Costurile accesării proiectelor europene nu sunt de neglijat, pot să urce la achiziția de autobuze electrice, de exemplu, și la 300 de mii de lei a spus Dragoș Dincă, conferențiar universitar doctor la Școala Națională de Studii Politice și Administrative, la conferința „România dezvoltată cu 90 miliarde euro de la UE. Ce urmează?”, organizată de G4Media și Economedia. El a afirmat că în aceste condiții se adâncesc decalajele între localitățile bogate și cele sărace.
Declarațiile pot fi urmărite în materialul video de mai jos de la minutul 18.
“Nu există o evaluare exactă a ceea ce înseamnă costuri de accesare. Orice finanțare presupune niște costuri. Costurile acestea nu sunt ignorat sau de neglijat. Vă dau un exemplu simplu: proiecte POR, achiziții autobuze electrice. Știți cât costă un proiect ca să depui efectiv cererea de finanțare? Undeva la 300.000 lei. Este un un cost enorm pe care nu oricine și-l permite. Am întâlnit primari care spuneau: Bun, e frumos să avem autobuze electrice, dar ce se întâmplă dacă eu cheltui 300.000 lei și rămână cu cheltuiala, cu niște studii făcute sau proiecte de finanțare? Mai bine mă apuc și fac trei băncuțe, niște tufe și lucrurile astea se văd. Deci este un risc, un cost foarte mare. De aceea, ca perspectivă de viitor, eu cred că trebuie să vedem sau analizăm niște lucruri petrecute, să vedem lecțiile învățate, să ajungem de fapt în zone aceasta de birocrație, pentru că aceste costuri sunt generate de birocrația internă. S-ar putea dacă tragem linie, să vedem că beneficiul este mult mai mic decât îl vedem noi în 60 de miliarde. Din perspectiva aceasta a costurilor de accesare, eu văd un alt risc. Riscul este acela de a genera decalaje în între localitățile din România. Pe românește spus, bani trag la bani. Dacă o comunitate este dezvoltată și are deja resurse, poate să acceseze și mai multe resurse. O localitate săracă nu-și permite să plătească costul accesării de diferite proiect și lucrurile astea se văd.
Sunt localități care deja au luat mare avânt, au foarte multe investiții, au fost multe proiecte, altele cele care nici măcar nu se pot gândi la chestiunea asta. Teoretic, fondurile guvernamentale ar trebui să compenseze de fapt această capacitate de atragere a formelor europene, să fie o formă de sprijin pentru localitățile mici, sărace. Numai că lucrul acesta nu s-a întâmplat. Fondurile guvernamentale au fost distribuite către toată lumea sau către nimeni. Depinde de niște criterii nu foarte nu foarte clare. Lucrurile acestea cred că trebuie să avem în vedere când privim spre viitor. Ce a funcționat, ce nu a funcționat în trecut.”
Pe de altă parte, Dragoș Dincă a atras atenția că România mai are mult de lucru la capitolul capacitate administrativă:
“Am mai auzit un lucru esențial: capacitate administrativă. Pentru că de fapt, de orice orice domeniu discutăm în această țară, capacitatea administrativă este, din punctul meu de vedere subiectiv ca profesor de administrație publică, sistemul instituțional. Atât timp cât instituțiile publice nu funcționează adecvat, nu vom avea nici reformele așteptate. Degeaba visăm noi la educație altfel, dacă un minister sau inspectoratele nu funcționează cum trebuie. Degeaba visăm la un sistem de sănătate performant dacă ministerul, DSP-ul și toate celelalte instituții nu funcționează adecvat. Dar ce să vedeți? Reforme administrativă în România, teoretic, s-a încheiat.
Am avut strategia de consolidare a Administrației publice 2014-2020. S-au terminat banii pe capacitate administrativă și această reformă s-a încheiat. Deci teoretic, administrația din România este nemaipomenit, extraordinară și capabilă să pună în aplicare tot felul de idei și politici, lucru care, în fapt, nu se realizează.
Eu văd ca un punct slab pentru viitor faptul că nu mai avem resurse dedicate capacității administrative și toate celelalte tipuri de proiecte, de finanțări, vor avea de suferit din această perspectivă, că nu ne uitam cu atenție la ce înseamnă capacitate administrativă și funcționare efectivă a instituțiilor publice, începând de la Guvern și până la nivel de comună.”
El a mai subliniat și că o reformă administrtivă este greu de realizat, iar până acum nimeni nu a vorbit de costurile pe care le presiune orice shimbare.
“Teme răzlețe care nu au în spate niciun fundament sau analiză, reorganizare administrativ-teritorială, tăiat nu știu câte posturi, cum le tăiem, așa la kilogram, lucrurile astea nu au relevanță și, dimpotrivă, riscăm să producem mai mult deranj în sistemul administrativ din România făcând lucruri așa după ureche.
Tot timpul ne gândim la lucruri fără să vedem în spate și costuri. Ați luat subiectul ăsta simplu, reorganizare a administrativ-teritorială. Anul trecut s-a tot promovat, au fost trei proiecte de lege pe acest pe acest subiect. S-au găsit niște argumente, dar nu am văzut niciun fel calcul de cost. Ce înseamnă să desființez un județ, de exemplu? Pornind de la locuri simple: să-mi schimb plăcuța de înmatriculare auto, să-mi schimb actul de identitate, actele de proprietate. Sunt costuri pentru firme, pentru populație. Ce înseamnă un cost pentru o firmă care o aplicație informatică, o hartă? Și în harta aceea trebuie să schimb numele unei localități sau să am alt un județ mai mare? Sunt costuri pe care le suportăm toți și dacă tragem linie, s-ar putea să constatăm că aceste costuri pentru niște reforme sunt mai mari decât beneficiile. ”