de opiniile celorlalți și mai mult să rescrii regulile. De exemplu, când am început în 2017 să construim mișcarea civică și politică, Iris abia se născuse, așa că venea cu mine în manducă la ședințele strategice cu foști miniștri. Nu le-am cerut niciodată voie să fac asta, dar nici nu s-au încruntat niciodată. Apoi în 2020, când coordonam programul nostru de guvernare, îmi aduc aminte că și Cătălin Drulă avea atunci băieții mici și începeam să lucrăm pe Zoom, luam o pauză să citim fiecare la bebelușii săi povestea de somn ușor și reluam discuția apoi.
Am și noroc. Ciprian, soțul meu, este și el dedicat familiei și nu a fost niciodată mai mult la mine decât la el sau invers. Este fascinat până peste cap de fetele lui. Cum legăm programul încărcat cu călătoriile și cu programul de gimnastică sau zile de naștere ale colegilor de clasă, ale fetelor noastre care sunt abia în școala primară? Abia asta este o provocare olimpică. 🙂 Dar avem norocul bunicilor aproape și a prietenilor buni.
Din experiența noastră de familie de altfel a pornit și legea pe care am inițiat-o, ca în concediul de creștere a copilului să poată ambii părinți să stea la început împreună cu copilul, dacă vor, fără ca asta să însemne o presiune suplimentară pe bugetul public. Să poată ambii consuma împreună din limita maximă de doi ani, să se scadă numărul de luni cumulat și să lucreze cu normă parțială și cu indemnizația proporțional mai mică. Legea prevede și actualizarea anuală cu inflația a ICC și a plafonului maxim. Este și asta necesar și ne-au cerut-o mulți părinți tineri profesioniști.
Ați inițiat o lege care dublează durata ordinului de protecție și legea pentru locuințe pentru victime. Cum evaluați progresul în domeniul combaterii violenței domestice?
De multe ori abuzurile ce îmbracă forma violenței domestice se pot desfășura pe săptămâni, luni sau chiar ani de zile, iar durata de 6 luni a unui ordin de protecție era insuficientă pentru a asigura victimei distanța necesară față de agresor care să îi poată garanta siguranța fizică și emoțională. De aceea, împreună cu Monica Berescu, colega mea deputată de Iași, am dus la bun sfârșit legea care acum permite judecătorilor să acorde de prima dată 12 luni.
Violența domestică este o problemă gravă în România, iar cifrele confirmă amploarea fenomenului. În primele 5 luni ale anului 2024, polițiștii au emis peste 5.040 de ordine de protecție provizorii, dintre care 2.066 au fost confirmate și transformate în ordine de protecție de către instanțele de judecată. Tot în această perioadă, au fost înregistrate 49.014 cazuri de violență domestică, aproape egal împărțite între mediul urban (24.380) și rural (24.634). Soluțiile au fost de multă vreme propuse de societatea civilă și chiar și de victime. Cum este soluția dispozitive electronice de supraveghere, brățările care să alerteze poliția când agresorul se apropie de victime, unde anual monitorizez cât și dacă alocă Guvernul banii necesari. Acum doar aproximativ în 11% din totalul ordinelor de protecție emise sunt și brățări purtate de agresori.
Ne puteți vorbi despre inițiativa „Împreună pentru fete”?
„Împreună pentru fete” este un proiect drag mie, prin care ne propunem să ducem absorbante la îndemână pentru fetele care au nevoie de ele, în fiecare școală, ca să nu mai fie nevoie să lipsească niciodată de la ore din cauza asta. Sărăcia menstruală e o problemă tăcută, dar extrem de prezentă.
M-au inspirat un grup de fete de la asociația neguvernamentală Pe Stop. Când am citit povestea lor despre cum împărțeau absorbante gratuite în București femeilor fără adăpost, le-am sunat să ne vedem la un ceai. A fost prima întâlnire din mandatul de deputat, apoi am descoperit și Iele Sânziene, care făceau cursuri pentru adolescente, și am creat acest grup de lucru pentru a consulta societatea civilă. Împreună am inițiat o propunere legislativă pentru a facilita accesul gratuit la produse de igienă menstruală în școli și aveam toate voturile, până s-a schimbat în 2021 guvernarea și apoi a fost blocată legea. Dar noi, ca multe femei, am fost încăpățânate și am continuat să dezvoltăm mai multe proiecte pilot prin care mai multe Consilii Locale au început să realizeze instalarea unor dispensere pentru absorbante în școli, cu Mihaela și Nina în jumătate de București, cu Ștefi în școli mici din județul Bacău, cu Carmen în Constanța și mulți alți colegi consilieri locali din țară.
De asemenea, am organizat schimburi online de bune practici cu alte țări, precum Noua Zeelandă sau Scoția, iar acum și Republica Moldova a implementat un pilot și ne-au invitat să împărtășim experiența noastră. Vom continua în mandatul următor cu asta, am colege care au legi și pe reducerea TVA la absorbante și scutece. Sunt soluții necesare, chiar dacă primele reacții în mediul politic au fost de zâmbete ironice.
În conducerea Parlamentului României, președinți de camere, vicepreședinți, lideri de grupuri parlamentare, este o singură femeie. Cum de sunteți fix dumneavoastră aceea, ați ajuns Vicepreședintele Camerei Deputaților în baza unor cote?
Adevărul este, mai ales ca mamă de fete, că am un gust amar să văd mereu în jur în deciziile politice atât de puține femei când sunt atât de multe femei puternice, capabile și cu viziune. Cu atât mai mult cu cât puterea politică este rară, am o responsabilitate mult mai mare pe cum aleg proiectele și deciziile și unde o pun la trebuință.
Nu există cote de gen în Parlament. Desemnarea pentru acest rol s-a făcut în baza algoritmului de desemnare proporțional cu reprezentarea fiecărui grup politic, în baza unei competiții deschise cu vot secret în care am primit 70% dintre voturile colegilor mei deputați. Încrederea asta am construit-o în ani de zile de proiecte reușite alături de ei, de lecții dure învățate după ce nu am reușit tot ce ne-am propus în schimbarea sistemului vechi de putere. Și poate a contat și că sunt femeie, în sensul în care modul meu de face politică e influențat de asta, ferm dar bazat pe colaborare și așteptări realiste.
Și probabil, fiind un rol și cu componentă de diplomație parlamentară în relația cu ambasadele și alte țări, au contat și bursa de fellowship în SUA și rețeaua europeană de experți în politici publice Friends of Europe cu care mă sfătuiesc.
Dar nu îmi doresc deloc să rămân singura femeie din conducere. De altfel, mai sunt trei doamne cu rol de secretar, dar e nevoie de mult mai mult după 1 decembrie, nu mai putem fi doar 17% din Parlament femei. Dintre toate grupurile parlamentare, doar noi am propus o femeie candidată la prezidențiale, pe Elena Lasconi, și am făcut-o pentru performanța ei foarte bună în rolul de primar și pentru că este aproape de oameni. Tot noi am pus prima femeie la conducerea Senatului și prima femeie deputată de diaspora, însă și noi mai avem multe de făcut. Avem mai puțin de o treime dintre membri femei, este o temă și pentru echipa viitoare de Parlament. Acum avem colege foarte bune pe listele de candidate la Parlament și abia aștept să fac echipă cu ele în mandatul viitor. O să vă spun doar de câteva nume poate mai puțin cunoscute publicului larg. La Sibiu, Ruxandra Cibu Deaconu deschide lista la Senat, ea este președinta filialei și are ca prioritate sănătatea mintală și sprijinul familiilor. La Galați, Flavia Susnoschi a crescut frumos cariera politică construind de mulți ani, la început de la zero, cu o echipă de oameni noi în politică în filiala de acolo și apoi în rolul de consilier județean aproape de persoanele cu dizabilități. La Prahova, Lavinia Udrea candidează la Parlament după o campanie locală curajoasă în mediul rural și ea este unul dintre puținii politicieni cu doctorat real. La Bacău, Andreea Negru știe, după patru ani de echipă de primărie USR, cum să facă echipe din administrație, să performeze și vrea să ducă asta în reforme mai departe. Adina Săniuță, la București, este antreprenoare și profesoară de economie și a făcut pasul spre politică după ce a înțeles că e nevoie de soluții mai bune pentru cei care ne cresc economia. La Timiș, Alina Gîrbea este cea care a inițiat cu Roxana Vîlcu comunitatea de Femei în Politică.
Avem o echipă, și de femei și de bărbați, pe care femeile din România se pot baza. Șansa noastră de a face lucruri depinde de șansa pe care fiecare ne-o dă sau nu, la vot pe 1 decembrie. În România voturile femeilor depășesc cu 500.000 voturile bărbaților, știați asta? La propriu, țara depinde de înțelepciunea femeilor în a alege echipa care le poate fi aliat în viitorul bun acasă pe care îl merită.
„Acest material a fost comandat de Partidul Uniunea Salvați România. Cod unic de identificare 11240015.”
