Din culisele „retragerii tactice” ale Ursulei von der Leyen. De ce a suspendat UE tarifele reciproce pentru SUA

ursula von der leyen, comisia europeana, presedinta, vizita, uniunea europeana Sursa foto: President of Ukraine (president.gov.ua)

Suspendarea de către Ursula von der Leyen a primei salve de represalii europene a fost susținută de Cei 27, cu condiția să fie doar o retragere tactică, scrie Le Point, potrivit Rador Radio România.

Actul II al răspunsului european a avut loc joi dimineață în Sala Ambasadorilor Consiliului. Bjoern Seibert, șeful de cabinet al Ursulei von der Leyen, s-a prezentat în fața COREPER – consiliul reprezentanților permanenți al UE – pentru a justifica decizia anunțată câteva ore mai târziu de șefa sa de a suspenda pentru 90 de zile contramăsurile europene care urmau să intre în vigoare pe 15 aprilie.

Omul de încredere al președintei Comisiei știa că va fi supus unui val de întrebări, mai ales după revirimentul dramatic al lui Donald Trump, caree a redus miercuri taxele vamale “reciproce” de la 20 la 10%. Însă ambasadorii marilor state membre – Franța, Germania, Spania, Țările de Jos, Suedia – au pus condiții în sensul acestei retrageri. Ca de obicei, ambasadorul Italiei a cântat o melodie mai dulce pentru urechile lui Donald Trump, pe o partitură scrisă de Giorgia Meloni, care se află în vizită la Washington pe 17 aprilie. Europenii vor fi foarte atenți la rezultatul acestei călătorii.

Analize Economedia

“Aceasta poate fi doar o retragere tactică”, au insistat ei la unison. Donald Trump a precizat clar că va negocia cu statele care nu au luat contramăsuri. “Nu ne-am asumat riscul să testăm fiara”, a mărturisit un diplomat european. Imprevizibilitatea lui Donald Trump nu mai este pusă la îndoială. Suspendându-și răspunsul, UE își demonstrează buna credință în dorința sa adesea repetată de a începe negocierile, în fața căreia anturajul lui Trump a rămas surd de la preluarea mandatului.

Dar atenție, ceea ce ar putea părea ca o victorie americană este în realitate doar o iluzie. Ambasadorii au fost dornici să sublinieze aritmetica nemiloasă a tarifelor: Trump a retras de fapt doar o treime din taxele pe care intenționa să le perceapă. Menține 25% pe oțel, aluminiu și automobile. Doar așa-numitele drepturi “reciproce” sunt reduse de la 20% la 10%.

Ambasadorii au tras o linie roșie în faţa lui Bjoern Seibert. “Scopul negocierilor este eliminarea în cele din urmă a acestor taxe vamale și nu să le considere o penalizare minimă care trebuie acceptată. Aceste tarife rămân ilegale în conformitate cu regulile OMC”, a amintit ferm unul dintre ei. Britanicii și-au acceptat soarta, nu şi Europa.

Pentru a-și demonstra buna-credință, șeful de cabinet al lui von der Leyen chiar depășește poziția ambasadorilor, în ceea ce pare a fi o realiniere completă a președintei Comisiei cu poziția franco-germană: fermitate pe fond, deschidere către negociere pe formă.

Un alt punct de consens: arma represaliilor rămâne pregătită. “Răspunsul va continua să fie lucrat pe alte puncte, în special pe așa-numitele drepturi reciproce și pe automobile”, a declarat Comisia. UE nu a răspuns până acum, dar nu exclude nimic. O modalitate de a menține presiunea în această luptă transatlantică.

Adevărata întrebare care agită acum cancelariile europene este simplă: ce vrea cu adevărat să negocieze Trump? “Pretențiile sale de până acum sunt inacceptabile”, a spus un diplomat european.

Urmărește mai jos producțiile video ale Economedia:

- articolul continuă mai jos -

Au fost deja identificate mai multe linii roșii. Europa nu va renunţa la TVA-ul, pe care Trump îl numește în mod greșit o taxă discriminatorie – chiar dacă se aplică în mod egal companiilor europene și americane. Nici nu se pune problema de a deschide ușa puilor cloruraţi, cărnii de vită tratate cu hormoni sau OMG-urilor, pe care Washingtonul încearcă să le impună de zeci de ani. Este o chestiune de standarde de sănătate și de relația cu alimentele, care este diferită între americani și europeni.

Un alt punct de conflict: Europa nu va ceda legislației sale privind conținutul online (DSA) sau reglementării platformelor mari (DMA). “Aceste două reglementări sunt instrumente suverane ale pieței interne. Când americanii adoptă legi pentru piața lor, ei nu ne consultă. Fiecare își decide regulile la el acasă”, spun ei la Bruxelles.

Poate Europa să iasă din această rută diplomatică fără a-și pierde fața? Iată cele cinci cărți pe care Comisia le-a pus deja pe masă.

* Prima carte: reducerea la zero a taxelor vamale la produsele industriale. Aceasta este oferta publică pe care Ursula von der Leyen a pus-o luni pe masă. O propunere care este “concretă, tangibilă, rapid negociabilă și în interesul reciproc al ambelor blocuri”, vor să creadă cei de la Bruxelles.

În spatele acestei generozități aparente se află o realitate economică: taxele europene asupra produselor industriale sunt în medie mai mari decât echivalentele lor americane. Oferta este deci substanțială. Dar Comisia este conștientă că obstacolul ar putea veni de la Congresul SUA, a cărui aprobare ar fi necesară pentru un astfel de acord.

* A doua carte: recunoașterea reciprocă a sistemelor de conformitate. În spatele acestui jargon tehnic se află o provocare majoră pentru întreprinderi. Europa are o abordare mai centralizată cu activitatea institutelor sale de standardizare, în timp ce americanii au o abordare bazată pe activitățile operatorilor industriali individuali. Același produs trebuie adesea să treacă prin două proceduri de certificare separate pentru a accesa ambele piețe. Chiar și armonizarea parțială ar reduce semnificativ costurile pentru întreprinderile de ambele părți.

* A treia carte: cooperarea energetică. Ursula von der Leyen “a spus întotdeauna că este important să importăm mai mult GNL”, amintește Bruxelles-ul. Gazul natural lichefiat american reprezintă o alternativă strategică la importurile rusești. Această dependență crescută ar putea servi drept monedă de schimb, deși Europa susține că Statele Unite “sunt doar unul dintre posibilii parteneri”. În orice caz, când Trump spune că UE ar trebui să cumpere GNL în valoare de 350 de miliarde de euro, este o mare glumă. Infrastructura portuară ar fi oricum incapabilă să absoarbă această masă de GNL american. Și aici, Trump va trebui să facă compromisuri.

* A patra carte: un front comun împotriva Chinei. “Dacă problema este China, să cooperăm cu China”, sugerează strategii europeni. Ambele blocuri împărtășesc preocupări similare cu privire la supracapacitatea industrială chineză și efectele sale destabilizatoare pe piețele mondiale.

Ursula von der Leyen a avut şi o conversație telefonică cu Xi Jinping pentru a-l alerta cu privire la supracapacitatea țării sale, pe care Europa nu o va mai lăsa să intre. Președintele chinez “nu a dat deoparte problema”, a declarat o sursă apropiată subiectului. China este conștientă că trebuie să lucreze la propriile probleme de subconsum și suprainvestiție. O chestiune care trebuie urmărită.

* A cincea carte, mai riscantă: concesii direcționate asupra produselor agricole americane necontroversate. În timp ce Europa își menține cu fermitate liniile roșii privind puiul clorurat, carnea tratată cu hormoni și OMG-urile, există spațiu de manevră pentru alte produse agricole. Nu va fi atât de ușor să înghită sectorul agricol european…

Deocamdată, dialogul rămâne de stabilit. Abordarea americană care constă în a cere țărilor “să vină cu o ofertă” se ciocnește în mod unilateral de conceptul european de negocieri comerciale. “Va trebui să găsim o emblemă care să nu fie prea scumpă pentru europeni și cu care Trump se poate lăuda în fața alegătorilor săi”, rezumă un diplomat european. Urmarea în episodul următor.

Comentarii

Pentru a posta un comentariu, trebuie să te Înregistrezi sau să te Autentifici.