Sursa foto: Pixabay
După câteva zile în care a bătut vântul și a mai scăzut presiunea pusă pe Sistemul Energetic Național, total dependent acum de importuri, am ajuns iarăși în situația în care să importăm cantități record ca să putem aprinde becul. Și tot de la unguri, care ne trimit, la orele de vârf peste 2.000 de MW, mergând astăzi la neverosimila situație în care trebuie să importăm 2.712 MW , la ora 17.00, și mult peste 2.000 de MW, toată seara, potrivit datelor OPCOM (operatorul bursei de energie).
Suntem fix în aceeași situație din săptămânile trecute, cu surse interne de generare a electricității total insuficiente, cu tot cu regenerabile, care au un aport nesemnificativ la SEN. Termocentralele pe gaze produc cel mai mult – aproape 1.800 MW, urmat, la egalitate, de ape și de nuclear iar cărbunele stă în continuare la nici 800 de MW.
Pe total, nu putem produce local mai mult de puțin peste 6.000 de MW, în condițiile în care nu ne bazăm pe soare și vânt. Or, la orele serii, când înregistrăm consumuri și de 8.500 MW, trebuie să ne bazăm pe importuri.
Așa cum am mai relatat, trebuie să luăm în considerare că nici măcar nu am ajuns să avem ger în țară, adică un consum și mai mare, așadar SEN se află într-o reală dificultate.
Nu de aceeași părere este ministrul Energiei, Sebastian Burduja, care afirmă că totul este în regulă și că putem produce mai mult și importa mai mult, mai mult și decât 3.000 de MW, care ar fi capacitatea maximă a rețelei. De produs mai mult, ne-am baza pe Hidroelectrica, care acum ține apa din lacuri, în ipoteza unei situații extreme, cu ger și potențial mai mic pe zona de importuri.
Cu toate acestea, chiar subordonați ai lui din Ministerul Energiei, într-o notă de fundamentare ai unei HG ce desemnează termocentrala Mintia „proiect de importanță națională”, deplâng starea SEN și afirmă că există riscul unor pene de curent și avarii.
„Având în vedere rolul României în sprijinirea Ucrainei și a Republicii Moldova, precum și deciziile de închidere a unor capacități pe cărbune în contextul procesului de decarbonizare, ne confruntăm deja cu riscuri crescute legate de siguranța aprovizionării cu energie electrică, pe fondul trendului înregistrat de valorile soldului energie care se păstrează în zona importului la nivel lunar, atingând uneori cote alarmante la nivelul vârfurilor de consum…O consecință negativă pentru SEN, generată în urma integrării în ultimii ani a unui număr tot mai mare de centrale electrice regenerabile (eoliene și fotovoltaice), cu producție cu caracter intermitent, este creșterea dezechilibrelor generate. Funcționarea Centralelor Electrice Eoliene (CEE) și a Centralelor Electrice Fotovoltaice (CEF) prezintă variații foarte mari de putere (la creștere, cât și la reducere), atât din punctul de vedere al amplitudinii, cât și a vitezei de variație, atât în timpul vârfului de sarcină cât și a golului de sarcină”, se arată în documentul citat.
Problema cu producția de energie pe care ne mai putem baza – insuficientă – a fost subliniată recent de directorul Dispecerului Energetic Național, Virgiliu Ivan, care spunea că am ajuns periculos de dependenți de resursa regenerabilă, ceea ce e riscant pentru Sistemul Energetic Național: „Dependența noastră de surse regenerabile a crescut foarte, foarte mult. Dacă e să punem la socoteală doar centralele clasice, în prezent, pe timpul iernii, reușim să adunăm undeva la 7.000 MW putere de producție. Restul până la 9.000 în vârf de consum ar trebui să vină din regenerabile sau din import. Aceasta este realitatea, mai mult de 7.000 MW nu putem produce din nuclear, gaze, cărbune și hidrocentrale, fără regenerabile”, spunea Ivan.
Este de remarcat, am ajuns deja la importuri maxime de energie – 3.000 – 3.100 MW în condițiile în care nici măcar vremea nu este geroasă iar consumul a ajuns la doar 8.300 MW. Nu știm ce se va întâmpla când, așa cum spunea Ivan, vom avea ger și un consum intern de 9.500 MW.
